"ridică-te române și latră-ți-l pe zeul" – 20083 rezultate
0.07 secundeMeilisearchpirvu ioana alexandra
Inlantuit Singuratatea e o sabie ascutita Ce-ti taie glasul de-a trai, Si viata nu mai fericita Unu singlul lucru mai ramane,de-a iubi. Cand n-ai o sora sau un frate Pentru a darui si a iubi Ramai rapus de singuratate Ca un ostas pe campul de razboi. Dar daca in viata apare o raza de sperana, Si se naste un nou-nascut Te ridici si lupti mai depate Pentru singutatea a o birui. Si cand vezi ca rade intr-aletale brate sufletul iti surade in tine Si inmia se-n groapa in iubire Fara a ramane loc si de alta fericire.
1 poezii, 0 proze
Felix SIMA
Studii de biblioteconomie - București, 1971 A debutat cu poezie în \"Luceafărul\", în 27 septembrie 1969 Colaborări: \"Amfiteatru\", \"Argeș\", \"Astra\", \"Ateneu\", \"Flacăra\", \"Glasul națiunii\" (Chișinău), \"Plai românesc\" (Cernăuți), \"Ramuri\", \"România literară\", \"Săptămâna\", \"Tribuna\", \"Vatra\", \"Viața Românească\", emisiuni radio și TV Cărți publicate: • „Cineva mai tânăr”, București, Editura Albatros – 1978 (premiul de debut al Editurii \"Albatros\") • „Înfriguratul fierbinte”, Craiova, Editura Scrisul Românesc – 1980 • „Cartea de pământ”, Slatina, Editura Scrisul de Mână – 1992 • „ Tu să-mi spui de unde vii și ce poezii mai știi”, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1993 • „Ridică-te, negură”, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1994 • „Cu un fir de ghiocel aș putea să scriu la fel”, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1995 • „Din Țara lui Anton Pann”, coautor Dragoș Serafim, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1996 • „Case de piatră”, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys – 1997 • „Poarta...
8 poezii, 0 proze
VMVictor Valeriu Martinescu
Victor Valeriu Martinescu (n. 16 septembrie 1910, Craiova - d. 1994), cunoscut și sub pseudonimele Marele Contemporan și Delombra, a fost un scriitor român avangardist și un avocat, cunoscut pentru detașarea sa față de orice grup sau dogmă avangardistă. A colaborat la o singură revistă - Meridian. Bibliografia integrală a operei sale este, pentru moment și poate pentru eternitate, pierdută, majoritatea edițiilor fiind mari rarități. A scris poeme și proză experimentală (de pildă, anti-romanul "Cocktail"). În 1950, sub pseudonimul Haiduc, a trimis la Paris un manuscris cu poeme intitulat "România, țara mea". Volumul publicat la Paris sub îngrijirea lui Virgil Ierunca, în colecția "Caiete de dor" nr. 10, a stârnit mare vâlvă. Securitatea nu a reușit să-l identifice pe autor până în 1957, când soția acestuia a destăinuit unei foarte bune prietene cine se ascundea sub pseudonim. Arestat și supus presiunii, a mărturisit adevărul la Securitate. A fost ridicat de pe stradă și dus la...
2 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța. Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul...
87 poezii, 0 proze
DBDimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji. Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul...
62 poezii, 0 proze
Florin Chilian
\"Florin Chilian este o figură destul de puțin mediatizată în peisajul, destul de stufos, ce-i drept, al muzicii românești cu toate că în cercurile de specialiști este considerat principalul reprezentant al noii direcții avangardiste, deci deloc conformiste, pe care a adoptat-o muzica folk din România ultimilor ani. Mișcarea a început cu Mircea Florian și a culminat cu regretatul Valeriu Sterian și al său „The Very Best Of...”, unde se observă cel mai bine noul gen de orchestrare al pieselor, într-o manieră mai rock și la un ridicat nivel de profesionalism, cu intervenții serioase de chitară electrică și instrumente neconvenționale, atît electronice cît și instrumente orientale (buzuki, sitare), apoi instrumente de percuție specific africane etc. Desigur, schimbarea nu se realizează numai la nivel muzical. Versurile capătă și ele o nouă formă, mult mai modernă, fără să-și piardă nici sensibilitatea, nici profunzimea. Noii folkiști nu mai sînt tributari marilor poeți. Își scriu singuri...
