Poezie
cutia
pliant
2 min lectură·
Mediu
deschide cutia de sticlă a cuvântului
în care
un clopot de lacrimi
îmbracă în sunete tăcerea
picături de ploaie
alunecă pe obrajii piticilor
pictați
în nuanțele halucinantului curcubeu
niciun gând nu străbate durerea
nicio cucuvea nu așteaptă la colțuri de străzi asfințitul
câțiva arbuști
în fotma unei mâini cu degete răsfirate
ating cubul de gheață
**2**
pe un raft
mai multe
prisme patrulatere
aveau epiderma pe dos
rănile
tuturor intersecțiilor sensurilor cuvintelor
semănau cu niște pâlnii semantice
sânge era peste tot
temerile materiei
născute din antimaterie
scrâșnetul gheții
atinsă de genunchiul patinatorului
sunt scrise în
pomelnicul ctitorului
**3**
păianjenul de apă
răbdarea
pune la uscat
trimiteți izvoarele golului
să ude deșertul
trimiteți păsările bunului simț
să zboare
deasupra
josniciei
zăpezile stăpânului să
acopere nesimțirea din noi
**4**
spinoasele lupte dintre a fi și a avea
dintre încrezătoarele vise de a atinge stelele
și
încrâncenata materie
care te ține
țintuit într-un scaun cu rotile
toate acestea
au menirea să te scuture
să te dea de toți pereții
până vei înțelege că
gradul de conștientizare a sinelui
depinde de aplecarea spre celălalt
în interiorul cutiei se află o altă cutie cu alt indiciu
**5**
hidra de mare
usturimile ochilor duce spre larg
amărăciunea limbii îngroapă în cerul abisului
trandafirul agățător vindecă sterilitatea zidurilor
peștele spadă retează asprimea cuvintelor
cenușă și păreri de rău
amestecate cu petale de crini
*
nu vom ști niciodată ce urmează
dacă
pășim pe bucurii trecătoare
dacă
dănțuim în horele bestialelor iele
dacă
privim în oglindă zâmbetul searbăd al trupului
cutia neagră amestecă galbenul cu dungile albe
nu înregistrează priviri piezișe
prelinse
pe ziduri de case
nu numără trădări
și prădări de vise
amesteca numai galbenul cu dungile albe
cutia neagră
țese în fibra-i de metal și sticlă
trecerea clipei spre eternitate
**6**
urmele de foc ale roților
sunt
împlântate în zăpadă
gândul a fost despuiat de întuneric
mari zboruri de lumină inundă orizontul
copaci fără frunze ascultă acum ciripitul universului
piramida fatală
deschide fețele
privirea candidă a copilului
înmoaie aisbergul
într-un colț privește înlăcrimată speranța
**7**
o toamnă bogată
își pierde strălucirea în căutări
de sine
culorile orgoliului
pălesc treptat
în fața iernii nemiloase
răspunsuri de da și nu
vor lăcui
capacul coșciugului
002056
0