"până departe nu e prea mult" – 20681 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
VAVâță - Diénes Andrea
Născută și crescută, am încercat marea cu mai multe degete simultan. Cuvântul și muzica sunt marile mele pasiuni. Creez maidegrabă, stochez prea puțin în schimb și din acest motiv mi se mai întâmplă să reinventez roata. Sunt un focar de energie, tot timpul în mișcare. Ceea ce creez e departe de a fi desăvârșit fiindcă deseori nu am răbdare cu mine, cu lumea pusă pe hârtie. Aș fi fericită dacă în locul paginii de autor aș putea să pun câte un film despre fiecare zi din viața mea, fiecare fugă de-a mea, fiecare oprire și fiecare întrebare: "Până când? Jusqu’ à quand, băi nene?"
145 poezii, 0 proze
VIvorniceanu ionut
Despre mine nu pot sa spun decat ca sunt un om normal cu ceva special...Acel ceva care se intalneste la multi,acel ceva care iti da putere sa transformi pana si cea mai amara lacrima intr-un sentiment pus pe hartie.. Acel ceva care iti da lumina in suflet si putere sa mergi mai departe.. Cred ca in final tot ce conteaza e sa lasi o urma.. O las si eu cum pot.
38 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
CNConstantin Nechiti
Nascut 1963, Bucuresti.Liceul ca toata lumea, mai departe nu. Incercari proprii putine, dar cu sete puternica pentru literatura in general, pentru SF in special. Jucat teatru din 1977 pina-n 1992. Ramas cu pasiune pentru teatru, nostalgie si regrete. Dar viata merge mai departe.... Actualizare: Reluat teatrul din 2005 pana 2020 si am avut imensa satisfactie de a juca pe scena alaturi de fiica mea Theodora.
8 poezii, 0 proze
GMGeorge Murnu
George Murnu (n. 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia - d. 17 noiembrie 1957, București) a fost un scriitor, traducător și istoric de origine aromână (macedoromână) (vezi Hristu Cândroveanu "Un veac de poezie aromână"), membru corespondent al Academiei Române. Cel mai prestigios scriitor aromân modern, George Murnu, s-a născut la 1 ianuarie 1868, în cătunul Brazi, de lângă orașul Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița. A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromânești - Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Yugoslavia, cu un alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către muntele Caimaccealan. O regiune deschizându-se și coborând înspre miază-noapte și răsărit prin câmpia Sărunei (Salonic), iar înspre vest și sud-vest urcând mereu prin culmile munților Veriei mai întâi...
9 poezii, 0 proze
Vitalyus Maximus Decimus!!!
Daca iubesti intradevar stelele,priveste spre ele si chiar daca ajungi pana la ele,sa nu uiti niciodata ca FERICIREA este mult mai departe!!! Vei realiza cand vei privi inapoi asupa vietii tale ca momentele in care ai trait cu adevarat sunt acelea in care ai iubit si ai facut lucruri in spiritul dragostei...Nu plange pentru ca a apus soarele,lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.... Azi sunt aici,maine nu se stie,dar poimaine dispar!!!
1 poezii, 0 proze
florea vanda steliana
Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii”. Asta pentru că Lightheart, așa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din București – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia și chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuși, din motive de nimeni știute, a preferat să-și tăinuiască manuscrisele și chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimități creatoare? Poate câte puțin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înțeles că din moment ce primești un dar de mare preț precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punți durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală. Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri” de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra...
12 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
Cristina
Începeți de azi o poveste nouă cea din 23 iunie 1990 a mai crescut dați-i formă și noi înțelesuri dați-i un nume și apoi părinți lecturați-i lumina până începe să-i viseze și marginea firii apoi lăsați-o să scrie mai departe alte și alte copilării despre ceruri copaci și copii între aceste două coperți de idee. În palmele ei stau înscrise toate ideile și părerile voastre galbene din raze de soare sau liniștite albastre verzi cu gust de oglindă retrovizoare. Iar mai presus de toate în istoria ei stau încrustate povești de iubire din sentimente umane sau complexe dorințe și ambiții îngerești pornind din trecutul acesta: o parte din coperta-spate a volumului de debut "iubind copaci neterminati",editura Eikon,Cluj,2008
11 poezii, 0 proze
ADAny-Mary Dina
Mă numesc Any-Mary Dina. M-am născut, crescut, trăit în România până în urma cu 6 ani, când am părăsit pământul natal stabilindu-mă în India. Fiind departe de casă, pentru a păstra comoara limbii noastre am reînceput să scriu, scrisul fiind o pasiune veche. Astfel, am făcut să dispară distanța dintre India și România.
1 poezii, 0 proze
până departe nu e prea mult
de Ottilia Ardeleanu
nu e mult până acolo numai mesaje încărcate de emoție nu ajung în poarta care trebuie din precauție toți iau măsuri zic merci ăsta-i eterul el cade ca o ninsoare din gânduri poate că simt așa doar...
Eu nu știu să dau titluri că le tot repet
de Octavia Sandu
despre mine n-o să scriu așa mi-am propus ultima poezie a fost în așa hal că m-am scârbit de toate de mine din poezie de poezie de mine care scriam poezia și de mine care nu scriam nimic am amețit...
Cântecele
de Mihaela Maxim
*cântecele* I Lacrimi - La moartea Andei Calugareanu N-are rost să plângi acum Este noapte toți departe Flori la geam se rup din ram și plang... Nu e nimeni... n-ai pe cine să dai vina Ești tot...
Marele salt
de Viorel Gaita
E o dimineață de vară, frumoasă, liniștită și banală, undeva pe malul unui râu de munte. Atât de liniștită încât nu se aude nici un sunet în afara apei, care cade în mini-cascade, printre stânci....
Și totuși...
de Nicolae Goje
Toți pornim de la un punct, o licărire de idee, ceva care crește asupra noastră și ajunge să ne sufoce. Și totuși nu e nimic tragic în asta, e doar lipsit de sens. undeva am mers împotriva naturii...
Urzici de post negru
de Iulia Elize
deschid ușa ochilor albaștri și verzi să se certe de fapt unul cu altul pe posesorul litaniei femeilor bătrâne le privesc năframele li se huruiesc ochii pe mine nu am nevoie de nimic din Biserică...
așa nu mai vreau
de adriana barceanu
e prea multă migală în desfacerea tainelor cred fără patos în închipuiri ce sfidează coloana oamenii iau forme bizare malformări în stare de ebrietate iubiri prefăcute cu ei și mult mult scrum am...
departe din aproape
de Monica - Nicoleta Făgețean
mi se părea că viața mea e o vânătaie că nu pot ajunge nici înaintea, nici în rând, nici după ea că cercul săculeților e o călătorie în care plec ca după ierburi de leac că sunt o mamă rea mi se...
*****
de adriana barceanu
e prea mult fum lângă această țigară și prea multă lumină în iarnă cu palme fierbinți îți ating chipul ca pe un trofeu al ratărilor numai atât a rămas ascuțitul privirilor apoi ne pătrundem cu forță...
Pseudojurnal de pseudolimbaj
de Cristi Suciu
Nu am mai ținut de multă vreme un jurnal. De data asta nici nu știu dacă voi continua măcar. Nu știu dacă ceea ce scriu poate fi numit jurnal. Mă simt singur. Clișeu. Nu mai pot. Simt că toate...