"sîni mici și lași în palma unui înger nomad" – 20153 rezultate
0.10 secundeMeilisearchCorneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
Octav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
Mihail Zoșcenko
Mihail Mihailovici Zoșcenko (rusă Михаил Михайлович Зощенко) (n. 10 august (29 iulie stil vechi) 1895 la Sankt Petersburg, d. 22 iulie 1958 la Leningrad) a fost un scriitor satiric rus în perioada sovietică. autor rus, devenit ulterior, fără voie și elan muncitoresc, sovietic, care a scris mici povestiri satirice în perioada începutului comunismului glorios în marea țară de la răsărit. Asta s-a întîmplat într-o mică perioadă de început, cam pînă în anii ’30, apoi regimul s-a înăsprit și denigratorii poporului, declarați ritos „dușmani”, au fost reeducați, cînd n-au fost exterminați de-a dreptul, în celebrul Gulag. Nu sînt sigur că Zoșcenko nu și-a făcut stagiul de rigoare în universitatea penitenciară a lagărului comunist.
1 poezii, 0 proze
Paul Snoek
Paul Snoek este pseudonimul lui Edmond Schietekat, născut în anul 1933. De pe la 13 ani a început să scrie sonete, sub influența poeților olandezi Bertus Aafjes și Martinus Nijhoff. În acea perioadă era elev la colegiul Saint Lievin din Anvers. Și-a terminat sudiile umanistice la Seminarul mic din Sint-Niklaus. A fost elevul poetului Anton de Wilderode. Are și studii juridice, făcute la Universitatea din Gand, însă neterminate. În 1954 publică „Arhipelag”, primul său volum. Au urmat „Pod provizoriu”, „Pe sub piele”, „Fumez pipa păcii”, „Iată un alchimist”, „Muza neagră”. În 1961 pregătește „Nostradamus” și-și adună într-o antologie, personal întocmită, multe dintre poemele apărute. În 1957 i-a apărut romanul suprarealist „Goelaski”, tradus în limba germană. Tot în proză a publicat volumul „Reptile și amfibii”. Engleză Edmond André Coralie Schietekat (Sint-Niklaas, 17 December 1933- Tielt, 19 October 1981) pseudonym Paul Snoek, was a Belgian poet. He was a son of Omer William...
1 poezii, 0 proze
Florian Silișteanu
Volume publicate: Cearta cu umbra- poezie- Editura Calende- 1998 Meseria de martor- de la mineriadă pe frontul din Iugoslavia- reportaj- Editura Paralela 45- 2000 Nunta de semne- poezie- Editura Semne- 2004 Fratele meu, Dumnezeu- poeme de dragoste- Editura Semne- iulie 2006 Cuprins în antologiile: Academia Internațională Orient-Occident 2000 Virtualia 2004, 2005, 2006, 2007 Iași Ultima generație, primul val-poezie.ro- editată de Biblioteca Muzeului Literaturii Române în 2005 Premii: Trei premii naționale de reportaj, altele de poezie, peste 3 mii de articole publicate în presa locală și națională Premiat de Academia de prietenie sârbo-română în aprile 2004 Pământ nicăieri - premiul de excelență Cartea anului 2009 premiu acordat de USR/ Filiala Pitești
0 poezii, 0 proze
Alexandru D. Ropalidis
Intre paradoxal si nefiresc se anunta vocea poetica, distincta, matura si profunda a lui Alexandru D. Ropalidis. Necunoscut pana acum, autorul are deja un discurs poetic autentic si individualizat. Amprenta lui stilistica oscileaza intre "nebunia inspirata" si greata sartriana proiectate pe un imens ecran al constiintei de sine. Versurile sale au intensitatea unei fotograme cinematografice si se propaga cu viteza rabdatoare a cuvantului tesut in mii de fire aidoma unei panze de paianjen. Realitatea este doar un pretext pentru punerea in scena a ceea ce, candva, Renee Magritte numea--dand umbrelor un contur sensibil si o semnificatie--"misterul si melancolia unei strazi". Alexandru D. Ropalidis produce prin versurile sale deopotriva misterul cat si secretul "alchimic" de ai da acestuia o forma sensibila. Traian T. Cosovei CONTEMPORANUL-Ideea europeana nr. 26,27,28,29(557-560),iulie 2001
30 poezii, 0 proze
Valentin Mălăescu
bla, bla... chiar sînt un om care nu dau doi bani pe cine a fost, ce note a avut la școală, cîte neveste și cîte amante și alte chestii de genul ăsta. Nu mă interesează să mă uit pe gaura cheii, mă interesează ce și cum scrie, sau a scris, și atît. N-am nimic de ascuns (nici măcar colaborator al Securității n-am fost, nici membru PCR și nici probleme cu legea n-am avut), nu am pudori și nici tabuuri, dar nu consider că privește pe cineva viața mea. Nici măcar în privința vieții strict private nu am nimic de ascuns, nimic rușinos, pur și simplu țin la un principiu: nu mă interesează că Jimmy Hendrix a murit de la o supradoză, mă interesează doar că a fost, în opinia mea, cel mai mare muzician al lumii. Sau, dacă vreți, mi se rupe că D.R.Popescu a fost un jalnic lingău comunist, pentru mine e doar un mare scriitor. Simplu. Și apoi, nici nu cred că oi fi te miri ce mare personalitate ca să prezinte interes pentru cineva biografia mea (și de aș fi, tot n-aș renunța la principiul ilustrat...
