Căutare

biografie Diploma de excelență primită din partea "Centrului Cultural" Israel-România,Tel Aviv, 26.02.2011, Muntele meu, Carmel http://usriasi.ro/marcovici.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Bianca_Marcovici O nouă carte, Muntele meu, Carmel, editura "Revista Familiei",Israel * "Espresso dublu la Ierusalim" , Israel, 13 noembrie, 2008 Semnal de carte în Revista "România Literară", București semnat de poeta și criticul literar, Grete Tartler. Îi mulțumesc pe această cale din toată inima: http://www.romlit.ro/cele_opt_note_ale_gamei http:http://wxwx.wordpress.com Este tradusă în limbile spaniolă și portugheză în revista virtuală NIRAMART & - 2008-11-14 - Placheta de versuri bilingvă, "Espresso dublu la Ierusalim" a poetei Bianca Marcovici, traducerea în ebraică a lui Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului), poate fi procurată de la autoare! brocatul cortinelor Veștile monopolizează presa manipulează, trebuie să citești printre rânduri, să descifrezi viața celebrităților, să te ascunzi...

641 poezii, 0 proze

Victor Felea

Născut la 23 mai 1923 în comuna Muntele Băișorii (județul Cluj), ca fiu al lui Toader Felea, preot greco-catolic al Mariei. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității clujene (1948), el va ocupa posturile de referent literar la Teatrul Național din Cluj (1949-1950), redactor la Almanahul literar și apoi la Steaua (1949-1970); este redactor-șef adjunct la revista Tribuna (1970-1985). Din 1949 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează editorial cu volumul de versuri Murmurul Străzii (1955). Colaborează la majoritatea revistelor din țară (Contemporanul, Gazeta literară, Cronica, Orizont, România Literară etc.). Premiul revistei Steaua (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1983), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca (1975, 1979). A publicat mai multe volume de versuri dintre care: Soarele și liniștea (1958), Revers citadin (1966), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), Cântecul materiei (versuri alese, 1973), Cumpăna...

0 poezii, 0 proze

Victor Felea

Victor Felea (1923-1993) Născut la 23 mai 1923 în comuna Muntele Băișorii (județul Cluj), ca fiu al lui Toader Felea, preot greco-catolic al Mariei. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității clujene (1948), el va ocupa posturile de referent literar la Teatrul Național din Cluj (1949-1950), redactor la Almanahul literar și apoi la Steaua (1949-1970); este redactor-șef adjunct la revista Tribuna (1970-1985). Din 1949 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează editorial cu volumul de versuri Murmurul Străzii (1955). Colaborează la majoritatea revistelor din țară (Contemporanul, Gazeta literară, Cronica, Orizont, România Literară etc.). Premiul revistei Steaua (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1983), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca (1975, 1979). A publicat mai multe volume de versuri dintre care: Soarele și liniștea (1958), Revers citadin (1966), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), Cântecul materiei (versuri...

107 poezii, 0 proze

Nicolae Caratană

Poetul Nicolae Caratana s-a nascut la 23 ianuarie 1914 (data incerta) în localitatea Horopani din Macedonia - Grecia, situata între orasele Veria si Naoussa, de pe istorica artera de comunicatii Via Egnatia. Din informatiile pe care le-a obtinut de la bunicul in linie materna, era convins ca familia sa este originara din partea Albaniei si ca, ulterior, odata cu migratiile de populatie din Albania catre Macedonia centrala, s-au stabilit in localitatea Horopani, dupa ce mai intai, au locuit o perioada de timp si pe Muntele Viciu (o ramificatie a Muntelui Gramos). S-a nascut intr-o familie saraca. Tatal sau era muncitor forestier, lucra departe de casa. O perioada de timp a lucrat si in America. La varsta de opt ani, fara ghiozdan si rechizite s-a prezentat singur la scoala din sat, scoala cu predare in limba greaca. La inceput nu intelegea nimic, dar avand o memorie foarte buna a facut mari progrese in insusirea limbii grecesti si a cunostintelor elementare, in ultimii ani ajungand...

5 poezii, 0 proze

Stăncioi Natanael

"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)

13 poezii, 0 proze

Naan Lea

Nascuta 02.05.1986 - Brasov, Romania. Scriu ocazional, ca si cum as picta. Iubesc muntele care ma ajuta intotdeauna sa-mi refacc fortele si sa-mi intaresc increderea in mine insami si in oameni. " Vino, crengile de brad vor matura praful din sufletul tau, norii iti vor pune iar in miscare mintea amortita si dulcea apa a izvoarelor de munte iti va da putere, dragul meu prieten".

