Poezie
Nu timpul, ci trupul
1 min lectură·
Mediu
Nu timpul, ci trupul
era chiar clipa când trupul
poruncește spiritului și inima smulge
acestui nesfârșit abandon
ultimul strop de magie
era chiar ținutul unde ne naștem
goi, în apa învierii
iar eu nu puteam vorbi, nu puteam
țipa – s-ar fi cuvenit
să îngenunchez
tu murmurai ceva despre moarte
ori despre vreo trădare și urma
să-mi amintesc
nu timpul, ci trupul
002687
0