"privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte" – 16479 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
TItrusca ionut
"Aș vrea ca o dată să pot ieși din mine. Și dacă tot ies, să stau o clipă, așa, și să mă privesc în ochi…"
12 poezii, 0 proze
SMschiopu madalina
Sunt un om care urca si coboara trepte; toata viata mea se afla pe o scara catre cer. Privirea din sulfet mi-e indraptata in sus, chiar daca ochii mei privesc in toate directiile. Dupa o lupta cu treptele nu mi-am pierdut speranta de a sta pe una dintre ele, fie ea si cea mai de jos.
11 poezii, 0 proze
BAbudurisan florin adrian
privesc adesea in trecut... iar viitorul a fost ieri, mi-am vazut viata si acum traiesc prezentul unei serii!!!...
37 poezii, 0 proze
SLSebastian Lucaci
născut in 02.07.1976 in Arad de atunci, mă plimb străin pe șina ferată a unei comete, ce stă să cadă, ca o rugăciune nerostită, si nu privesc niciodată în jos - debut literar pe siteul Agonia
10 poezii, 0 proze
Adrian Onicescu
In curs de implementare. Am pornit la drum de la un inceput a carui localizare in spatiu-timp au ales-o altii pentru mine. Conjuncturile au continuat sa dea cu zarul pe masa destinului meu iar eu, intr-o cursa furibunda cu propriul meu liber arbitru, citeam scrupulos de fiecare data, tare , rasunator verdictul zarurilor.E viata mea, in masura in care mie mi se intampla tot ceea ce traiesc, in masura in care imi asum onest verdictul, si in care nu incerc sa evadez din imprejmuiri. E viata mea in masura in care privesc atent de la fereastra trenului meu in mers si in care incerc sa traduc cat mai exact, tot ce vad, in cuvinte , in fapte si in iubire
7 poezii, 0 proze
Diana State
În ceea ce privesc studiile mele pot spune că în perioada 2002-2006, am urmat Colegiul Romano-Catolic "Sf. Iosif" iar în prezent sunt studentă în anul 3 la Facultatea de Filosofie Jurnalism. Mă bucur pentru că am ales această facultate deoarece în momentul de față lucrez în presa scrisă și simt că mi se potrivește foarte bine această meserie.
1 poezii, 0 proze
Roxana
Sunt nascuta in 1 februarie.Imi place sa joc baschet.Culoarea preferata este albastrul.Imi place foarte mult sa privesc cerul vara Ma imbrac sport.Ascult house,clubbing sau rock.Sunt o fire independenta.
3 poezii, 0 proze
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
PGPaicu Georgiana
Născută în Constanța, îndrăgostită de mare, încerc să îmi croiesc un drum doar al meu în viață, călăuzită doar de lumina propriei mele voințe, de încrederea în mine insămi. Scriu poezii de 8 ani, începând, ca în multe alte cazuri, cu versuri banale, alergând apoi între curentele literare, găsindu-mi liniștea când în romantism, când în simbolism, când în modernism...apoi, o luam de la capăt, ca într-un maraton fară sfârșit. Acum, în plină floare a vârstei, îmi permit să privesc cu încredere spre viitor și cu înțelegere spre trecut.
1 poezii, 0 proze
privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
de Calotescu Tudor Gheorghe
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă dar tac din ce în ce mai adânc cumva dincolo de groapa marianelor precum un sfinx prins cu ochii pe cer...
Scrisoare către un prieten
de Iuliana Serban
Azi am oprit ceasul. Vreau să uit că am la dispoziție doar o trecere egală, riguros măsurată, spre moarte, pentru a-ți ieși în întâmpinare. Prin spațiul care separă fereastra camerei mele de lume văd...
Niciodată
de Sorin Teodoriu
Canicula îți estompează gândurile, îți tocește ideile și cauți instictiv umbra și aștepți cu nerăbdare răcoarea nopții ce nu vine. Toată ziua alergi, risipești vara pe care de altminteri o iubești și...
jumătăți
de Leonard Ancuta
fumez o parte din fum iese cînd expir privesc în el diferite lucruri obișnuite o casă un chip blînd o ceartă un surîs și nu știu de unde vin aceste lucruri nu știu dacă din partea de sus a plămînilor...
COPIII FIAREI
de Cristian Tudor Popescu
La bordel O stradă a bordelurilor în Istanbul e o stradă în pantă ; în stânga și în dreapta, săli sau camere OE după punga proprietarului OE cu trei pereți. Bărbații stau adunați ciotcă și se...
de aici de jos, ochilor
de olga cojocaru
„Nu trebuie sa privești chiar daca ești plin de ochi” Îmi imaginez ca nu mai scriu si îmi vine sa plâng, încep sa vorbesc, numai ca să mă țin in picioare, uite… daca te incomodez, ia-mă, anulează-mă,...
Acheiropoieta
de Nincu Mircea
Icoana, ca reprezentare și imagine a ceea ce văd ochii care privesc luminați de corpurile fizice din care își desenează formele pe care le consideră orizonturi, este în sine, forma, expresia,...
Exercițiu despre existența lui ,,nimic”
de cornel marginean
Exercițiu despre existența lui ,,nimic” Un prieten mi-a relatat o întâmplare. Copilul său, în vârstă de doi ani, văzând două vaci culcate, dintre care una rumegând, i-a spus cu uimire: -,,Tată, o...
Întoarcerea acasă
de Emma Greceanu
Câteva zile a fost frumos, încetase să plouă, bătea însă un vânt subțire, repezit pe străzi, iar pe cer nori alungiți, fugeau , ținându-se de mână, șiruri de nori haotici, umbrind din când în când...
Cronică din Bussana II
de Emma Greceanu
Se făcea că eram într-o casă necunoscută. În interior era cald și aproape totul era colorat în roșu. Multă culoare risipită sub forma pernelor, covorașelor, obiectelor, majoritatea bibelouri sau...