"prea greu" – 20506 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAdriana Simion
biografie... un cuvant greu de satisfacut dupa parerea mea... prea greu pentru mine. E inca devreme! Detin doar experienta putinelor clipe de viata, si poate si acelea pierdute!
13 poezii, 0 proze
MAMarincat Alexandra
timpul trece si fara sa vrem ne schimbam... sunt simpla dar complicata, colorata dar alb-negru, fericita dar trista, linistita dar tumultoasa...sunt prea greu sau prea usor de descifrat, sunt neinteleasa sau previzibila, sunt o bucata de lut lasata in voia sortii pentru a o modela... sunt o piatra peste care am lasat sa treaca apele, sa o zgarie, sa o slefuiasca, sa o marcheze pe veci...
8 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
DADalia Anghel
De greul vietii n-am fugit niciodata si nici de prea multa fericire... Mai caut inca iubire si a ei frumusete vinovata...
2 poezii, 0 proze
SLserban dacia lavinia
E greu sa iubesti cand nu esti iubit Stii ca esti viu dar simti c-ai murit Incerci sa te minti ca poate totusi te iubeste Dar nu intelegi de ce mereu te raneste Tu cauti o iubire perfecta, T-i se pare ca a ta e mult prea defecta Dar iubirea ce-o cauti nu exista, Si nu are rost sa fii trista Iubeste ce ai, ce vezi, ce simti Si nu incerca in zadar sa te minti Iubirea ce-o cauti n-ai s-o gasesti Si ce daruiesti, inapoi nu primesti Dar si cand se intampla sa crezi ca ai gasit-o Iubirea pe care mereu ai dorit-o Fii fericit atat cat o ai Primeste dar nu uita sa si dai! Si cand va pleca lasa usa deschisa Chiar daca inima ta e distrusa Ca alta iubire pe ea va intra Si viata si inima-ti va lumina!
1 poezii, 0 proze
TCTeodorescu Ioana Cristina
...cu un trecut obosit deja de dorinta de viitor,cu etape nu rareori stinse de greutate,cu o mama ce a stiut intotdeauna sa fie si cel mai bun tata,cu o inima adeseori mult prea incapatoare,cu prietenii rapuse de interese sau doar incompatibilitati,cu zambete luminoase sau sleite de falsitate,cu credinte negate mai intai de teribilism iar mai apoi de cunoastere,cu o dragoste neimplinita si un suflet intarit de insasi teama de a o vedea pierind incet...cu niste maini si o inima ce nu vor altceva decat sa scrie...si un viitor ce se anunta feeric,macar de numai pe hartie....ce poate fi mai mult de atat,biografie?
1 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...
1 poezii, 0 proze
BFbodea emil felician
Eu sunt mereu prezentul și trecutul! Viitorul?!... deocamdată, să vă rămână vouă, celor care citiți! Nu-mi aparține!... după cum nu-mi aparține nici lumea asta, literară! Mă muncesc să devin om, învelind cuvântul, în așa fel, încât frumosul să se miște între demon și sfânt! Am scris mai demult că vreau să găsesc linia frântă și curbă, deoarece, linia dreaptă-continuă, o găsise Brâncuși. Adevăr vă spun! nu caut nimic cu adevărat !.... orișicât aș căuta, dau numai de mine, care după părerea unora și poate și a altora- nu sunt mare lucru! Am absolvit liceu, facultate, masterate și chiar păcatele unora, dar asta nu cred că are prea multă importantă. Oricât de mult mă străduiesc să mă accept, e adesea foarte greu să nu mă revolt!
