"pas de elefant în do major" – 12651 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
BRBulgaru Roxana
Mereu un curcubeu de cuvinte,o raza de sperante,o lumina de zambete,un sunet de incantare,un vuiet de incredere,un racnet de fericire,un pas de reusita,o lacrima de bucurie,un zambet de prietenie,un cuvant fara inteles,aceasta sunt eu.
4 poezii, 0 proze
JBJules Breton
Jules Aldolphe Aimé Louis Breton, né à Courrières (Pas-de-Calais) le 1er mai 1827 et mort à Paris le 5 juillet 1906, est un peintre et poète français. Son père, Marie-Louis Breton, est maire de Courrières. Sa mère meurt alors qu\'il n’a que quatre ans. Il étudie tout d\'abord au collège Saint-Bertin à Saint-Omer où il est pensionnaire, puis au collège royal de Douai. Il fait son apprentissage auprès de Félix de Vigne à Gand et de Gustave Wappers à Anvers en Belgique, puis poursuit sa formation à Paris en suivant les cours d’Ingres et d’Horace Vernet. Il se marie en 1858 avec Élodie de Vigne, la fille de Félix de Vigne. Le couple a un enfant unique, Virginie Demont-Breton, qui naît en 1859 et qui suivra les traces de son père en devenant elle-même peintre. Elle épousera le peintre Adrien Demont. Il est inhumé à Paris au cimetière du Montparnasse non loin de son ami Leconte de Lisle. De formation académique, réaliste, puis naturaliste, Jules Breton fut l’un des premiers peintres...
1 poezii, 0 proze
PGPetre Got
Petre Got (n. 20 septembrie 1937, Desești jud. Maramureș) este un poet și jurnalist român. Numele său este uneori scris sub forma Petre Gott. Părinții săi se numeau Gheorghe Got și Ioana (n. Sacalâș) și erau amândoi țărani. Gheorghe Got și Ioan Pop (văr primar dinspre mamă) au fost deținuți politici în perioada 1959–1962, respectiv 1958–1964, fapt care l-a adus pe tânărul Got la un pas de a fi exmatriculat din facultate. În 1962, Petre Got absolvă studiile de licență ale Facultății de Filologie din cadrul Universității din Cluj. Debutează cu poeme în revista Familia (1966). Debutul editorial este reprezentat de volumul de poezii Cer înfrunzit (1969). Urmează colaborări la reviste literare precum: Familia, Tribuna, Luceafărul”, Steaua, România literară, Viața Românească, Ramuri, Convorbii literare etc. Poezia „Muntele” beneficiază de adaptarea muzicală în manieră hard rock a lui Dan Aldea, pentru grupul Sfinx. Piesa a fost lansată în 1975, pe discul Lume albă. Între anii 1974–2008 a...
4 poezii, 0 proze
MFMaurice Fombeure
Maurice Fombeure, né à Jardres (Vienne) le 23 septembre 1906 et mort à Paris le 1er janvier 1981, est un écrivain et poète français. Issu d\'une famille d\'agriculteurs du Poitou, il fit ses études au collège puis à l\'École normale de Poitiers. Poursuivant ses études à l\'École normale supérieure de Saint-Cloud, il fut ensuite professeur de lettres dans des lycées parisiens, mais resta toujours très attaché à sa région natale. Très actif dans les milieux littéraires de la capitale, il a obtenu le Grand Prix de poésie de la Ville de Paris en 1958. Un musée lui est consacré à Bonneuil-Matours. On y retrouve des originaux de ses œuvres ainsi que de nombreux effets personnels de l\'écrivain. Œuvres Images de la nuit (Sagesse, 1935) Les Moulins de la parole (La Hune, 1936) Bruits de la terre (Debresse, 1937) Maléfices des fontaines (Feuillets de l\'Îlot, 1939) À pas de souris (Carnets de l\'oiseau-mouche, 1939) Chansons du sommeil léger (Debresse, 1941) D\'amour et d\'aventure (Debresse,...
1 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
tofeni claudiu ovidiu
INFORMATII PERSONALE Nume CLAUDIU TOFENI Adresa Str. Livezeni 4, Cluj-Napoca, Romania Numar de contact 0740/068128 E-mail tofeni_claudiu@yahoo.com Nationalitate Roman Stare civila Casatorit Data nasterii 20.10.1978 • Perioada 2001-2005 • Numele si tipul organizatiei care a asigurat nivelul educational Universitatea “Babes – Bolyai” Cluj-Napoca – Facultatea de Stiinte Politice si Administrative, Specializarea in Administratie Publica • Cunostinte fundamentale de specialitate Drept Public, Drept Constitutional, Dreptul Muncii , ManagementulResurselor Umane, Metode de cercetare in Cercetarea Sociala • Titlul calificarii obtinute Licentiat in Stiinte Administrative in luna martie 2009 am publicat volumul de poezii PAS PIERDUT, editura Limes, Cluj Napoca
4 poezii, 0 proze
DFDan Faur
Dan Faur (n. 20 ianuarie 1911, Calafat - m. 22 mai 1961, București) este un scriitor român avangardist. A publicat în revistele unu și Contimporanul. În 1930 îi apare la editura unu volumul Bust, ce beneficiază de o copertă și un portret de Jules Perahim. "Un talent nou", va nota maestrul Lovinescu în Agende literare. Publicarea în "Viața românească" (an XXVII, nr. 11-12, p. 18-20) a fragmentului - datorată în bună măsură aprecierii lovinesciene - a constituit un prim-pas în cunoașterea de către iubitorii de literatură a lui Dan Faur."
