rugaciuni

RUGÃCIUNILE DIMINEÞII DRÃGÃNEȘTI-OLT 30 IANUARIE 2006 PRIMA RUGÃCIUNE În fiecare dimineață când mă trezesc fluidizată din somnul profund și necesar al trupului și-al minții obosite ridicându-mi gândul spre tine, Doamne îmi caut propria identitate sunt vulnerabilă deoarece sunt slabă și tristă sunt. Nu pot să mai accept formal și nici măcar de circumstanță atâtea consolări trucate ispita de a fi temerară În fiecare dimineață , Doamne Cu dragoste nemărginită Te implor să ai Tu grijă Să nu devine prizoniera Capriciilor gândirii alambicate Să mă cureți de orgolii De complicații inutile De impulsuri intolerante Fie ca cetatea mea de lacrimi de Tine , să fie binecuvântată. A DOUA RUGÃCIUNE Pe treptele sanctuarului Tău pășesc încet, pios și temător necontenit Te chem și Te curtez o, Doamne, cerșind o vioară emoțională pe care să abandonez reputația rănită a ideilor nonconformiste În dimineața-aceasta verticală din amiezele fiecărui anotimp deschid pe cont propriu o agenție de publicitate unde s-ar putea reproduce în detaliu întreaga gamă de emoții afective pentru ca nici un semen de-al meu să nu mai agonizeze eșuând în lacrimi de incompetență Iartă-mă, Doamne, azi, mâine și în fiecare zi dacă am realizat cumva o defectuoasă înregistrare a dorințelor mele. A TREIA RUGÃCIUNE Și gândurile mele s-au ridat de trecerea autosuficienței prin așternutul alb al purității cusătura dintre trup și suflet s-a deteriorat primejdios de mult deoarece nu s-au resorbit în totalitate firele extenuării cronice sunt victima sigură a coșmarurilor provocate de modalități inconfortabile de a accepta standarde rigide nu pot să-mi potrivesc sufletul pe aglomerația depresiilor cotidiene sau pe scheletul iluziilor atemporale în fiecare dimineață te rog, Doamne , să nu-mi tai și astăzi crengile din suflet înflorite-n mare taină A PATRA RUGÃCIUNE Doamne, în dimineața-aceasta translucidă Înlăturând învelișul argintat Al unei false identități Am ieșit din mine însămi Cu toate himerele și angoasele reliefate Pe evantaiul tristeților Am provocat arbitrar Mutații genetice atipice Cavalcada iubirilor nefinalizate s-a răsturnat peste nisipul frământat de copitelor cailor sălbatici iartă, Doamne, erorile umanității luminează ochii gândului pe drumurile impracticabile și strâmbe nu sugruma arterele iubirii și nu zidi în turnuri Babel alaiul strategiilor nocturne și să nu uiți să ierți, o , Doamne , când mai aduci amendamente că numai oamenii supraîncărcați mai eșuează uneori în lacrimi A CINCEA RUGÃCIUNE Cum aș putea eu, Doamne, să temperez neuronii biciuiți să-i vindec de arderile intense ale unui trecut echivoc pulverizat în peisajul serilor adormite la sânul nopților de catifea cu buzele albite de cenușa amintirilor te rog continuu să-mi limitezi potențialul egoist posibilitatea de a umbla nestingherit prin deșertul structurii mele tendința de a mă aplauda singur să fie transferată celor care-acuză tentativei de a ridica sisific cărămizi în vârful unui templu imaginar oferă-i un suport durabil Și-n dimineața-aceasta cenușie Luminează generos Doamne, Consecvența de a fi RUGÃCIUNEA A ȘASEA Cu zăpada din bluza albă a purității speli neliniștea din această dimineață, Doamne și gândurile mele se albesc și oasele mele se dezmorțesc din schematizarea articulațiilor corectează prin erate progresive erorile prilejuite de circumstanțe imperfecte părerile extenuate din sistem convingerile otrăvite de întunericul din trupul ignoranței te chem, Doamne în ecuația mea naivă pe care o parcurg obsesiv în fiecare zi între un jalon și alt jalon executând din ce în ce mai rar exerciții de fidelitate cu propriile idei dă-mi o rezolvare neformală și o valoare originală, Doamne… RUGÃCIUNEA A ȘAPTEA Nu mai încerc să sacrific nimic în afara trupului meu jertfa sinelui depășește propriile ziduri arzând nestingherită pe rugul clădit din oasele-mi calcifiate îmi prind mijlocul cu cingătoarea sunetelor plânsul îneacă amarul în neputința de a mă înălța deasupra valurilor am spălat halucinațiile nopții cu lacrimile din fântâna dezastrelor naturale și-am înălțat rugăciune fiecărei dimineți convinsă de utilitatea existenței sufăr de o extenuare interioară cronică pe care numai Tu, Doamne o poți descarcera RUGÃCIUNEA A OPTA Întredeschid buzele valurilor marine spre a rosti cuvântul , Doamne sunt la fel de panicată ca și ceilalți contemporani de trecerea dezacordului prin timp epiderma tăcerii este mai sensibilă decât orice senzor metalic cântă o vioară muribundă în brațele unui rapsod gândurile chinuite, contorsionate se transformă în cărbuni aprinși pe care dimineața calcă superfluu în interiorul uniunii consensuale dintre a exista și a fi un nod gordian își împletește șerpii nisipului de pe plaja țărmului meu neumblat sfâșiind în zdrențe curcubeul Tributul este mult prea mare, Doamne, mai dă-i o șansă de-afirmare acestui cântăreț nătâng RUGÃCIUNEA A NOUA Că sunt sărac și ticălos Excentric poate Și uneori sentimental Inconsecvent , aglomerat în gânduri Știu, Doamne, în fiecare clipă Pe scheletul convingerilor Curg încolonate celulele Din sistemul imunitar Mă tem să nu strivească Statuia de gheață Care zace La picioarele umbrei mele În cetatea sufletelor triste Șuieră vântul sălbatic A unei stări schilodite De trecerea unui vis intolerant Suferința Devine ceva nedefinit Care nu poate fi amăgită Prin ingurgitarea pe nerăsuflate A dreptelor vocale Privește și Tu, Doamne Stând de-a dreapta mea Cum strălucesc zilele care cad Pe rând Din cuib de rândunici Autori :Liliana Ghiță Boian Titlul Rugăciunile dimineții Ediția prima Data apariției 30 ianuarie 2006 Tehnoredactare Liliana Ghiță Boian Coperta și grafica Traian Zorzoliu RUGÃCIUNEA A ZECEA Așez osemintele iluziilor în sarcofagul memoriei golite de orice prejudecăți, Doamne această dimineață împodobită cu bijuurile imaginilor romanțate din fotografiile de familie îmi toarnă în sânge lumină fără limite prin monologul sufletului sfârtecat de tăieturi afective reușesc uneori să mai efectuez terapie intensivă având ca unic efect curativ resemnarea Sunt condamnată iremediabil să nu pot avea acces la arhivele universale ale anotimpurilor zborul să-mi fie mutilat de decizii defectuoase fundamentul demnității prăbușit în alternative desuete Cu ce și unde greșesc, eu, Doamne..