"nu puteam..." – 21947 rezultate
0.01 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
GAGOLCEA LAURENTIU ALEXANDRU
Am început să scriu la începutul anului 1991 pentru a spune cumva ce nu puteam spune pe vremea aceea care încă mirosea a dictatură . Am început să scriu bacovian descoperind că există întradevăr "terapie prin scris ". În anul 1993 încurajat de colegii de clasă și de profesoara de limba română Gearmaty Salvina am obținut locul doi la concursul din vremea aceea "Tinere condee" . Am scris și scriu poezii despre viață, despre tine, despre mine și despre gândul nostru nespus, ascuns poate și nouă în momentul acesta . "Nu scrii fiindcă ai ceva de spus , ci fiindcă ai dori să spui ceva " Cioran - Sfârtecare
8 poezii, 0 proze
OAOrice Altceva
Am inceput sa scriu la varsta de 12 ani, bineinteles, atunci nu puteam concepe fenomenul poetic asa cum il privesc acum. Eram mult prea serios ca poet, atras de exactitatea rimelor rigide si abstracte si in timp stilul meu s-a modificat conform schimbarilor caracteriale prin care am trecut. Poeziile vechi sunt neconcludente oarecum, am ales sa nu evoc scrieri din anii trecuti ci sa demarez aceasta experienta prin prezentarea lucrarilor recente. Multumesc.
6 poezii, 0 proze
Ciprian Simut
-nascut in 1983 pe 5 mai, in Oradeea -clasele 1-4, terminate la Scoala Generala nr 16, -clasele 5-8 la Liceul Aurel Lazar, -clasele 9-12 la Liceul Teologic Baptist Emanuel, toate in Oradea... M-am nascut intr-o familie de oameni simpli, dar cu o baza etica, spirituala si morala atat de solide incat nu puteam sa trec prin cei cativa ani de viata fara sa fiu si eu zidit pe aceasta stanca! Mama, tata, fratele meu imi sunt forta, ghid, suflet, incurajare, dragoste, lacrima, indurare, zambet, eliberare...imi sunt familie! De curand viata a primit o noua infatisare cand fratele meu s-a casatorit si acum am si un nepotel! Cei care sunt in situtia mea ma inteleg! Hobby-ul meu este cautarea, iar dupa ce caut imi gasesc implinire in cuvant, desen, gand, imaginatzie, prietenie, durere, bucurie, in adiere, in suspin, in incercari, in lacrimi, in privire...iar acum caut DRAGOSTEA! ...si iata: viata continua sa suspine, continua sa cante, continua sa... traiasca...
6 poezii, 0 proze
IAIonescu Dorin Alexandru
M-am nascut la Ploiesti in data d 6 Noiembrie 1989, mai toata copilaria mi-am petrecut-o in orasul natal . am terminat liceul de Chimie cu profilul Stiintele Naturii, iar acum la inceput de drum sper sa imi gasesc adevarata fericire in viata . sunt o fire blanda deseori melancolica . pasiunea pentru poezii a aparut atunci cand am pierdut persoana iubita . o durere care nu puteam sa o destainui decat unei foi de hartie, poate prea mare pentru intelegerea umana .
2 poezii, 0 proze
emil cosgarea
M-am nascut in Fagaras. 21 octombrie 1953. Am 50.065 ani. Copilaria in satul Vad, intr-n spatiu de o rara frumusete. Acolo este Dumbrava Vadului. Una dintre cele mai mari poiene cu narcise din lume. La cinci ani m-am mutat impreuna cu familia in Fagaras, tatal meu reobtinind dreptul la munca dupa mai bine de zece ani de restrictii. S-a angajat, avocat fiind, jurisconsult la doua gease-uri de pe raza Fagarasului. Primii cinci ani de scoala la Liceul Radu Negru- am amintiri ca fiind un copil excesiv de silitor si foarte mincinos –bun povestitor-. Invatatorul Sipos Ioan ma imprumuta la alte clase, cind lipsea careva dintre invatatoare sa le spun povesti copiilor pe durata lipsei pentru ca astia sa fie cuminti. Si erau. Ma ascultau cu gura cascata si cu degetul in nas. In clasa cincea am fugit in lume cu o barca furata de pe Olt. Gasit, pedepsit si facut de ris. Vreo sase luni de zile nu puteam merge pe strada ca ma aratau toti cu degetul: -Uite-l pe ‘aventurierul’. Clasele a sasea pina...
