Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"puțin câte puțin"20248 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
40 rezultate
Corina-OanaC

Corina-Oana

AutorAtelier

Sunt la inceput,si cand voi avansa putin cate putin ma voi afla in fata unui alt inceput.Cand pasii mi se vor citi astept doar critici pozitive.Cum altfel sa ma avant intr-un nou inceput?

1 poezii, 0 proze

CS

Claudia Surtea

AutorAtelier

Murim cate putin in fiecare zi, trebuie sa ne obisnuim cu asta.(Emile Zola)

6 poezii, 0 proze

LC

Lungu Cosmin

AutorAtelier

Sunt un baiat de vreo 20 de ani cu simtul umorului foarte comunicativ sociabil care "crede el" stie sa vorbeasca in toate domeniile cate putin asa cum ii sta bine unui baiat de varsat lui

2 poezii, 0 proze

MariaM

Maria

AutorAtelier

La inceput am incercat sa fiu ce mi-a placut cand am vazut, simtit sau auzit, fara sa stiu ca sunt cineva...putin mai tarziu am inceput sa ma revolt la ce vedeam, auzeam...si am inteles ca sunt cineva. Dar nu stiu cine sunt...ma caut in natura, in cei din jurul meu, in poezie, proza, etc. Ma gasesc in toate cate putin, de aceea imi spun ca suntem multe Marii iar una dintre ele uneori scrie...

2 poezii, 0 proze

silvanaS

silvana

AutorAtelier

De ce zilele, oamenii, omoara sufletul din noi?...Mereu in lupta cu senzatia de singuratate..visez, iubesc, ard, gandesc(prea intens)...uit sa traiesc...si mor in fiecare zi cate putin...

12 poezii, 0 proze

FS

florea vanda steliana

AutorAtelier

Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii”. Asta pentru că Lightheart, așa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din București – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia și chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuși, din motive de nimeni știute, a preferat să-și tăinuiască manuscrisele și chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimități creatoare? Poate câte puțin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înțeles că din moment ce primești un dar de mare preț precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punți durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală. Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri” de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra...

12 poezii, 0 proze

Ionelia TuguiIT

Ionelia Tugui

AutorAtelier

Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...

14 poezii, 0 proze

Vâță - Diénes AndreaVA

Vâță - Diénes Andrea

AutorAtelier

Născută și crescută, am încercat marea cu mai multe degete simultan. Cuvântul și muzica sunt marile mele pasiuni. Creez maidegrabă, stochez prea puțin în schimb și din acest motiv mi se mai întâmplă să reinventez roata. Sunt un focar de energie, tot timpul în mișcare. Ceea ce creez e departe de a fi desăvârșit fiindcă deseori nu am răbdare cu mine, cu lumea pusă pe hârtie. Aș fi fericită dacă în locul paginii de autor aș putea să pun câte un film despre fiecare zi din viața mea, fiecare fugă de-a mea, fiecare oprire și fiecare întrebare: "Până când? Jusqu’ à quand, băi nene?"

145 poezii, 0 proze

Maria ConstantinMC

Maria Constantin

AutorAtelier

M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...

9 poezii, 0 proze

IC

Iustina Daniela Cucu

AutorAtelier

Sunt medic rezident anul 4 in Medicina de Laborator. Debutul literar mi l-am facut intr-o revista care se edita la Brasov,(in 1997) Ecran Magazin unde mi s-au publicat in doua randuri cate 2 sau 3 poezii. Am mai avut si alte poezii publicate, intr-o revista literara care se edita la Tecuci, dar fata decat am scris am publicat foarte putin si asta pentru ca nu-mi facusem un scop din asta. Acum lucrurile s-au mai schimbat. Am 36 de ani, liceul l-am absolvit la Vaslui( promotia 1992-1993-Liceul Mihail Kogalniceanu) iar Facultatea de Medicina la Bucuresti.(Carol Davila)

108 poezii, 0 proze

Puțin câte puțin

de Suciu Cristina

Ciupești din mine puțin câte puțin, o șoaptă, un gând, o iluzie; le aduni toate într-un rucsac peticit. eu nu mă împotrivesc. visător te cuibărești la mine în suflet, și prinzi rădăcini, puțin căte...

PoezieAtelier

puțin câte puțin

de Dorina Șișu

spuneam că pentru o clipă dăruită mie eternitatea va locui la picioarele mele dar ce să fac la umbra ei fără să știu rostul acestor ploi? spuneai că pentru această viață tăcerea e cel mai frumos vals...

PoezieAtelier

Am sărăcit puțin câte puțin

de ADRIAN ANGHELESCU

Pin taxe, prin impozite și dări La care se adaugă din plin Acele contribuții obligări Am sărăcit puțin câte puțin Și-n loc s-ajungem la prosperitate Așa cum tot poporul a visat Suntem robiți de-acea...

PoezieAtelier

Și mă cobor puțin câte puțin în iad

de ILIE GRIGORE

Adorm, în fiecare noapte, cu sufletul tot mai îngreuiat și mă cobor, puțin câte puțin, în iad, din care-n zori, cu greu revin, ca să-mi iau viața de la cap, iar zilele mi le petrec, trăind ca într-un...

PoezieAtelier

sonet fluierat puțin

de Luminita Suse

Într-adevăr, nu-mi aparții, nu-ți aparțin, așa cum ploaia se destramă aburită, trăim deposedându-ne puțin câte puțin peste un munte-ncins de-aramă și pirită iar când, băltind într-o crevasă mărginită...

PoezieAtelier

puțin rău

de Grigore Carpianu

să vrei atingeri așteptate să vrei săruturi nefurate să vrei tot și să n-ai nimic să ceri tot, să primești un pic. încet încet, puțin câte puțin să te simți bine suferind un chin. să îți dorești...

PoezieAtelier

De câte ori mă chinui...

de Mirela Văleanu

De câte ori mă chinui omori câte un înger, un sărut o clipă de fericire... puțin câte puțin omori tot ce iubeam la tine, la noi. De câte ori mă chinui omori viitorul in doi, timpul ce ne-a...

PoezieAtelier

De ce mor ingerii?

de Radulescu Dragos

Putin cate putin simt cum ma topesc in preajma ta... Stiu ca te iubesc si moare o parte din mine De fiecare data cand te vad.... M-apropie de tine numai o pala de moarte... Imi inec simtirea in sange...

PoezieAtelier

din piatră

de Ancuta Morar

puțin câte puțin se scurg pe zidul plângerii lacrimile celor care pierd cheile izbăvirii regrete autentice sunt cele ale pierderii ireversibile din care cresc magnolia liliacul și mușețelul chiar și...

PoezieAtelier

Nod 14

de Daniela Slapciu

Puțin câte puțin uit povestea nașterii mele. Să fiu oare un fruct, să mă coc sub pături de soare? Să fiu oare omul, să ies de sub mătăsuri cu gânduri puține, cu mine afară?

PoezieAtelier