"o urma..." – 22686 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Frigura Amalia
Sunt eleva in clasa a 8-a la o scoala din Bacau iar e parcursul gimnaziului am avut publicatii in revista scolii, o pagina speciala de autor si multe premii la concursuri bazate pe creatie. Sunt de parere ca fiecare secunda din viata noastra se scurge cu un motiv, ca fiecare iubire neimpartasita va lasa o urma intr-un suflet sincer si ca viata fiecaruia depinde de ganduri, caci ele vor ajunge fapte, iar faptele vor defini in cele din urma caracterul fiecaruia.
4 poezii, 0 proze
VIvorniceanu ionut
Despre mine nu pot sa spun decat ca sunt un om normal cu ceva special...Acel ceva care se intalneste la multi,acel ceva care iti da putere sa transformi pana si cea mai amara lacrima intr-un sentiment pus pe hartie.. Acel ceva care iti da lumina in suflet si putere sa mergi mai departe.. Cred ca in final tot ce conteaza e sa lasi o urma.. O las si eu cum pot.
38 poezii, 0 proze
ATAlexandru Mălin Tacu
Alexandru Mălin Tacu, fiul unui bibliotecar fost deținut politic și dizident cunoscut în perioada dictaturii comuniste, s-a născut la Onești la 19 noiembrie 1969. A făcut studiile liceale, până în clasa a XI-a la Liceul “Mihai Eminescu”, Iași. La vârsta de 9 ani, Mălin debuta în “Cronica” cu prima poezie. A fost apoi laureat al mai multor concursuri de literatură, a publicat în ziare și reviste, a citit deseori în cadrul emisiunilor culturale radiofonice. Cu o conformație fizică atletică, bazată pe o stare a sănătății care nu prezenta nici o urmă de îngrijorare și care nu prevedea evenimentele ce aveau să urmeze, în seara de 21-22 decembrie 1986, s-a prăbușit într-o comă stranie. În urma unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă de la Spitalul de urgență și plimbat pe străzile Iașului. A murit în mașina Salvării la ora 2,17 minute. La câteva săptămâni după aceea de la Ministerul de Interne, i-a sosit pașaportul pentru plecare definitivă în Statele...
65 poezii, 0 proze
valcu adina
\"Ce pot spune Eu despre mine? Foarte multe și mai că nimic. Ce fel de om sunt? Mediu, simplu - nici alb, nici negru. Nu sunt înger, dar nici drac, ci o mediocritate (acea de aur :-) ) între ei. Sunt un om simplu cu necesități vitale normale. Sunt din categoria persoanelor, care tind de a lăsa o urmă pe acest pământ.\"
3 poezii, 0 proze
Mitropolitul Dosoftei
MITROPOLITUL DOSOFTEI Alaturi de marile personalitati romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. “Acest Dosofteiu mitropolitul – scrie Ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil, prea invatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste si alte. Adinc din carti stia; si deplin calugar, si cucernic, si blind, ca un miel; in tara noastra pre aceste vremi nu se afla om ca acesta”. Datele noi care s-au gasit in ultimul timp au permis a se stabili ca eruditul mitropolit al Moldovei se tragea dintr-o familie de negustori din Lvov, Papara, de origine macedoromana. Mitropolitul Dosoftei a lasat o urma adinca in viata religioasa a Moldovei, dindu-i acestei vieti un impuls nou. Prin reinfiintarea tipografiei, prin tiparirea de carti noi, in special de ritualul bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu. Principala opera...
2 poezii, 0 proze
BABarbu Mihaela Andreea
Intr-o lume stapanita doar de egoism,de incertitudini de materialism si superficialitate s-a nascut un copil,un lastar care avea sa creasca frumos si puternic...care voia sa rodeasca fruct ales desi se nascuse din spini,avea speranta si determinare rabdare sa astepte primavara si vara existentei sale!Timpul a trecut greu,cu vant si ploi,umbrit din toate partile,ma zbat sa ajung la lumina,sa infloresc si sa demonstrez tuturor ca simtamintele pure din sufletul uman sunt nestemate nepretuite,asta-mi e averea!Desi deznadejdea,nesiguranta,eliberarea prin abandon ma apasa,de fiecare data o sa las in urma o samanta salvatoare si o sa renasc precum Phoenix din propria mea cenusa... Sunt poate,doar un copil maturizat inainte de vreme...