1 poezii, 0 proze
sanda
Am aparut din chinurile mamei pe 23 decembrie. 1985.Cand am inceput lupta de supravietuire. Si de atunci ma lupt cu mine insumi. De careve zile incoace mi-am dat seama ca ma tem groaznic de femeile trecute de 70 ani:e de ajuns sa vad una pe strada p/u a incepe sa tremur. De cateve saptamani incoacenu pot varsa lacrimi.Pur si simplu, am secat.Ma tem ca nu voi mai putea plange vreodata.Nici piesa "Suflet fara chei" a lui Ducu Bertzi nu ma mai face sa plang. Pe timpuri, nu-i puteam rezista.
1 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
MSMiclăuș Silvestru
Scurtă biografie Născut în satul Bijghir (numit și Satu-Nou, când și când) lângă orașul Bacău, în data de 20.10.1959. Primii ani au fost petrecuți în sânul familiei, cu puține zile rezervate pentru grădiniță. Plastilina pârâului era mult mai plăcută, cu miros natural, de mâl adevărat, materie primă pentru puțina fantezie ce o puteam avea la acea vârstă. Școala primară din satul natal, am frecventat-o între anii 1966 - 1970, în rândul al treilea... nu la geam; toți cei patru ani doar în a doua bancă. Din 1970 până în 1974, am urmat clasele gimnaziale la Școala generală nr 18 din Bacău precum și cursurile la Școala de muzică, instrument fagot. Apoi au urmat anii liceali la Liceul de Muzică George Apostu, Bacău, finalizați cu obținerea Diplomei de Bacalaureat. În toamna aceluiași an am fost încorporat, pentru serviciul militar obligatoriu, cum era la acea vreme... Bunici: - din partea tatălui, Ianoș și Marghita Miclăuș - din partea mamei, Gherghel și Magda Gheghici Nu am lucrări literare...
2776 poezii, 0 proze
GCgrinczveig daniel cosmin
numai baia mare putea sa ma primeasca. si m-a primit, in dimineata zilei de 19, septembrie 1987. nascut in rapciune, copilaria nu putea fi decat rapciunoasa, cu lipsuri si neajunsuri. dupa scoala generala nr5, azi vasile alecsandri, am urmat colegiul national " mihai eminescu" din aceeasi localitate. din pacate, o facultate nu pot urma, inca. dar nu e totul pierdut. in prezen sunt un casier mic si neinsemnat, aproape rapciunos. dar va veni si vremea mea!
49 poezii, 0 proze
nu puteam
de rusoiu raluca
niciodata n-am spus ca sunt gol... am avut suficient ca sa zbor, insa ma tinea ceva ,nu puteam ceva negru si goal purtam era a ta amintire de lichior sorbind din ea...vreau sa mor!
nu puteam...
de sorin saguna
nu puteam fi lumina albastrului tău mereu... nu puteam zâmbi pasional inimii tale forțat... nu puteam căuta pirivirea inimii tale mereu... nu puteam iubi cauza durerilor mele mereu... nu puteam fi...
nu puteam să-ți scriu despre orice
de ioana negoescu
Nu puteam să-ți scriu despre orice. De exemplu, ce să-ți fi spus despre unele lucruri simple, despre singurătatea asta aglomerată. Þin minte că în fiecare zi mă ascundeam în pod cu tine. Casa noastră...
tu fără de care nu puteam să adorm
de Adriana Giurcă
* de ieri ploaia se plimbă prin mine oamenii mei tac adăpostiți în umbrele lor bărbatul meu a rămas acasă mâine va fi ud până la inimă ** de azi îmi plac suprafețele dure scoarța de copac pereții...
Ce scriam în timp ce nu puteam să scriu:
de serban georgescu
Efort de memorie: 1. mă otrăvesc cu secrețiile propriului meu creier. ele îmi ajung pe limbă scurgându-se prin fisuri imperceptibile 2. Nebunia lumii intră în mine nu știu cum nu știu pe unde, prin...
NU TE IERT
de laura
Noptile nu puteam dormi bine Uneori visam ca nu mai esti cu mine Timpul trecind visul s-a implinit E vina ta, e doar ce ti-ai dorit Iubire,tu inima mi-ai spulberat Este din vina ta,doar tu esti...
Nu timpul, ci trupul
de Octavian G. Mustafa
Nu timpul, ci trupul era chiar clipa când trupul poruncește spiritului și inima smulge acestui nesfârșit abandon ultimul strop de magie era chiar ținutul unde ne naștem goi, în apa învierii iar eu nu...
nu căutam vreo senzație fluidă
de Ottilia Ardeleanu
geanta mea era plină cu apă geanta mea era plină cu pești și eu îi dădusem drumul și eu aveam oarece privire un căluț tropotea pe retina albastră tropotea și nu puteam să-l mângâi dii bolboroseam dii...
niciodată nu am avut răbdare să mă ascult
de Macovei Costel
întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc și ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie până când,...