Poezie

Predarea ștafetei

1 min lectură·15 iulie 2017

Mediu

A trecut timpul în care așterneam pe hârtie

rânduri pentru codana din prima bancă.

Mă aplec peste vreme ca salcia

sub povara iernii în așteptare de tril,

pe rafturi conviețuiesc în neorânduială

cioburi din viața mea trecută.

Cu pana copilului,

gândul soldatului la ieșirea din gardă

predau postul:

Soldații de plumb

care nu au căzut în mâna armatei de teracotă

îi revin lui Marian

în mâna căruia sigur nu vor ajunge gloanțe.

Pișicherul de Mitică

pe care îl întâlnesc oriunde

numai la școală nu, primește

un ciob de sticlă din geamul babei Þața

pe care am speriat-o cu o glumă proastă

și mingea zdrențuită cu iz de curtea școlii.

Celui care stă ghemuit ca un fetus de treabă

îi las cercul furat de pe butoiul bunicului

și furculița în care încă se mai zbate

spiritul păstrăvului.

Mânerul

din urciorul spart în ultimul drum la izvor

mi se cuvine.

001.424

Ion Rășinaru. “Predarea ștafetei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-rasinaru/poezie/14110360/predarea-stafetei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.