nu ar fi prea multe de zis...sunt o simpla fata care,atunci cand nu poate sa isi exprime toate sentimentele ia condeiul si insira frumusel cuvintele pe-o bucata de foaie...
Realitate.
Plastic și fum.
Zâmbete false și fețe ponosite.
Trupuri lipsite de exuberanța copilăriei și glasuri înecate în plictiseală.
Copaci rupți și iarba de-un verde trist.
Mult beton si
E noapte. Doar ceață și întuneric. Plutesc încet printre nori și vânt. Mă simt ușoară și liberă, fericită că pot zbura. Dar privind în jos, îmi văd corpul acoperit de un veșmânt alb zăcând pe lunca
E noapte. Doar ceață și întuneric. Plutesc încet printre nori și vânt. Mă simt ușoară și liberă, fericită că pot zbura. Dar privind în jos, îmi văd corpul acoperit de un veșmânt alb zăcând pe
A fost odată ca niciodată …Așa începe orice poveste. Așa începe și povestea noastră. O poveste de copii, cu copii și despre copii. O poveste despre noi. Despre 32 de suflete unite de 4 pereți. Despre
Întuneric,frig,spaimă...Noaptea pune stăpânire pe ținut.
Străzile cândva animate de oameni sunt acum pustii,părăsite.Negura nopții înghite foșnetul orașului,lăsând să plutească pe deasupra o undă de
Stau.Privesc.Apa curge lin.Și mie Îmi curg prin minte o mulțime de întrebari:de ce?de ce eu?oare numai mie mi se poate întâmpla?eu de ce nu pot?Întrebări prea multe a căror răspunsuri nu cred că le
SS