Căutare

Edmond Rostand est né le 1er avril 1868, à Marseille. Il fait d'abord des études de droit à Paris et s'inscrit au barreau, mais ne pratiquera jamais cette profession. Après avoir pensé à la diplomatie, il décide de se consacrer à l'écriture de la poésie et du théâtre. Il fait la connaissance de la poétesse Rosemonde Gérard, (1871-1953), petite-fille du maréchal Gérard, avec laquelle il se marie le 8 avril 1890. Le couple aura deux enfants : Maurice, né le 26 mai 1891 et Jean, futur biologiste de renom, le 30 octobre 1894. Il a publié plusieurs recueils de poésie, dont "Les Musardises" (1890) et "Ode à la musique" (1891), mais il est surtout célèbre pour ses pièces de théâtre, dont "L'aiglon" (1900) et, bien sûr, "Cyrano de Bergerac" (1897) qui connaît encore de nos jours beaucoup de succès. L’écrivain, en raison de ses problèmes de santé, ne peut participer aux combats de la Première Guerre mondiale. Il manifeste néanmoins sa solidarité avec les soldats de l’armée française en...

33 poezii, 0 proze

Cezar Ivănescu

Cezar Ivănescu (n. 6 august 1941, Bârlad - d. 24 aprilie 2008, București), a fost un poet, dramaturg, traducător și director de editură român. Provenind dintr-o ilustră familie de intelectuali moldavi, nepot al marelui lingvist Gh. Ivanescu, rudă cu Octav Onicescu, Cezar Ivănescu a dus mai departe blazonul genialitățăii familiei sale. A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni,Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache. Cezar Ivănescu iși face debutul poetic în revista Flacăra Iașului in iunie 1959. Debut în teatru (1969), cu piesa Mică dramă, care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu Vin soldații de George Astaloș, în regia lui Radu Boroianu. În anul...

25 poezii, 0 proze

Benjamin Péret

Benjamin Péret, né le 4 juillet 1899 à Rezé, décédé le 18 septembre 1959 à Paris, fut un écrivain surréaliste avec une « fourchette coupante à cliché ». Il est connu sous plusieurs pseudonymes : Satyremont, Peralda et Peralta. Sa mère fait engager cet adolescent rebelle comme infirmier au cours de la Der des Ders. Il se révèle être un potache doué d'un humour carabin. En 1920, dadaïste adepte du mauvais goût, il participe au procès contre Barrès, propagandiste de la terre, des morts, de la patrie. Péret joue le rôle du «soldat inconnu», revêtu d'une capote de soldat français mais parlant allemand. En 1922, il rencontre Robert Desnos et les surréalistes avec lesquels il se lance dans l'écriture automatique, dont la syntaxe saugrenue de la phrase bouscule les conventions du langage, et notamment les proverbes. Il la leur restitue par le calembour, la contrepèterie, le renversement de l'ordre usuel des mots dans la phrase. Par exemple: « Je me demande un peu : qui trompe-t-on ici ? Ah !...

2 poezii, 0 proze

Gabriele D'Annunzio

Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara - d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene. Gabriele d’Annunzio, poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau Francesco Paolo Rapagnetta, care și-a luat și numele d'Annunzio și Luisa de Benedictis. S-a mutat la Roma în 1881 și și-a încput cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă… În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume[1], unde a înființat un stat...

8 poezii, 0 proze

Jaroslav Hasek

S-a născut la Praga în 1883. La 13 ani rămâne orfan de tată, mort datorită alcoolismului. Înfiiat de un farmacist, termină Academia Comercială la numai 19 ani. Se angajează la banca Slava, dar este dat afară datorită alcoolismului. Face războiul întâi în armata austriacă, apoi în detașamentele cehe formate în Rusia. Capodopera sa este \"Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial\", pe care însă nu a apucat s-o termine. Moare în 1923.

2 poezii, 0 proze

Michael Guttenbrunner

Michael Guttenbrunner (* 7. September 1919 in Althofen, Österreich; † 12. Mai 2004 in Wien) Soldat al armatei germane în cel de-al doilea război mondial. Condamnat la moarte și grațiat; după numeroase răniri și întemnițări, la sfârșitul conflictului, este internat într-un ospiciu de nebuni, unde scrie un volum de proză. Eliberat, se angajează ca funcționar, apoi ca grădinar în Viena. Trăiește complet retras, refuză orice colaborare cu presa.