0 poezii, 0 proze
MAmaior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
NDNicolae Dimachi
Vornicul Nicolae Dimachi (1777-1836), prietenul și colaboratorul lui C. Conachi, a scris o comedie în versuri (Sfatul familiei) și un număr de poezii păstrate parțial în manuscris. A ridicat, împreună cu soția sa, Pulcheria Miclescu, în anul 1819, Biserica „Sf. Nicolae” a Curtii Boieresti Dimachi-Arghiropol, ca paraclis al reședinței fondate în secolul al XVIII-lea, la câțiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690). A murit la 16 octombrie 1836. Operă: Sfatul familiei – comedie în versuri Lună, lună, te văz lună O adunare de trii cocoane
1 poezii, 0 proze
Adrian Vancica
Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
1 poezii, 0 proze
eduard
un fel de zero plin, ridicat la patrat, la cub, smucit de sub radical, nesiguranta, indrazneala, dorinta
16 poezii, 0 proze
ridică-te române și latră-ți-l pe zeul
de Lory Cristea
ridică-ți din cenușa eșecurilor multe făptura ta străpunsă mereu de un pumnal și ia-o de la capăt la vale și la deal prin singurele locuri ce știu să te asculte tu ești mereu schilodul ce se...
fragment
de Tudor Calin
...noapte insa, Sofia ne-a uimit cu o minunata poveste, si orientala pe deasupra, ce parea sa ascunda un anume talc si trada o latura meditativa a sufletului ei de secretara pe care nimeni nu o mai...
Eliberatorul
de Tibung Nastenco
Eliberatorul Cu flori de primăvară ești azi înconjurat În cimitir. Iar gându-mi adie peste leat: E leatul împlinirii, sunt florile ce lauri Mereu vor sta în vreme pe fruntea ta de aur! Ridică-te-n...
Zonă
de Guillaume Apollinaire
De lumea aceasta cea veche-n sfârșit ești sătul Păstorule o turn Eiffel în zori behăie turma de poduri destul Tu te-ai săturat să trăiești în antichitatea romană și greacă Vechi până și...
Zarzare cu multa apa
de Nicoleta Stefanescu
Vecinul din dreapta casei noastre are curte cu pometuri, cu flori, cu zarzavaturi si cu un caine mare, botezat Vasile, din rasa Maidanez de Lunca Argesului, rasa restrictionata la curtea vecinului...
De ce aplaudam la sporturi?
de Scutaru Alexandru
Fac pariu pe bani ca in clipa asta va scarpinati in cap ca niste maimute cu capuse si sunteti confuzi ca nu stiti sa raspundeti la lectie, amintidu\'va in subconstient de scoala generala (din cauza...
Sara pe uliță
de Nick Sava
Unul din lucrurile care îmi lipsesc aici este... hămăitul câinilor. Acasă mi se părea un lucru normal, cotidian, chiar dacă uneori neplăcut, acest lătrat al câinilor...
Sabina 4
de Sofia Sinca
Peste două săptămâni veni vacața mare și Sabina rămânea cu gospodăria: cumpărături, chiverniseala banilor, gătit, curățenie și hobiul ei, cultivarea florilor. În timpul liber citea; ce-i trebuia la...
Cu fără
de Doru
pe patul nostru gem niște femei goale toate sunt tu și tu ești toate când aduci noaptea acasă te-așezi peste ele jucăușa nu mai are vlagă curva se întoarce-n fecioară amanta își smulge aripile soția...
Sindromul - II -
de Emil Iliescu
Rezonanța rostirii latinești a numelui său îl făcu pe Claudiu să tresară. Îi dădu mâna jos de pe umăr soldatului, ce continua să-l privească cu o lumină caldă în ochi, și îl întrebă, fără să-și dea...