Poezie
Varii poezii
De pe mansete, spleenuri, nebunii
3 min lectură·
Mediu
Pe drum
Pe când voiam să înțeleg ce spune dl. Eliot
în a sa Þară a bric-à-brac-ului
1. mergeam pe jos
nisip, pietriș, astfalt – ardeau
2. purtam sandalele de piele
și pășeam
pe țigla spartă
3. m-ați fi putut asemăna
cu roșia furnică ce aleargă
prin paie – vara
4. însă eu nu rătăceam;
un gard înalt,
cu frunze palide de praf,
cârmea în față
drumul crud
5. lângă o poartă, răsturnat
ședea țiganul;
și-ntinse-n drum, din poala-i albă,
picioare negre mă-ncurcau
6. să calc pe ele
– îmi fu’frică
pe lâna neagră, descâlcită
din două gheme mari
7. ciudat! sandalele de piele ale lui Ulise
și Penelopa care, iat-o!, descâlcea
8. mergeam pe jos
nisip, pietriș, astfalt – ardeau
9. și o bancnotă se zărea
în mâna-i neagră
– țiganul mă plătea
10. să nu țin drumul
până la cetate
iulie 2007
Spleen…
În 1922, Lajos Zilahy a scris un roman de
amor popular, “Primăvara fatală”.
Vai, inima-mi studențească a plâns
(nu chiar în ’22…).
caleașca zăpezii oprită-i la poartă
mă așteaptă o fugă în munți
odaia e caldă, un ceainic pe masă
vârcolaci aburește pe nară, cărunți
stau singur în jilț și-mi năzare
uitată-n caleașcă, o fugă în munți
odaia e caldă și-un cearșaf se strecoară
între perini ca un sân de cadână
în dreapta-mi răsună chitara, sleită
n-am să ies ca s-o prad
caleașca zăpezii; pe vecie oprită
la mine la poartă, la mine în prag
decembrie 1996
În salină, la Praid
urmele negre ale pașilor
pe blatul de sare
– asemeni cărnii de pește
la grătar
fiul meu explicând unei doamne
despre minerul
sculptat pe perete,
prizonier
în jurul nostru
copiii tușind;
răsuflările lor ridicându-se,
strălucind – ca de sare –
în lungul pereților;
prizonieri
august 2009
Apăsând
Pentru Doriana
priveam timpul, în prima lui parte
ca un călător ce contemplă
râul – în picioare
zâmbetul meu
fusese împrumutat unor fapte trecute,
încremenite pe hârtie
râul cotește, uneori
– când te apropii prea mult
când apeși nisipul,
apa rămâne
o clipă
caut uneori în aer,
în juru-mi, lângă mine – pe pernă
locul ascuns
dacă apăs, sunt convins
clipa rămâne
o clipă
iulie 2009
Autoportret
“Descumpănit de banchetul fantomă, Bombur
Yambarzal i-a cerut sfatul lui Abdullah.”
(Shalimar clovnul de Salman Rushdie,
pag. 106, Polirom, 2006)
șoarecele de câmp
furișat în hambar;
nu poate pleca
– e prea gras
șoarecele de câmp
așezându-se, reașezându-se
lângă știuletele știrb
boabele lipsă
– pe gustul șoarecelui;
boabele prezente
– în gândul lui
iată-mă-s!
șoarece de cărți
cu burta plină,
cu gândul flămând
Sovata, 2009
002.660
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Octavian G. Mustafa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 425
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 109
- Actualizat
Cum sa citezi
Octavian G. Mustafa. “Varii poezii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-g-mustafa/poezie/13919892/varii-poeziiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.