1 poezii, 0 proze

George Astaloș

George Astaloș (n. 4 octombrie 1933, București) este un poet, romancier și dramaturg român care locuiește la Paris. George (Gheorghe) Astaloș este absolvent al Școlii de Ofițeri topogeodezi (1953). Demisionează din armată pentru a se dedica exclusiv scrisului. Cariera literară Debutează cu poezie în 1948, într-o revistă școlară. George Astaloș scrie poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critica și teorie literară. Debutul în dramaturgie Adevăratul său debut are loc însă abia în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa \"Vin soldații\". Este autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial). Hazardul obiectiv face ca Armata Roșie sa invadeze Cehoslovacia după afișarea \"Soldaților\", iar piesa primește permisiunea de a fi jucată. Reacția guvernului român față de invazia sovietică în Cehoslovacia a făcut posibilă reprezentarea piesei. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru \"Vin soldații\" și...

6 poezii, 0 proze

Giovanni Papini

Giovanni Papini (n. 9 ianuarie 1881, Florența — d. 8 iulie 1956, Florența) a fost un jurnalist, eseist, critic literar, poet și romancier italian. Giovanni Papini s-a născut în anul 1881 la Florența, fiu al lui Luigi Papini, fost soldat garibaldian, meșteșugar cu convingeri republicane și anticlericale, motiv pentru care mama sa, Erminia Cardini, a trebuit să-și boteze fiul pe ascuns. A avut o copilărie și o tinerețe solitare, compensate de pasiunea pentru lectură. În 1899 devine institutor, predă câtva timp și exercită și profesiunea de bibliotecar. Din fragedă tinerețe se angajează într-o frenetică activitate de scriitor, publicist și animator cultural și devine cu timpul un erudit autodidact. În 1900, împreună cu Giuseppe Prezzolini și Ettore Morselli, înființează o asociație de "liberi cugetători" (spiriti liberi), cu tendințe anarhice și idealiste. În anul 1903 scrie programul revistei nou apărute "Il Leonardo", cu puncte re referință în filosofia lui Friedrich Nietzsche și...

7 poezii, 0 proze

Albert Cătănuș

AutorAtelier

Beam us up, Scotty! Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au...

196 poezii, 0 proze

soldatul de teracotă

de emilian valeriu pal

erau dimineți în care găseam ușa închisă atunci te uram trebuia să ocolesc să intru prin spate pentru mine era un gest de trădare ca și cum ai împușca un condamnat legat la ochi tata-mi spunea tot...

Frigiderul

de Ion Rășinaru

Inima mea este un frigider în care am păstrat copilăria. A trecut timpul în care așterneam pe hârtie rânduri \'\'către vreo trandafirie și sălbatecă Clotildă\'\'. Acum mă aplec cum o salcie sub...

Predarea ștafetei

de Ion Rășinaru

A trecut timpul în care așterneam pe hârtie rânduri pentru codana din prima bancă. Mă aplec peste vreme ca salcia sub povara iernii în așteptare de tril, pe rafturi conviețuiesc în neorânduială...

opt

de emilian valeriu pal

am început să iubesc în pîntecul mamei printre mușcate și hematii acolo mi-am strîns toată puterea și-am spus primul cuvînt mama fierbea mazăre a simțit o durere coarnele fricii i-au găurit pielea a...

Spre China din Mogoșoaia-26

de viorel gongu

Spre China din Mogoșoaia -26 A opta minune a lumii În incinta complexului ce urma să-l vizităm este un cinematograf unde ți se poate face un preambul, o pregătire, poate că este prea mult spus un...

anamnesis

de Laurențiu Belizan

amintirea aceea trebuia să rămână acolo ca un soldat în armata de teracotă nimeni niciodată nu ar fi trebuit să conducă lumina spre el să-i distrugă culorile feței s-a întâmplat altfel unii scriu tot...

Veteranul

de nicolae tomescu

veteranul-repostare- proză [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de nicolae tomescu [inocentiu ] 2007-02-06 | | Fața-i tinerească, cu puține riduri și ochii senini nu pot să-i trădeze...

Studiu aplicat despre căciula care mușcă

de Irimia Balescu

STUDIU APLICAT DESPRE CÃCIULA CARE MUȘCÃ De Irimia BÃLESCU Pichetul era așezat pe buza țărmului mării, într-o livadă de gutui. Mirosea a pește sărat de la cherhanaua lui Udrea, iar fumul de rumeguș...

veteranul

de nicolae tomescu

Fața-i tinerească, cu puține riduri și ochii senini nu pot să-i trădeze vârsta. Doar picioarele nu-l mai ajută îndeajuns așa că stă mai toată ziua lângă soba de teracotă, pe marginea unui divan....

În vreme de iarnă...

de Iulia Elize

Printre degetele tale, să curgă sfânta zăpadă mergeam, deunăzi, prin amplasament mirosea a păcură și câțiva soldați stăteau tocmai foarte treji, veghind la foc cine știe ale cui scrisori le...