"pământul își deschide gura ca o prăpastie și" – 20152 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
CAConstantin Abăluță
Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un poet, prozator, critic, antologator și traducător român. Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură. În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. Opera poetică * Lumina pământului, 1964 * Piatra, 1968 * Psalmi, 1969 * Unu, 1970 * Eww Erre, 1972 * Poèmes. Art et poésie (1973); * Există,...
12 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
Violeta Zamfirescu
În mijlocul verii, la 21 iulie 1920, în familia ofițerului Sterian Lăzăroiu, venea pe lume viitoarea poetă și prozatoare Violeta Zamfirescu. Se școlește în orașul natal, Craiova, apoi urmează studii de drept la Universitatea din București, dar nu reușește să le finalizeze. Își câștigă existența lucrând în mass-media: redactor la Gazeta literară (1954-1976), la Radio, ca redactor pentru emisiunile literare (1953-1959), la revista Luceafărul, redactor șef al redacției de poezie la Editura „Eminescu” (1969-1971). Începe să scrie versuri în Viața Românească, iar editorial iese pe piață în 1955, cu volumul „Inima omului”, în care abundă portretul, descrierea și comentariul liric. Violeta Zamfirescu este un poet prolific, versurile sale fiind reunite în numeroase volume precum: „Rodul pământului” (1957); „Ceasul de slavă” (1960); „Frumusețe continuă” (1964); „La gură de rai” (1965); „Dragoste” (1968); „Colind de primăvară” (1969); „Poezii” (1972); „Simfonie” (1975); „În aerul vibrând”...
1 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
ioana petrea
Pamantul tineretii,povesti fara de inceput si fara de sfarsit,iubire,razboi,aventura si ura... Da , acum este inceputul... Usa din spate este inchisa,iar cea din fata este singura cale de inaintare sau abandonare a jocului. Suntem tineri,ascultati-ne visele!
1 poezii, 0 proze
Ioana
Pamantul ce ma-nalta este pamant strain,dar ceea ce-mi da viata e sangele roman.
2 poezii, 0 proze
neleapca mihaela
fiecare copac este un deget cu care pamantul arata soarele din noi
4 poezii, 0 proze
lefter sorana
Cand simti ca totul iti scapa,pamantul iti fuge de sub picioare,opreste-te o clipa,inspira,apoi expira si striga:asta e!Chiar daca totul iti pare un chin fara sfarsit,gandeste-te ca intr-o zi va lua sfarsit si va fi la fel ca la inceput:pur,cald,linistit.Nimeni si nimic nu te va deranja. Si ce daca totul e intors,totul iti merge rau,viata poate lua o alta turnura.Asta daca vrei cu adevarat!Daca te complaci in situatia in care esti,totul va fi pierdut. Trebuie sa speri,mereu sa crezi ca va fi bine!Pentru ceva te-ai nascut,dar pentru ceva bun,nu pentru chin!Fi tare,fi tu insati,fi asa cum ai fost mereu:nepasatoare,rece,dura.De ce te-ai schimbat?Nu erai asa!Unde esti,unde te-ai pierdut?Pe care drum ai ratacit?Regaseste-te! Vino!Simti ca totul e altfel?De ce lasi grijile sa te copleseasca,lasii sa te domine,raul sa te inraiasaca? SUNT DOAR UN SUFLET NEBUN CU TRUP DE FUM!
3 poezii, 0 proze
Cristi Damoc
Exist de un sfert de veac si nu pot spune ca m-am gasit inca pe pamantul acesta...
1 poezii, 0 proze
pământul își deschide gura ca o prăpastie și
de Neagu Raluca
mă invită înăuntru zilnic la 7 dimineața ascund soarele după o șuviță și cobor cu ochii închiși chipul pământului este o lentilă uriașă în spatele căreia vedem lumea cu picioarele-n sus e amuzant...
Laguna neagră din insula luminii
de crisan ciprian laurentiu
Adam se trezise din somn. Pomul sub care dormea era încărcat cu frunze ce vâjâiau psalmodic. Nevasta lui, cea care șerpuia agale printre șirurile de munți, își petrecea mare parte în apele oceanului...
Dedublarea
de Ureche Dinu
Personaje: EL, EA. (Două scaune în mijlocul scenei. Amândoi cu spatele la public, fiecare vorbind ca pentru sine, privind scenele proiectate în fundal. Teatru-film) EL: Nu ne-am înțeles niciodată....
Oglinzi
de 11111111111
Suvoaie reci ii curgeau de pe spate, impreunandu-se in zona bazinului pentru a forma o cascada ce-si croia apoi drum pe piciorul sau stang. Stand asa, in picioare, in fata prapastiei, cu gandul de...
Student la ABSURD
de Sergiu Burlescu
I Catedra neantului în amfiteatrul unde ecourile poartă mantii de fum, profesorul își scutură craniul de cretă. mă invită să scriu pe tablă un zero absolut, care doarme amorțit până nu va fi șters de...
Volumul Ideal
de george vasilievici
1.miezul nopții la miezul nopții mă asigur că dormi. îmi iau toate măsurile. să vezi ce-ți fac! dar mai întâi îmi povestești cum pleoapele au devenit prăpăstii în care ochii își varsă privirea...
Când a plâns Mariușa?
de adina h
Trecuseră câteva luni de când mă despărțisem de Mariușa, timp în care m-am simțit ca o pereche de izmene purtate și lăsate pe frânghie la soare să se zvânte și uitate acolo. Na, uscați-vă,...
Nebunul de la World Trade Centre
de Dan Mitrut
am plecat din Saigon, incercand sa scap din inghesuiala vanzatorilor de placinte, de mirosul dulce de chuin murat, pe care pescarii il insirau la soare pe nesfarsite siruri de ata rosie, adevarate...
razboi
de ana aneliz
Razboi crud….razboi dur Ce lasa in urma rani adanci Ce se varsa sange si e nesatul Frange aripi…ne lasa nauci El era un brav print ca un soare Ea era o nemaivazuta instelare Si se plimba prin norii...
Frica - roman
de Liviu Comșia
Capitolul 5 Atacul lupilor a început spre miezul nopții. S-a văzut întâi o mare vânzoleală aproape de linia orizontului pe care se așezase luna ca o tingire țigănească de aramă. După o vreme, lumina...