4 poezii, 0 proze
BVBernard de Ventadour
Bernard de Ventadour ( en ancien occitan Bernartz de Ventedorn ), né vers 1145 à Ventadour, mort après 1195, est l'un des plus célèbres troubadours. Sa Vie, très romancée car tirée des vidas écrites un demi-siècle plus tard par Uc de Saint-Circ, est mal connue. Il est dit fils d'un homme d'armes et d'une boulangère du château de Ventadour en Corrèze. Il n'est pas certain qu'il fût d'origine modeste et certains l'assimilent à un membre de la lignée des Ventadour qui mourut abbé de Saint-Martin de Tulle. Il devint le disciple de son seigneur, le vicomte Ebles III Lo Cantador qui l'instruisit dans l'art de la composition lyrique dite trobar. Il aurait composé ses premiers chants pour la femme du fils de ce seigneur, ce qui lui valut d'être chassé de Ventadour. Il suivit alors jusqu'en Angleterre la cour d'Aliénor d'Aquitaine devenue l'épouse du roi Henri II Plantagenet, puis passa au service de Raymond V de Toulouse pour, selon sa vida, finir sa vie à l'abbaye de Dalon. Ses chansons -...
4 poezii, 0 proze
JFJean-Pierre Claris de Florian
Jean-Pierre Claris de Florian, né près de Sauve à Logrian, le 6 mars 1755 et mort à Sceaux le 13 septembre 1794, est un auteur dramatique, romancier, poète et fabuliste français. Issu d'une famille noble et vouée à la carrière des armes, il naît au château de Florian, sur la commune de Logrian, près de Sauve dans le Gard, au pied des Basses-Cévennes. Sa mère, d'origine espagnole[1] meurt lorsqu'il est enfant et il est élevé au château de Florian. Son oncle ayant épousé la nièce de Voltaire, c'est à dix ans, en juillet 1765 lors d'un séjour à Ferney, qu'il est présenté au célèbre écrivain, son grand-oncle par alliance, qui le surnomme Florianet. A treize ans, il devient page au service du duc de Penthièvre[2] puis entre quelques années plus tard à l'école royale d'artillerie de Bapaume. À sa sortie, il sert quelque temps comme officier dans le régiment des dragons de Penthièvre. La vie de garnison ne lui convenant pas, il sollicite et obtient une réforme qui lui conserve son grade[3]...
1 poezii, 0 proze
VNVasilcovschi Nicole
Fiecare pas reprezintă infinitul din mine, iar pașii tăi mă reprezintă cu fiecare petală ruptă de vise...
33 poezii, 0 proze
pas de elefant în do major
de Victor Ciobanu
Coridorul cel lung încăpea într-un sâmbure de caisă de emoție aprind cafelele și le împart celor vii nimeni nu mă vede, nimeni nu mă cunoaște eu umblu desculț așa cum mi-e obiceiul în urma mea...
Isadorable
de Ana Urma
pașeam cu avânt pragul zilei când o gheară brutal m-a oprit sfâșiindu-mi eșarfa, flori călcate-n picioare pirueta forțată și un pas înapoi desprind elegant frunza verde pictată în mătasea de china cu...
Reverie cu ochii deschiși
de Ottilia Ardeleanu
Cartea Anei Urma mă aștepta de mult pe raftul contemporan al bibliotecii, într-o cumințenie care i se potrivește, neștiind când îi va veni rândul la impresie olfactiv-spirituală, într-o așteptare cum...
Trombocite lipsite de valoare
de elena gheorghiu
Se traversează numai gânduri bolnave având în componență vase de sânge și zone întinse de sacrificiu. Cel mai ciudat aspect include acest consiliu de trombocite și leococite dezordonate. Ce vor să...
ieșirea din vis
de Cătălin Al DOAMNEI
din când în când te visam & din străfundurile subconștientului erai atât de îndrăgostit spune-mi cine i-a fost frate lui winnetou înainte de înota în albastrele lacuri din copilărie știi am răspuns...
Daca te-ntrebi...
de Lucian Preda
mă șterg de friguri pe la ochi de lună visez un mic copil ce gângure la soare mi-e pace și război un alfa azi prea bun la crudul adevăr de capăt în omega și pot să stau pierdut în voci de elefant și...
Poveste de Crăciun un pic mascată
de Sorin Stoica
Era mai urâtă decât un ibric fără coadă, mai bine te uitai la zece broscoi spintecați decât la ea dar avea tot norocul din lume și din alte trei planete la un loc. Trăgea un singur loz în plic si...
Gabriela Petrache - în pliante și solfegii
de Maria Prochipiuc
Nimic ascuns printre rânduri - aici descoperiți radiografia unei dimineți Imagini lucrate și prelucrate de Sabina Lucia Firefly Popescu un “simplu gest” încerc spre tine întinzându-ți raze mai calde...
dirty diana
de Helena Schmetterling
I. așteptam un taxi numit căldură jos în fața casei gândind pierdut urs panda îl declar nul totuși poate e mai bine ca vecinii noștri să nu vadă cum ne prăbușim poate e mai bine că trenurile din gara...
Strada
de Andrei
Strada Strada era pustie. Bețivul mergea cu capul în jos, mâinile îi atârnau reci pe lângă corp, reci ca două crengi înghețate. Degetele noduroase de la mâini aveau o formă butucănoasă. Asfaltul era...