710 poezii, 0 proze
COCristina Oprea
M-am născut în anul 1980 și am crescut în satul Roșiori din jud. Suceava. Momentan locuiesc în Iași, unde am și absolvit, în 2002, Facultatea de Informatică la Al. I. Cuza. Lucrez printre studenți, investind în dezvoltarea lor personală, socială și moral-creștină. Mi-au plăcut de când mă știu natura, muzica și poezia.. Am scris doar câteva poezii copilărești, cu rimă, în clasa a șasea...și alte câteva, mult prea serioase, în anii de liceu... Din anul 1998 am început să-L descopăr și să-L cunosc într-un mod personal pe Cel Căruia îi datorez totul: Dumnezeu. Cartea mea preferată a devenit cu timpul Biblia – Cuvântul Lui. Din 2008 am început să exprim câteva din gândurile și emoțiile mele, mai ales din dialogul meu cu Dumnezeu, sub forma unor versuri simple...cele mai multe născându-se în timpul încercărilor mele de a învăța să cânt la chitară.. Am descoperit poezia haiku la începutul anului 2012, la Cenaclul de Haiku de la Ceainăria Sakura din Cluj-Napoca. Câteva zile mai târziu...
14 poezii, 0 proze
Prea greu
de Gheorghe Madalina
Imi era prea greu sa inteleg Privirea-ti ingandurata, Prea greu ca sa dezleg Inima-mi indurerata. Imi era usor sa te iubesc, Dar greu sa iti vorbesc, Prea greu ca sa raman cu tine Si sa uit de mine....
Prea greu
de Belcin Marian
Sunt fortat sa scriu de tara, Sunt obosit, nu mai suport, Guvernantii vor sa vanda Tara noastra peste tot. Ungurii ne vor pamantul Si ma doare parca-n piept, Ca ai nostri strabunci au luptat Sa-l...
prea greu
de Cristina-Monica Moldoveanu
noi eram sobri și purtam măști respectabile călcînd peste zidurile care se frămîntă sub cetate peste dureri din carnea raiului de sub noi sărmani ca sufletul unui dascăl bătrîn, imaginea unui...
Sunt prea greu ca sa mai zbor
de Vlad Lungu
Am zdrobit îngeri Cu pumnul Căci m-au prins între pietre de moară Și-au înfipt piroane În mine Ca să am și eu aripi... Mă strîngea ea în brate Și era Așa de moale Cînd aripile mele îi atingeau Trupul...
e prea greu
de Jean Pavel
A venit ziua uneia dintre jumătăți, Suntem toți aici să sărbătorim. Însă de noi ai scăpat demult, de greutăți. Atunci eram prea mici să te oprim. Tot ce am sunt vise goale, Clipe singure fără vocea...
un adio.....prea greu....
de Florea Ana-Maria
UN ADIO..... Un simplu adio....dar e atat de complicat....nu ai cum sa te desprinzi atat de ushor de trecut!... Dar ce fac eu??? De ce folosesc persoana a doua? De ce iti spun tie asta,cititorule? Tu...
Când totul e prea greu...
de Neacșu Elena
Când totul e prea greu, Te vaiți...Þi-e silă și de tine... O voce surdă, într-o lumină moartă, repetă-ncet și aproape obsesiv: Dar nu știu ce-aștepți tu de la mine? Ai vrea, poate, să-mi întrerup...
animal răpus de jugul prea greu
de florica cormos(pintea)
zilnic trec prin locuri ce tac nebunia-mi cere să zdrobesc fragilele străzi și crinii ce par rătăciți cu veșminte murdare nu îndrăznesc să divorțez de soartă aripile înțepenite se zbat fără putință...
Somnu-i devine prea greu...
de iscru adrian
Visătorului uneori somnu-i devine prea greu conjurat fiind de răsfrîngerile gîndurilor ce-l dezascund acuzîndu-l de pricini neînțelese poate unde le-a intuit înțelesul în oglinda re-flectînd oriunde...
lumina este un bagaj prea greu
de enea gela
mă plâng chipului mamei din tablou am făcut febră ce pastile să iau tu erai doctorul meu de familie doctorul meu de casă de suflet arde umbra pe mine mamă miroase toată casa a zid bombardat mama tace...