"propria prizonieră" – 20113 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcristi bono
Declar pe propria raspundere ca, oficial, am devenit autorul volumului de versuri aparut la Editura Didactica si Pedagogica, "Iodlerele haului"
18 poezii, 0 proze
Loredana Modoran
Fiecare cuvant vine din propria sa copilarie
1 poezii, 0 proze
Nicolae Rambu
In loc de biografie ... cand propria ta viata singur n-o stii pe de rost/ O sa-si bata altii capul s-o patrunda cum a fost! (Eminescu, am citat din memorie).
1 poezii, 0 proze
emanuela bunea
ce spun despre viatza?!absurd..dispret.cum e sa simti pe propria piele inutilitatea?cum e sa intrevezi mereu un final nefericit,nedem care sa tzi infraneze elanul..?cum e sa suferi?sa suferi pt nimic concret ..asa,intruna..degeaba..din panica.sa rizi scriind,stiind,crezind ca ai secretul.stiu ca e zadarnic.cine pierde? timpul ma omoara,putin ate putin..mai greu decat singuratatea...de ce?cum sa inteleg de ce?!mereu intrebari..intrebari fara raspunsuri..intrebari cu raspunsuri care genereaza alte intrebari..oare cum ajung la capat? nu voi reusi.nu pentru ca sunt pesimista ..ci idealista.nu voi reusi pentru ca n se poate
1 poezii, 0 proze
Dudas Iulia
„Poetul nu are biografie; biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreață sau mai puțin măreață." Nichita Stănescu
7 poezii, 0 proze
Silv
-Despre mine sätul de "Criticä profesionistä", de la tovaräsi de "breaslä", car, "fär de gresealä gramaticala", "filtreazä" arta aci in net, dupä propria matritä, cä darä la urma urmei a cui o fi Siteul Agonia? Asa cä eu mä duc un pic, sätul si amärät si i-mi iau si versurile cu mine. Un motiv de se va cäutä intrebati-o pe dna. invätätoare Marina Nicolaev,dnä. demnä de mentalitate strict comunistä färä deschideri laterale, sustinätoarea metodei "Dacä nu bati copilu nu faci om din el"! Da unu am sä las ca umbrä a problemelor mele. Min(i)a Domnului poezie [ ] Moartea viersului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silv [Fabian ] 2005-09-28 | | Se pare mai existä, un derivat de Zeu, Sau poate-i chiar acela, cel mare Dumnezeu. Vestit a tot puternic, ieri i-am simtit minia, Sint sigur, protejazä, din umbrä Agonia! Scrisesem doar in grabä, un vers usor German, Si fär´de memorare-l public, gest uman. Dupä un timp, ferice, vreau sä mi-l recitesc, Sä-mi savurez creatia si sä mä...
3 poezii, 0 proze
soare andreea-stefania
studenta la litere anul II,pesimista, colerica si melancolica in egala masura, acompaniata in permanenta de propria-mi persoana
11 poezii, 0 proze
Laura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
Negoita Dorin Laurentiu
21 de ani, in prezent student la geografie, macabru dupa cum spun unii oameni, sarcastic si unul din cei multi care traiesc pe acest pamant incercand sa-mi creez propria perfectiune imperfecta.
2 poezii, 0 proze
florin otrocol
- m-a asimilat universul la 20 aprilie 1971 - mă odihnesc momentan la Cluj-Napoca - licențiat în știința calculatoarelor - masterat în informatică medicală și biostatistică - jurnalist radio în perioada 1993-2006 - din iunie 2006 îmi pierd timpul cu investigații jurnalistice - actualmente lucrez în televiziune (nu mă întrebați ce caut acolo știind că orice aș face nu pot schimba nimic) - de ieri căzut în propria-mi dizgrație - nu am publicat și nici nu voi publica curând pentru că știința cuvântului nu a atins apogeul care să-mi permită defularea publică -adresă de mail: revelatiata@yahoo.com
152 poezii, 0 proze
propria prizonieră
de Ottilia Ardeleanu
într-o carceră invizibilă joc rolul de om bun între pereți vanitoși uneori gonesc din mine cum fug șinele de tren mă-ntreb dacă sentimentele au margine și dacă nu cumva mă tem să nu cadă când mă...
prizonierat in propria-ti carne
de iakab leopolvila
Am vazut-o pe-atitea chipuri si de fiecare data le-am plins durerea odata cu sfirseala fiintelor de dinauntru care incatusate isi strigau existenta de dupa chipurile-masca ce nu mai auzeau, prea mult...
Speranța
de Eugen Galateanu
SPERANÞA Dacă Emma Lia n-ar fi avut figura aceea tragică. . . figură care părea să spună că totul se terminase. . . că avea s-o calce o mașină atunci când va ieși din blockhaus. . . sau că . . ....
Happiness in winter
de Daniela Luminita Teleoaca
Să fiu intimă cu zăpada așa cum sunt cu propria piele, Cu gândurile, amintirile, copilăria, catifeaua sau iubirea. Să o port ca pe o haină regală cu trenă intimidantă, Diademe să fie florile de...
rugaciuni
de liliana ghita boian
RUGÃCIUNILE DIMINEÞII DRÃGÃNEȘTI-OLT 30 IANUARIE 2006 PRIMA RUGÃCIUNE În fiecare dimineață când mă trezesc fluidizată din somnul profund și necesar al trupului și-al minții obosite ridicându-mi...
CINCI IMAGINI ALE CONSTIITEI
de victoritadutu
victoritadutu@yahoo.com www.victoritadutu.home.ro CINCI IMAGINI ALE CONȘTIINÞEI PRIMA IMAGINE Repet cu încetinitorul pe ecranul imaginației propria mea închipuire. Eu sunt într-o copilărie abstractă,...
Nopți păcătoase de insomnie
de Oarga Liliana Serafina
Ne întâlnit în mijlocul dezamăgirilor și a sufletelor sfărâmate. Eu plâng povești de iubire incestuoasă și tu îți plângi logodnica păcătoasă. Ne unește întâmplarea plată a prezervativului din...
Revin sperancier
de Ozana Raluca Nitulescu
Fumez... O întreagă filosofie de viață scrisă într-un singur cuvânt... iubre... Mare paradox e si Cuvantul... instrument necesar si util, dar in acelasi timp si piedica. Gandesc deci exist. Adevarat,...
Delicatețea între grație și ingratitudine (I)
de Corneliu Traian Atanasiu
Danei Sensibilitate și irascibilitate Cu excepții ce nu merită să fie luate în considerație, oamenii rezonabili, chiar dacă nu sînt prea rafinați, agreează delicatețea și aspiră să fie socotiți ei...
Fantasme 12
de viorel ploesteanu
Remus Vodeanu era în pragul nebuniei. După ce o căutase pe Vera în tot orașul se închisese în birou. Nu mai voia să vadă pe nimeni. Se căina pentru că fusese un idiot și un orb ce nu văzuse fericirea...