8 poezii, 0 proze

Dumitru Pricop

n. 21 mai 1943 d. 29 iulie 2007 Poet, supranumit "patriarh al Vrancei". Autor al volumelor de versuri: "Patima muntelui" (1978) "Lumile din strigăt" (1981) "Locuitor în Oedip" (1983) "Lacrima arlechinului" (1985) "Stelele din adâncuri" (1988) "Inițiere în obsesii" (1990) "Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne" (1997) "Paharul însângerat" (2001) "În căutarea muntelui albastru" (2003) "Muntele patimii" (2003, volum antologic "Scrisori din temnița libertății" (2005) Poezia lui Dumitru Pricop a fost receptată de mari critici literari precum Alexandru Piru, Laurențiu Ulici, Ion Rotaru, Constantin Ciopraga. Dumitru Pricop este un simbol al culturii vrâncene și merită un omagiu pe măsura valorii sale. Semn de prețuire fata de personalitatea poetului, colectivul de cadre didactice de la Școala Negrilești, propun schimbarea denumirii singurei instituții de învățământ din satul copilăriei lui, atât de drag marelui poet, în Școala cu clasele I-VIII „Dumitru Pricop”. Omul de litere Dumitru...

3 poezii, 0 proze

Kamo no Chomei

Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)

1 poezii, 0 proze

Daria Gordon

Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.

21 poezii, 0 proze

muntele din spatele casei

de david emil

in fiecare dimineata ma simt rapit sechestrat batut impins de sansa mareea muntelui ce plinge in fiecare dimineata ma impiedica sa evadez am palmele brazdate de atatea incercari de atatea infrangeri...

PoezieAtelier

Povestea celor cinci întrebări

de Maria Gold

Sunt femei cărora nu le ghicești vîrsta cînd le vezi pentru prima oară, iar dacă trăiești o vreme în jurul lor realizezi că pe măsură ce trece timpul se fac din ce în ce mai frumoase. Nu știam mai...

La braț cu Iza

de Maria Tirenescu

Ninge cu fulgi mari. În casă, la căldură, citesc o carte cu poezii. Tresar când aud la radio: „Câte flori pe Iza-n sus Toate cu mândra le-am pus…” Las cartea și închid ochii. Iza este râul care curge...

Atelier

Ieșiți din ea, poporul meu!

de Elisabeta Branoiu

Dragă Elisabeta, am ajuns cu bine, la Ierusalim. Nici nu ne-am cazat bine și am și plecat în pelerinaj. Am venit mai întâi la \"Mormântul Domnului\". Aici ar fi foarte multe de povestit... Aud că,...

Atelier

Furtuna cu fulgere si tunete

de Viorel Darie

Furtuna cu fulgere și tunete (din volumul "Bucovina - plai de basm si dor") Era o altă zi de vară, splendidă, caldă, senină, netulburată de nori sau pale de vânt. Ionuț pierdu ziua cu nimicuri, ba...

Amintiri dintr-un prezent continuu

de Marius Marian Șolea

Când eram copil, lumea creștea laolaltă cu mine. Muntele Parâng îmi sufla în ceafă, așa cum îmi va fi suflat, mai târziu, câte o femeie. numai că toate câte mi se întâmplau atunci nu aveau în sine...

PoezieAtelier

Atît de departe de casă

de Nicolae Diaconescu

Atît de departe de casă Soarele era pe muchia dealului, spre asfințit. Mă jucam cu Ciobănică, iar tata în gura podului arunca fânul într-o căruță. Un frate mai mare îl stivuia cu grijă. -Unde îl duci...

Îmblânzitorul de cerbi

de Paul Pietraru

A trecut o toamnă şi o iarnă, a-nflorit cireşul, o singurătate din ce în ce mai prezentă mă sâcâia, am simţit-o la sărbătorile de iarnă, când a venit primăvara, munca în livadă şi prin curte m-a...

Alt seceriș

de Sandrina-Ramona Ilie

\"singură pe lume m-ai lăsat bădie singură acuma eu mi-s numai mie nici o vatră caldă, nici o voce-n casă vino de mă ia și mă du acasă...\" Peste poalele Râmețului...clopotele își sparg sunetele...