"o bucata de hartie si un pix scorojit" – 22686 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
CGCornel Ghica
Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....
184 poezii, 0 proze
DADuta Ana-Maria
În urmă cu aproape zece ani am pus pixul în mână pentru a scrie o poezie pe o bucată de hârtie udată de lacrimi. Niciodată n-am uitat-o dar totuși niciodată nu mi-am dorit s-o fac publică. Dacă atunci am scris din instict, aproape involuntar, acum scriu când am timp liber, de multe ori noaptea, cufundată în gânduri și dorințe.
5 poezii, 0 proze
CACristiana Apostu
Chiar dacă sunt la modă laptopurile, notebookurile, netbookurile și, mai nou, tabletele PC, eu rămân de modă veche -- prefer clasica bucată de hârtie pe care o împăturești in 4 si o folosești ca semn de carte și creionul tocit... Ce scriu cu el... apreciați voi. Sau nu... Oricum, biografia mea, deocamdată, e în construcție și, tot deocamdată, nu e suficient de interesantă.
4 poezii, 0 proze
WKWolfgang Klein
Referințele autorului: M-am născut la Sibiu, de ziua copilului în 01.06.1956 cu mari dureri si greutați. Am terminat grădinița cu nota 10, școala generală ca pionier și am absolvit Liceul cu ultimile forțe. Când ăa intru la Facultate, familia a hotărât să-și stabiliască domiciliul în străinătate. M-au mituit cu o primă substanțiala ca să-mi parasesc locul copilăriei și să mă stabilesc în Mainz, Germania. Aici toată lumea m-a numit Ursul Carpatin, deci nu mi-au dat șansa timp de 20 de ani să mă acomodez în noua patrie. Dorul de casă și amintirile m-au adus de șase ori pe an pe meleagurile natale pe unde am vizitat fiecare metru pâtrat al acestei frumoase țări. Baștinașii din Germania ascultau cu mare placere povestirile aventurilor mele din România. Le-a facut așa de mare plăcere, încât m-au rugat să le scriu pe o coala de hârtie. Dintr-o coală s-au facut mai multe bucati, cu niste desene ale lui Marcus Reinheimer (Frankfurter Rundschau) și așa s-a nascut o cărticică mică, dar...
12 poezii, 0 proze
TTagoMago
Sunt o bucată de suflet în nemernicia pământeană.
3 poezii, 0 proze
SSstoica stefana
nu ar fi prea multe de zis...sunt o simpla fata care,atunci cand nu poate sa isi exprime toate sentimentele ia condeiul si insira frumusel cuvintele pe-o bucata de foaie...
6 poezii, 0 proze
MAMarincat Alexandra
timpul trece si fara sa vrem ne schimbam... sunt simpla dar complicata, colorata dar alb-negru, fericita dar trista, linistita dar tumultoasa...sunt prea greu sau prea usor de descifrat, sunt neinteleasa sau previzibila, sunt o bucata de lut lasata in voia sortii pentru a o modela... sunt o piatra peste care am lasat sa treaca apele, sa o zgarie, sa o slefuiasca, sa o marcheze pe veci...
8 poezii, 0 proze
AOAurel Onișor
Aurel Onișor ( n. 11 iunie, 1967, Beclean, județul Bistrița – Năsăud - d. 30 septembrie 1994, Beclean ). Viața și-a petrecut-o la Casa de Copii din Beclean, pe străzile orașului, dar mai cu seamă pe malul râului Someș, prin pădurile din Beclenuț, unde îi plăcea să stea de vorbă cu furnicile, păsările și copacii. O întâmplare petrecută la Casa de Copii din Beclean avea să ne marcheze destinele. Era în 1976, când imensa bibliotecă a Casei de Copii din Prundul Bârgăului fusese adusă cu camioanele și basculată în spațiul clădirii unde astăzi își are reședința Casa de Cultură „Radu Săplăcan”. Într-o zi am pătruns, cu smerenie, în cetatea cărților. Am auzit un plânset de copil dintr-o galerie cu cărți: era Aurel Onișor, strângând la piept „Ceaslovul satelor ” de Esenin. Mai târziu ne-am întâlnit în izolatorul orfelinatului tratându-ne de purici și scabie. Alteori scotoceam în vaste gunoaie cioburi de sticlă colorate sau o bucată de ciocolată. Deseori ne aflam pe coridoarele întunecate unde,...
21 poezii, 0 proze
Pica Valentin
Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiată de cârpă si mi-ar oferi o alta bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.
1 poezii, 0 proze
o bucata de hartie si un pix scorojit
de bogdan ioan
O bucata de hartie si un pix scorojit. Atat ? Ei bine, nu chiar atat, dar pana una alta, ce sa fac? De unde atata cultura? De unde si pana unde atata intelepciune ? Sunt doar un caz banal si totusi...
Hartie igienica
de Sebastian Ichim
Eu daca as fi sef de stat sau prim ministru as legaliza falsificatul de bani. De fapt nici n-ar trebui sa te chinui sa ii falsifici, ci doar sa scri pe o foaie de hartie valoarea. Te duci la piata si...
Somnul ca un halat alb de asistentă
de Realdo Tokacs
Se caută o clădire înaltă, cu un ultim etaj, cu o fereastră deschisă de la care poți vedea cerul. Neapărat clădirea trebuie să aibă o parcare, de preferință goală, sau o curte betonată, fiindcă ce...
La un colț de cotitură (1)
de Camelian Propinatiu
Văzută pe cât decupa din cerul albastru gura rotundă a canalului, Prepelița, cu părul fâlfâind în vântul de toamnă, părea zugrăvită de un meșter stângaci, dar îndrăzneț, pe cupola unei turle foarte...
o poveste de iubire care, practic, nu se va termina niciodată, ep.4
de Ivcelnaiv
- din episodul anterior - inspirată de al doctorului Lloyd nutriționism oniric Ala, frumoasa, fu străbătută de un puseu liric; îi ceru lui Todd, infirmierul său, pix și hârtie și, zâmbind ca pentru...
De ce n-a fost jelită Carmen Zgarbur (6)
de Helia Rimoga
IV (Hazliile isprăvi ale lui Fane părăsitul sau Trei adăugiri la poveste) Care este idealul de frumusețe al bărbaților? Femeia blondă cu plete lungi și ochi albaștri ca seninul? Femeia brună cu ochi...