"pereții cuvântului" – 11156 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAdria Martin
Raspuns la intrebari Nu, n-am incetat sa scriu. N-am lipsit niciodata De la orele de visare. Doar ca acum scriu Pe peretii labirintului Cu o iesire spre soare. Nu, n-am incetat sa scriu, Doar ca acum scriu si citesc Ceva ce-ar trebui sa stiu Si sa-mplinesc. Nu, n-am incetat sa scriu, Nici sa iubesc, Nici sa traiesc, Doar ca acum Ma scurg in cealalta jumatate A clepsidrei Asteptand ceasul Cand mana destinului O va intoarce. Nu, n-am incetat sa scriu Voi fi din nou la tarmuri, Doar ca mai tarziu. Toronto Martie 26, 2007 www.adriamartin.com Prietene! Nu uita ca traiesti si mori in fiecare zi.... "Carpe diem quam minimum credula postero" - Horatiu (65 - 8 BC) ---------------------------***-------------------------
500 poezii, 0 proze
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
Militaru Raluca Iuliana
Buna!Ai mei mi-au pus doua nume, si anume: Raluca si Iuliana.Dragii de ei...Oare la ce s-au gandit cand le-au ales?De ani de zile incerc sa ma obisnuiesc cu ele si imi spun mereu:”Eiii...lasa ca merge!”Am dreptate nu?Va mai spun ceva:de cate ori o intreb pe Raluca ce parere are despre Iuliana, aceasta spune ca nu o intelege,iar parerea Iulianei despre Raluca este ca nici ea nu o intelege.Deci sunt convinsa ca nu ati inteles mare lucru. Sunt o adolescenta de 17 ani. Hobby-uri mele sunt: poezia, cugetarile despre viata, memoriile din jurnal, limba si literatuta romana, limba latina si frumoasele-i texte, muzica, dansul, pictura(in special picturile de pe peretii camerei mele), rochitele(:X) si nu in ultimul rand arta culinara( in special dulciuri: tarte, prajituri, torturi, fursecuri, biscuiti,etc.-pasiune mostenita de la mana) Sunt nascuta in orasul Tulcea, judetul Tulcea, Romania. Am inceput sa scriu din primul an de liceu, iar acum literatura a devenit pentru mine un mod de a trai...
1 poezii, 0 proze
TTTeodor Tudor Topan
Mi-era rau dor de tine, soare ranit de timp, Cand cu ochii plini de lacrimi Te visam si te-nviam. Viata ti-o impodobeai cu rogvaiv de duzi. Cu mana dezvaleai planetele ce-apun Si cu sufletul, prin infinituri, cautata-i a ta mama. Cu vocea-ti bantuiesti o clasa fara alb de sfant, Iar mersu-ti zgomoteste printr-o casa de sticla. Patru pereti, patru ceasuri iti erau, Numarandu-ti vesnicia clipei Care iti inchide sicriul cu un juramant: NU AI SA MORI UITAT!
15 poezii, 0 proze
DADancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
pereții cuvântului
de Vali Nițu
atent la albă tâmplă între mine și cuvânt a plecat singurătatea în semicercul zâmbetului din tăceri adun misterul unui poem în fulgeratele secunde din rămasu-mi spațial neștiut decât de Tine Doamne...
11 tăceri pentru T.
de Vali Nițu
între pereții cuvântului o scrisoare pentru sufletul cu ochi neplânși din cercul fecund al vieții un spectacol într-o palmă care se închide fredonând refrenul unui timp peste cortina ce cade acum un...
numele iubirilor
de Vali Nițu
la ultimul impact plouă în hohote când rescriu ce mi-a fost scris în pereții cuvântului trăgând înapoi o noapte spre despletitele dimineți din ciclul eului sunt salvat de un mugur... cu fluier de...
zâmbet orfan
de Vali Nițu
în decorul grizonat al destinatarului am găsit scris numele meu în dreptul lui dorințe mari răspunsul la post restant era simplu … putințe mici în fond și la urma urmei filozofie de week-end ucisă ca...
propriu-mi carusel (XVII)
de Vali Nițu
Îmi e atât de foame, îmi este dor! Dacă aș putea să adun iubirea tuturor femeilor din viața mea, într-una singură! Atunci aș putea imagina, săruta, unicatul iubirii, o femeie pe care o tot „desenez",...
"Sentiment de noiembrie"
de Gabriel Dragnea
Am citit și recitit de mai multe ori poemele acestei cărți și de fiecare dată mi se arătau în fața ochilor alte și alte imagini. Cu fiecare lectură, parcă descopeream ceva nou, deși pășeam cu atenție...
Prin ochiurile scăpate ale cuvântului pulbere de stele
de Maria Elena Chindea
cu poalele candorii suflecate ies din rama universului prin smerenia rugilor înroșesc iarba răsăritului în fiecare moarte pășesc dincolo decojesc înălțarea trecută din amintire următoarea trebuie să...
cutia
de Anisoara Iordache
deschide cutia de sticlă a cuvântului în care un clopot de lacrimi îmbracă în sunete tăcerea picături de ploaie alunecă pe obrajii piticilor pictați în nuanțele halucinantului curcubeu niciun gând nu...
cuante de singurătate
de Vasile Munteanu
I tai în mine cu dalta cuvântului limbut instrumentul pe care l-am visat și pe care treaz nu pot să mi-l amintesc tai în carne în oase în tâmple - am să îmi amitesc! altminteri voi muri...
Uneltirea
de Ștefan Petrea
cu trupului tău zahăr îmi îndulcesc fiirea mâncând pe foi ca neaua cuvântului grăsimea se-adună-n repezeală de litere oștimea te desenez pe toată - aceasta-i uneltirea mai uneltesc cafeaua, mai...
frământări de lumină
de Anisoara Iordache
zvântate pe-ntinse nisipuri sunt apele largi ale cuvântului. respirații- scrise într-o caligrafie a tăcerii, prevestesc venirea primăverii. orele de vizită-s deja prea scurte; prin ferestre...
memoria timpului
de Anisoara Iordache
adevăr exilat la margini de ape. comerțul cu arhangheli zdrobiți, înflorește pe buzele slinoase ale unei false dimineți. cutremurați de singurătatea Cuvântului, pereții cerului crăpați se...
Cutremur
de Floriana Vîntdevară
Imi pleacă sufletul de sub trup în asfințirea lumii... Speranțele se sparg izbindu-se de zidurile sângerii Imi adun lacrimile amare spre a avea cu ce să mă hrănesc Pereții se zbat intre ceasurile de...
[în locul credinței mele au scăpat o groapă ca să mă vindec de promisiuni]
de Daniel Dăian
din carnea mea au construit locuințe pentru cei săraci cu duhul din mintea mea s-au despărțit în sensuri unice și străzi cabotine au luat majusculele în gură au biciuit pereții de culoare și s-au...
de aceea speranța nu moare
de Rodica Lupu
a știut dumnezeu niarne* când ne-a învelit sufletul într-un fel de speranță cunoștea bine că acest praf este atât de bine lipit de gustul pământului încât a trecut peste detalii trupul ni l-a locuit...