"nimeni nu-și amintea" – 20114 rezultate
0.02 secundeMeilisearchOlteanu Marius Stefan
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....iubeste-ti viata si mai ales prietenii...E cel mai de pret lucru.
1 poezii, 0 proze
ASAurelian Stroe
Am aparut pe lume mai devreme sau mai tarziu decat mi-as fi dorit. La inceputul educatiei mele, civilizatia m-a obligat sa scriu cu mana dreapta, iar acum, imi mai aduc aminte cateodata de asta, cand nu pot tine pixul si ma chinui sa scriu incet, incet cu mana stanga. Nu sunt insurat, cred ca nimeni inca nu s-a gandit la mine ca la un sot, iar copii se pare ca am fost (ne)norocos sa nu am. Iar la final, ca noi toti,... o sa cam mor.
14 poezii, 0 proze
ZAMFIR MOLDOVAN
Dac-am trăit o mie de ani într-o zi?! Nu știu. De-am risipit?... Nu vreau să-mi amintesc. De voi muri? Nu vreau să dăruiesc țărânei nici regretul. De voi atinge țărmul Și stelele-mi vor spune Că drumuri nu mai sunt, nici ape, Aș vrea să-mi risipiți cenușa într-un colț de lună! Nici lacrimi să nu verse nimeni... Și nici mormânt să-mi sape. De va mai fi ceva, apoi, Nu știu...
1 poezii, 0 proze
MAmagda aiacoboae
...asa mor visele.... pe rand... si noi zambim si nimeni nu-si da seama ca venim de la o inmormantare!
10 poezii, 0 proze
Issa
S-a nascut in satul Kashiwabara, situat in provincia Shinano, cunoscuta in ziua de azi drept prefectura Hagano. Numele sau era Yataro, fiind primul fiu al unui fermier, supranumit Kobayashi. Pe cand avea trei ani, ii moare mama, ramanand spre a fi crescut in grija bunicii. 5 ani mai tarziu, tatal se recasatoreaste, noua sotie purtandu-se intr-adevar ca o mama vitrega fata de micul Yataro. La 14 ani ii moare bunica, anul urmator plecand la Edo (actualul Tokyo). Nimeni nu stie ce a facut urmatorii 10 ani. Il regasim la varsta de 25 de ani ca membru al scolii de haiku \"Chikua\", sciind sub pseudonimul Ykio. Ulterior il va schimba in Issa (Ceasca-de-Ceai). In 1790, devine maestrul scolii \"Chikua\". In 1801 se intoarce temporar in satul natal, unde isi gaseste tatal pe moarte. Acesta il va pune sa promita ca va ramane sa aiba grija de familie, insa din cauza mamei vitrege si a fratelui din aceasta de-a doua casatorie, nu-si va putea tine promisiunea. De-abia in februarie 1813 se...
8 poezii, 0 proze
bizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
Valentin
Nimeni nu are dreptul sa judece dragostea si nimeni nu o judeca
1 poezii, 0 proze
Carmen More
Sunt acolo unde nimeni nu ma cauta si doar cativa imi banuiesc prezenta. Locuiesc in farame de suflet si franturi de vis. Exist prea mult pentru a putea intelege nefiinta si ma rog de iertare pentru fiecare farama din sufletul meu.
8 poezii, 0 proze
ionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
SEStoleru Madalina Elena
Nu am scris nici o carte până acum, nu am redactat nimic nici o dată, nu mă cunoaște lumea și nimeni nu știe că scrisul e una din pasiunile fără de care nu aș putea trăi.Urmez un singur fir al romanului meu, Victor, la care lucrez de opt ani, urmăresc în interiorul lui numerologia, legături ascunse, minți complicate și imposibil de înțeles. Cititorul lucrării mele are liber la propria imaginație. Nu insist pe detalii ci pe concret, simplu și ușor de modificat în mintea oricăruia. Sunt deschisă la sfaturi și observații constructive. Oricine citește, este liber la exprimarea propriei păreri. Multumesc
6 poezii, 0 proze
nimeni nu-și amintea
de Daniela Luminita Teleoaca
era martie începuse să ningă și noi ieșiserăm subit din aria vizuală a chelnerului între 2 vârste cu șorț impecabil și iubire terminală globuri uriașe se loveau frenetic de capetele intrate-n...
nimeni nu-şi amintea (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
era martie începuse să ningă şi noi ieşiserăm subit din aria vizuală a chelnerului între 2 vârste cu şorţ impecabil şi iubire terminală globuri uriaşe se loveau frenetic de capetele intrate-n...
Mântuire prin credință
de Viorel Darie
Mântuire prin credință Mario nu-și amintea mai nimic din frageda sa copilărie, când rămăsese orfan de ambii părinți. Muriseră de o cumplită plagă ce se abătuse asupra orașelor și comunelor din...
azzero
de marin badea
ca și cum nici nu a fost, asta spui, ne scunfundăm încet într-un fel de nor, într-un fel de apă, trebuie să existe ceva care să ne sufoce, fiecare visăm separat picură cu metal peste umbrele noastre...
Decât ritmul nevăzut al schimbării
de Silviu Somesanu
gândurile alunecau pe ochi pe buze și gât se opreau pe sânii tăi înmuguriți lumea îi privea mirată doua movile crescute obraznic pe neașteptate egale și rotunde nimeni nu-și amintea altceva decât...
un om obișnuit
de Andrei Horia Gheorghiu
părea un om obișnuit nu s-ar fi remarcat prin nimic dacă n-ar fi fost privirea aceea pătrunzătoare o armă veritabilă — arunca, drept săgeți, semne de întrebare te-ai fi așteptat să nu...
Masoneria celesta
de Marius Buculei
Stia ca in fiecare moment reflectiile lui se combinau cu ale celorlalti si deveneau picaturi de constiinta in Marea Constiinta Colectiva, ca urmarile propriilor sugestii contribuiau intr-o masura...
Emil Botta, poetul neîntinat
de Petre Anghel
Puțini scriitori au traversat perioada proletcultistă și chiar cea care a urmat fără să-și fi murdărit mantia de zefir a artei. Emil Botta este unul dintre ei. Interiorizat ca o întrebare, drept ca...
Liliac bolnav
de Andrei Gheorghe
II Se trezi ud fleașcă în pat și parcă ochii tindeau să i se lipească și să nu i se mai deschidă vreodată. În minte persista un clănțănit…apa caldă trecea prin calorifer dezghețându-l. Simți o nouă...
Întreb
de Silviu Somesanu
Mă întorceam din moartea trecută pe jos, n-am mai găsit casa, o dărâmaseră de teama încorporării prea devreme. Întreb nimeni nu-și amintea de numele meu, toți mă priveau ștergându-se la ochi, le...