"nu priviți copiii în ochi" – 21948 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
HPhose pablo
Această poezie ați fi vrut s-o scrieți voi De fapt nici nu este o poezie ca atare Este un mesaj de adio pentru comunitățile Acestea literare on on on_line Treabă e că îmi merge foarte prost Și trebuie să iau niște măsuri… urgent să fac ceva Evident că mulți dintre voi nici nu știu nimic despre mine Eu am doozeci de ani și nu nu … nu sunt fain. Acum o lună mi s-a născut o soră Familia mea are clipe frumoase dar și complicate totodat’ Crize financiare uneori chiar se ajunge la depresii din această cauză Deci eu acuma m-am dezis de internet Să contribui și eu la revenirea financiară [câtusi de puțin] a familiei Spre ușurarea unora sau nefericirea altora: Nu voi mai fi aproape deloc pe net Nu voi posta nimic deși aș vrea mult [Cu siguranță din când în când voi trece pe la net-cafe] Îmi iau rămas bun de la prietenii mei cyber Sau mai bine zis de la prietenii mei cu care Comunic mai mult pe net Să fiți liniștiți cu toții / cuminți Priviți frumos viitorul / bucurați-vă Să citiți neapărat pe...
141 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
socol paul
sunt elev la teatru..ma simt bine ca fiind eu..m-am saturat totusi sa nu fiu privit in ochi..sunt verzi . dar cam rautaciosi.
5 poezii, 0 proze
Ina
Nu cred ca vreau sa scriu în această fereastră un CV cu date seci. Aș vrea sa spun ca sunt fericită că am avut o copilărie frumoasă, plină cu de toate, șotii și fapte bune, zâmbet și plânset, premii și diplome de la școală, priviri serioase și cuvinte de înțelepciune pe care le-am auzit de la părinți. Acum înțeleg că a fost pe atunci și prima dragoste, care a fost un pic stângace, dar care, cum îmi dau seama la moment, a fost sincera. Acum am ajuns acolo unde trebuie sa fii mai responsabila, mai puțin sincera, mai cu inițiativa, dar cel mai important este ca și aceasta etapa a vieții mele o ador la nebunie, cu greșelele făcute, cu iubiri nerealizate, cu prietenii și dușmanii, pe care ii ador la fel de mult.
8 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
cosmin manole
ma puteti confunda cu un film care se deruleaza in continuu in jurul unei clipe privite din mai multe unghiuri, un cadru pregatit fara nici un motiv de 18 ani, o pelicula prinsa intre doua roti, o explozie neintrerupta de lumina, si o fereastra. izolati de mine sunt oameni care nu fac altceva decat sa priveasca si sa comunice unii altora ceea ce vad. observ in ochii lor imagini din mine. si sunt tentat sa le spun ce am visat inainte ca filmul sa inceapa
3 poezii, 0 proze
LRLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
GEGheorghinete Elena-Diana
M-am nascut din vaporii de apa care si-au reluat ciclul in Dunare...trec printr-un continuu proces de sublimare. Am inceput pe la sfarsitul liceului sa tricotez un ciorap.Am luat sculuri de medicina si chimie, si intre timp am privit.Rezultatul? Neant...mi-am bagat piciorul in ciorap...era neterminat. Acum vreau sa reiau firul de medicina...e verde, asta-i culoarea mea, ma reprezinta. Poate voi termina ciorapul, poate nu. Cine stie? Eu nu. Stii tu?
2 poezii, 0 proze
Ciuc virgil-Ioan
Sunt si vesel, sunt si trist, sunt romantik doar in scris ..sunt o parte dintr-un nor ..sau frigul rece-al zarilor ..sunt mangaierea noptilor de-amor .. Brunet ca noaptea noptilor Si focu-mi mistuie priviri Simt mangaierea mortilor iar oameni,doar dezamagiri... Viata...Este o necunoastere a normalitati..O inviere a necunoscutului..O dagoste nepriceputa...O melodie fara versuri....Nu te uita la imprejurari!Caci ele iti vor fi capcana...Zambeste!.Iubeste.Viseaza..Nimic nu te opreste...
4 poezii, 0 proze
nu priviți copiii în ochi
de Cristina-Monica Moldoveanu
fiindcă eram copil aveam ochii deasupra vedeam prea limpede dincolo de nori a venit ploaia și bunica m-a luat de mână la stupină am călcat în noroiul lipicios până la glezne ochii mi-au alunecat în...
x
de Dragoș Vișan
Tot ce se întâmplă rău pe Pământ este și din lipsa de credință, din luciferica "viziune" a omului de tip nou, consumist carnivor, vitezist notoriu în viață, nepăsător, neîndurător. Istoriile...
poeme de iubire
de x
Nu știm să prețuim seninul, Pășim mereu spre înapoi, Ca un blestem ne este visul Când pruncii cresc si au nevoi. Purtăm o mantie de ură, Ne dușmănim pentru un gard Ce stă-ntre lacrimile noastre Ca un...
Trepte
de Vasile Dumitru
Capitolul I - Expediția Am fost și eu Magellan! Prima mare expediție a fost la bostană. Pentru noi, copiii satului, bostana era un fel de magazin cu dulciuri, țara poveștilor sau, de ce nu, Raiul! Să...
ocluzia intestinală a europei
de Vasile Munteanu
păpăm căcăm votăm suntem copiii cruciți în piept – ghidon de trotinetă – călcâiul ne e frână pe-o planetă plină de ochi sărind în gol aliniați cu brațe-ntinse-n față și cu distanțe luate lateral...
Ruga soldatului
de Stefan Nica
Voi ,potentati ai lumii,ce hotarati destine Priviti cu nepasare la norii care vin. Voi ce-ati facut din oameni o punte de suspine , Voi ce-ati facut sa curga doar rauri de venin. Ati pangarit...
Spartacus, băiatul perfect
de Ioan Stoenica
Erau acolo toți copiii din sat, adunați să vadă minunea... Toți vorbeau, sușoteau, bârfeau, era o hărmălaie cum numai iarna pe derdelușul din spatele școlii mai întâlneai, atunci când concursurile de...
Cu fețele sparte
de Getty Voinea
Cu fețele sparte de hoții și gâlme voi cântați prohodul pietrelor căzute însă nu veți frânge neam de neamul vostru neînfricat zborul ciutelor de munte. Ați ciuntit pădurea cu frunți seculare și...
Într-o iarnă de vis, coșmaruri
de Cezar C. Viziniuck
Ninge. Fulgii cad răzleț în bătaia vântului. Iarnă de vis cu troiene ce te întâmpină călduros la fiecare colț de stradă. Înjur primăria - nu clădirea, ci, funcționarii iresponsabili în frunte cu...