9 poezii, 0 proze
Dumitru Bordeianu
Dumitru Bordeianu s-a nascut in 15 august, in anul 1921, in Draguseni, judetul Botosani, avand sa creasca sub si sa se bucure de obladuirea Maicii Domnului, atat in familie, cat si in cele mai intunecate incercari ale vietii. De mic simte duhul Ortodoxiei mangaindu-l si ocrotindu-i pasii spre o viata bineplacuta lui Dumnezeu. Urmeaza cursurile scolare in satul natal, iar liceul la Falticeni si Storojinet, cand intra in Fratiile de Cruce (1939). O data cu declansarea razboiului, cu pierderile teritoriale suferite de Romania, este mobilizat si lupta pe front, pana la Cotul Donului, fiind decorat cu medalia „Barbatie si Credinta”. Dar cu sine, cu dusmanii neamului si ai lui Dumnezeu avea sa dea marile batalii mai tarziu.„Bandit, dusman al clasei muncitoare” In 1946, fiind student al Facultatii de Medicina din Iasi activeaza in randurile Miscarii Legionare – „legaturi, informatii, sedinte, disciplina, pregatire, curaj”* – in cadrul Centrului Studentesc in „lupta fara compromis impotriva a...
0 poezii, 0 proze
Szasz Emeric
Declaratie de dragoste E ziua ta calendarul ca o amendă nimic schimbat Doamne ajută!copiii si sănătate același chimir rate rulante nu nu vreau să ieșim mai cîrpim risipa și desfată-te acum măcar după douăzeci de ani cu o halcă de hatîr ce-o fi:un chilipir o mărunțime -ancoră mocnitelor valuri aride Alt an egal ritual: îmi fac mea culpa deși palmele-mi curg rîu inflație pe milostivi-ți sîni nu le știu măsura nici atît la chiloți ștrampi pantofi etîcî așa că te rog reverberează plenar andante andante fosnet al ierburilor necosite-n extaze la tocita ofrandă a simetrice roze Și ce-ți doresc? Ce gingaș tupeu! din bolovan nu iscă stele poezia mea pecum mersul pe jos știu si eu așa la prima strigare La nesfîrșit siamezi să mulgem zorii și molcoma datina matinală: cafeaua cu caimac cescuță de vitrină farfurioară linguriță de argint invariabila rugăminte mai tare si mai amară
4 poezii, 0 proze
sili petru
1 poezii, 0 proze
sîni mici și lași în palma unui înger nomad
de Gelu Bogdan Marin
mă țin cu greu să nu mi se vadă spaima picior peste picior la capătul călătoriei într-o gară mică ticsită de lume străină grăbită nepăsătoare chestie de obișnuință cînd trăiești prudent din victorii...
Petru Scutelnicu:
de Valeria Manta Taicutu
Petru Scutelnicu: Reverii aristocrate Să scrii un „poem pe cord deschis” (carte apărută sub acest titlu la editura Casa Scriitorilor, Bacău, 2006) presupune, pe lângă asumarea unui risc major, o...
calatorul care a devenit poet
de Iurie Burlacu
călătorul care a devenit poet lovindu-se cu capul de piciorul unui înger * * * el călătorea întruna avînd scopul evadării de sine în fiecare noapte poposea pe la vreo văduvă cu o casă de copii iar...
Note iunie iulie 2019
de serban georgescu
Note iunie iulie 2019 Încerca să mai spună măcar o dată ”mamă” cuiva cu toată gura, gura asta în care regină va fi în curând o roză proteză dentară... Eu sunt tot ce rămâne după ce numele meu va fi...
copilărie, dulce copilărie
de Mateuț Stela
Copilul din mine, primește aripi de înger și înălțându-se în înaltul cerului scrutează perspectiva locului de aterizare. Poposește în casa celui sărac. Acolo unde o fetiță își poartă nefericirea în...
Un tânăr pașnic și un viitor mare teolog...
de Anghelina Tiberiu
Căldura din Biserică nu se extindea și în exteriorul ei... din păcate. Mi-am tras cu nesaț mănușile în mâini si am ieșit din pronaosul bisericii expirând aburi fierbinți. Afară ningea liniștit,...
orfanii
de emilian valeriu pal
Am bătut din palme și i-am zis: gata, s-a terminat ploaia, du-te acasă, pentru că te caută mama socială. Mira s-a bosumflat. Probabil mai voia o țigară. Prin tricoul ud îi vedeam sînii mici ca niște...
Poem cu îngeri, acum cît încă mai sînt tînăr
de Marius Marian Șolea
Poem cu îngeri, acum cît încă mai sînt tînăr dedicat M.B., după părerea noastră veșnic înger ocrotitor al artelor, în genere Rezumat: nu știu ce v-au spus poeții, mie dați-mi un creion și o femeie și...
Ai de peste Oltet
de Marius Marian Șolea
Ai de peste Olteț Ca un orb care a pierdut soarele definitiv, așa am pierdut eu acel timp al copilăriei. și astăzi, pipăind cu palmele pereții lumii, îmi caut înfricoșat patul unde am să adorm și nu...
Florin
de Elena Cardas
O poveste ireală a fost totul. Frecventam împreună același cerc ezoteric. Vineri la 6 seara. Venea mereu cu ceva interesant și niciodată nu contrazicea fără argumente. Am aflat că este profesor de...
