"pe de rost" – 22198 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Ultima Generație - Primul Val
Antologia cuprinde 83 de autori de poezie. A văzut lumina tiparului pe 20.11.2005 la editura “Muzeul Literaturii Române”, cu o prefaţă semnată de criticul Lucian Chişu.
de Radu Herinean
Nicolae Rambu
In loc de biografie ... cand propria ta viata singur n-o stii pe de rost/ O sa-si bata altii capul s-o patrunda cum a fost! (Eminescu, am citat din memorie).
1 poezii, 0 proze
IHIulian Hermeziu
Deoarece biografiile le consider un fel de „blind date” cu trecutul, pentru a nu vă pierde răbdarea cu chestiuni ce le pot scrie și altii dupa ce mor, am să creionez succint câteva date despre mine: -născut in Bacău la data de 4 iulie 1980; -strămutat din Bacău la Bucuresti in interesul de a studia ceva; -am inhalat vreo patru ani de facultate de filosofie și jurnalism, fără licența-deci, nefinalizată. -actualmente mă prefac a ma juca de-a fotograful, graficianul (dtp-istul), web-adminul unor cluburi foarte cunoscute din Bucuresti. -mizez pe ideea de a ,,incepe” altă facultate insă sunt in dubii. -planuri de viitor: advertising. -vise: aș vrea sa fiu recitat la școala de copiii din cls. I-XIII, iar cei de a XII-a să-și dea duhul până invață comentariile pe-de-rost a poeziei macabre athomusciene.
10 poezii, 0 proze
HSHenryk Sienkiewicz
Henryk Sienkiewicz (n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey) romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în familia unui mic arendaș, care cultiva la copiii săi tradițiile cavalerești și patriotice, învățându-i pe de rost Cântecele istorice ale lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăța să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanis³aw August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871,în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învățătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile și portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Œwiêtojañska, din Varșovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când își începe, tot la Varșovia, și studiile superioare, întîi la facultatea de...
11 poezii, 0 proze
SPSerafim V. Pâslaru
Serafim V. Pâslaru S-a născut la 1 Iulie 1911, în orașul Câmpulung-Muscel. A urmat școala primară nr. 2, apoi primele clase de liceu, (curs inferior) la liceul din Câmpulung, "Dinicu Golescu", iar cursul superior de liceu, la Cluj, unde își ia bacalaureatul. Urmează Facultatea de Medicină din București în anii 1930-1936. A fost arestat de Securitatea din Pitești în anul 1957, luna Octombrie, în legătură cu grupul de rezistență anticomunistă "Arnăuțoiu" și anchetat de Securitatea din Pitești. A fost judecat de către Tribunalul Militar din București, deplasat la Pitești și condamnat la 15 ani muncă silnică pentru uneltire împotriva ordinii sociale. A fost eliberat la 3 August 1964 de la penitenciarul din Gherla. Închisori prin care a trecut: Pitești, Jilava, Caransebeș, Gherla. Pentru a putea scoate din temniță o cantitate foarte mare de versuri, pe care nu avusese puterea de a le reține pe de rost, le-a ‚înscris’ cu acul, cu ață albă, pe materialul unui bandaj cu care și-a oblojit...
1 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
DRdragos rotea
cand spun ca sunt de-la-mare, stiu ca asta e de cele mai multe ori suficient ca sa devin interesant pentru cealalta categorie, cea de ne-de-la-mare. e un interes superficial, ma ajuta sa leg conversatii, sa fac rost de musafiri vara si... da, cam atat. cred totusi intr-o amprenta pe care o lasa locul din care provii asupra omului care esti. asa ca eu nu-mi gasesc linistea. am un vuiet si o miscare interna continua chiar si cand sunt bine.