10 poezii, 0 proze
ilies vlad ionut
Un romantic incurabil care nu si-a gasit adevarata iubire...dar care incearca mereu si poate pana la urma o sa o gaseasca.
1 poezii, 0 proze
Max Blecher
Suferind de tuberculoză osoasă, piere la 31 mai 1938, lăsând în urmă o biruință asupra cumplitei boli prin transformarea ei în experiență existențială și substanță a operei. Corp transparent, 1934 Întâmplări în irealitatea imediată, 1936 Inimi cicatrizate, 1937 Prieten cu Geo Bogza. A fost numit de Eugen Ionescu "un Kafka român".
2 poezii, 0 proze
Comte de Lautreamont
Comte de Lautreamont pe numele adevarat Isidore Lucien Ducasse s-a nascut in capitala Uruguayului,Montevideo,pe 4 aprilie 1846 si a murit la Paris pe 24 Noiembrie 1870. Putine se cunosc despre copilaria lui.De Jonge scria ca Lautreamont este una dintre acele rare personalitati ale culturii occidentale,un artist,un poet fara biografie.Se crede ca Lucien a venit cu familia in Franta la varsta de 10 ani pentru a urma o scoala parizana.A parasit liceul la varsta de 19 ani pentru a calatorii,dar s-a rentors rapid la Paris pentru a scrie capodopera sa "Canturile lui Maldoror" sub pseudonimul Comte de Lautreamont(inspirat din personajul Lautreamont dintr-o populara nuvela gotica franceza scrisa de Eugene Sue). Primul "cantec" al cartii a fost publicat in 1868 iar opera completa in 1869.Editura a refuzat sa puna in vanzare cartea temandu-se ca va fi inchisa pentru blasfemie si obscenitate.Luptandu-se sa gaseasca o editura pentru a-i publica cartea Lucien incepe lucrul la o carte de poezie...
6 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
o urma...
de vizireanu victoria
MA INEC IN FUM SI CAUT EXPLICATII.... MA ABSORB IN VANT SI MA STRECOR IN LACRIMI. CERCETEZ TRISETEA SI O TRANSFORM IN GHEATA. CULEG MAREA, SI O FAC OTRAVA! PICTEZ LUMINA SI DEVINE SMOALA. LOVESC...
O urmă plăcută
de ruslan moscalu
O urmă plăcută ai uitat să iai când pleci, iar ea nu mă uită, ea urma-mi trezește, ea mă-ncălzește, în nopțile reci cu amintiri plăcute. O urmă de Tine tot calcă piciorul, dar nu se mai duce, nu vrea...
O urmă de cărbuni
de Lory Cristea
Lăsați-mă să cânt în pieptu-mi geamă O urmă de cărbuni iubiți de foc Un zar rostogolit a nenoroc Lăsați-mă... să nu mă luați în seamă Cum plec și iar mă-ntorc nu-mi aflu loc Și-mi amintesc din...
o urmă de dor călcată în picioare
de Nuta Craciun
nu știu destul despre păsări nici despre fluturi, dar știu că singurătatea mea ar trebui să aibă aripi, să pot duce mai departe povestea... atâta depărtare îmi tulbură liniștea așteptând ca lumea să...
Nici o urmă de zâmbet
de Apetrei Valentin
Lăsat-au toate ce-au trecut, În suflet, ani de-a rândul, Doar cântece ce au pierdut Zâmbete blocate de zidul De netrecut al vorbelor Ce s-au spus, s-au uiat Și nu se-ntorc deloc, Nici acum, și nici...
doar o urmă
de Iakab Cornelia Claudia
nu știu cine a tăiat din lespezile astea de mormânt. în greutatea ce a rămas nu-ți mai simt numele întreg. atâta și nimic mai mult e amintirea unui timp al viselor. mi se tot năzare, ceva mișcă și...