1 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
DLDan Laurențiu
Dan Laurențiu (n. Laurențiu Ciobanu la Iași pe data de 10 august 1937 - d. 21 decembrie 1998) a fost un poet și eseist român din generația anilor '60. Volume publicate: Poziția aștrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000). „Hieratică și solemnă, poezia sa a impresionat prin gravitatea orgolioasă a rostirii, care a impus un poet singular, al cărui tonus filosofic era, în contextul dat, cel mai înalt de la Lucian Blaga și Ion Barbu încoace.” (Marin Mincu)
6 poezii, 0 proze
CCCiprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
MȘMihail Șolohov
ȘOLOHOV, Mihail Alexandrovici (24.V.1905, cătunul Crujilin, azi în r-nul Vioșenscaia, reg. Rostov - 1984) - scriitor rus, activist pe tărâm obștesc. Membru al AȘ a URSS (1939). Erou al Muncii Socialiste (1967). Doctor de onoare al universităților din Rostov-pe-Don, Leipzig, Saint-Andrus. Este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Debutează în 1923 cu povestirea "Încercarea". Culegerea "Povestiri de pe Don" (1926), inspirată de evenimentele războiului civil, la care Ș. a participat ca voluntar, are ca temă destinele omului în epoca marilor transformări sociale ce aveau loc în lumea satului. Din 1924 Ș. se stabilește în stanița Vioșenscaia. Aici realizează principalele sale opere: "Donul liniștit" (cărțile 1-4, 1928-40, ultima trad. rom. 1971), "Pământ desțelenit" (cărțile 1-2. 1932-60, ultima trad. rom. 1975), "Ei au luptat pentru Patrie" (1942-44; ed. revăzută 1969) și "Soarta unui om" (1956-57; trad. Rom. 1958), care prezintă într-o formă artistică inegalabilă...
0 poezii, 0 proze
pe de rost
de Anca Zubascu
mă amuză teribil oamenii care se întorc plini de satisfacție pe la casele lor zâmbind împăcați la gândul că drumul a rămas același dar parcă tot mai scurt îmi plac doar casele nelocuite în spatele...
pe de rost
de Adam Rares-Andrei
am învățat pe dinafară. la fel și venus știe pe de rost atâta întuneric, am învățat și eu, aproape pe de rost, că mai rămâi. sau, cel puțin, așa mă-ncearcă. ce fac cu-atâta întuneric? pe unde-l pun?...
pe de rost, despre iubire
de Dacian Constantin
(Ceață nesătulă la fereastra lui iulie 27 în zori de ora cinci. Jurnal stelar fără coordonate binecuvântate de sens. Amibă ambiguă amplasată aliterat alături aievea.) Sunt mândră c-am descoperit...
[pe de rostul vieții mele nu a existat niciodată]
de Daniel Dăian
a experimentat uneori-ul până într-o adâncime de vrabie și a murit de câteva ori în fiecare zi de fiecare noapte în câteva trupuri din sufletul său golgotianul îl privea cum strigă dinspre înăuntrul...
moarte pe de rost
de silvia caloianu
vii călărețule cu masca vânturilor de ciclamen vii să te mai joci o dată cu mine de-a moartea să mai încerci o dată să îmi deshumezi ochii gura peste care cresc deja ierburile câmpului vii să te...
noapte pe de rost
de silvia caloianu
ce noapte numele tău stau la geam și număr felinare de la stânga la dreapta cele de mai aproape de la dreapta la stânga cele de mai departe și tot așa încă mult până când orașul se urcă în cer orașul...
[dacă ai învățat pe de rost o bilă albă]
de Daniel Dăian
nu înseamnă că vei înțelege urmarea lui doi te vei lăsa povestită ca o numărătoare inversă murdară și nepăsătoare sub răutatea unei cești de cafea înainte și înapoi prin sfârșitul oamenilor nimeni nu...
de la sfârșitul lumii am învățat fuga pe de rost
de Daniel Dăian
o zi egoistă cu toane din toate părțile și gustul aproape al unei ploi lipite în ziduri obsesive mușca bucăți întregi din plictiseala mesei cu degetele retezate unul câte unul de gânditori cu...
[pentru cine să înveți cerul pe de rost]
de Daniel Dăian
aici trenurile întârzie cel mai mult iar sinceritatea rămasă în fotoliul nemestecat și-a împreunat zilele cu un câine care tăcea orbește la marginea șinelor orice se poate într-un singur cuvânt la...