"mult prea acum" – 21018 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
PVPopa Viviana
Acum am inceput sa scriu poezii...am 13 ani, si locuiesc in Galati.Puteti comenta orice referitor la ele, important este sa fie citite! :) ~~~~~~ Am inceput sa scriu poezii acum 3 ani. Acum nu mai am 13, ci 16 ani, iar domiciliul nu este relevant. In decursul acestor 3 ani, m-am orientat catre latura umana a liceului, si anume sectia de filologie, lucru care, cred eu, m-a maturizat, deopotriva, in gandire si in scris. Am luat o pauza lunga... am lasat noi sentimente si trairi sa se adune si am asteptat o explozie poetica, acel ceva care sa ma determine sa ma exprim iar in scris cu usurinta cu care o faceam la 13 ani si, in sfarsit, acest lucru s-a intamplat, sau cel putin asa sper. Va prezint acum rodul creatiei mele actuale care, as indrazni sa spun, se ridica deasupra celei anterioare. ~Viviana. P.S. Chiar si la 13 ani, descrierea initiala mi se parea mult prea simplista, infantila si insipida. ~~~~~~~~~ Se pare ca explozia poetica are loc, pentru mine, din 3 in 3 ani. Si uite-asa...
37 poezii, 0 proze
OAOrice Altceva
Am inceput sa scriu la varsta de 12 ani, bineinteles, atunci nu puteam concepe fenomenul poetic asa cum il privesc acum. Eram mult prea serios ca poet, atras de exactitatea rimelor rigide si abstracte si in timp stilul meu s-a modificat conform schimbarilor caracteriale prin care am trecut. Poeziile vechi sunt neconcludente oarecum, am ales sa nu evoc scrieri din anii trecuti ci sa demarez aceasta experienta prin prezentarea lucrarilor recente. Multumesc.
6 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AHAna Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
ADAndre Donescu
- m-am născut pe strada viitorului la început de septembrie - am un nume comun și am găsit un pseudonim care mă reprezintă - sunt inginer din întâmplare - tot de asta scriu - mă plec cu umilință în fața oricui mă citește - o iubesc pe ana - îmi place să cânt dar nu am vocea care trebuie și nici ureche muzicală - stau prost cu fierul și mult prea bine cu zahărul - mi-a plăcut viața mea de până acum cu mici excepții - nu mai stau pe strada viitorului - zenit_p92@yahoo.com
99 poezii, 0 proze
florin vaduva
M-am nascut in 7 octombrie 1947,o toamna secetoasa,cum a fost de fapt tot anul.Mi-am petrecut copilaria in satul meu natal ce se numeste Vineti(nu stiu nici acum de unde a primit acest nume),sat ce apartinea de Plasa Spineni, apoi mai tarziu de raionul Vedea,regiunea Pitesti.Parintii mei au fost tarani mijlocasi,cinstiti,gospodari si avand cultul muncii bine inradacinat in constiinta lor,calitate pe care mi-au transmiso si mie. Cele sapte clase elementare,le-am absolvit la scoala din sat si pot sa spun ca am invatat destul de bine,dar nici la nazbatii nu prea aveam concurenta,fapt care l-a determinat pe tatal meu sa viziteze mult prea des scoala,ocazii in care ma"educa",asa cum stia el mai bine. Apoi am fugit de acasa si pe furis am dat examen la scoala profesionala,fapt care m-a departat de casa pret de trei ani,la Targoviste.A urmat apoi liceul seral,Scoala Populara de Arta,armata si mai multe cursuri de sase luni sau de doi ani,in diverse specialitati.Am activat ca instructor...
2 poezii, 0 proze
Laura Tirnovean
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit atunci cand m-am nascut a fost viata. Imi place la nebunie sa-mi traiesc viata din plin, imi place sa iubesc...pana si poeziile pe care le-am scris sunt inspirate din viata de zi cu zi, din vietile celor din jur si din experientele extraordinare pe care le-am trait. Mi-am trait mult prea intens copilaria si acum traiesc intr-un univers in care trecutul conteaza mult prea putin.
5 poezii, 0 proze
Blanariu Gelu
Născut pe 11 Martie 1986 într-un oraș minuscul din inima Bucovinei, la caţiva pași de mănăstirea Voroneţ! Am fost atras de mic atât de matematică și fizică (olimpic naţional în clasa a 11-a) cât și de literatură! Am ajuns cu sau fără voia mea într-un oraș mult prea mare pentru mine, acum sunt student la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnici București și mă pregătesc să devin și eu un bun inginer... Sunt câteva cărţi care m-au marcat, dintre acestea cred că cel mai tare "De veghe în lanul de secară" de J.D.Selinger care m-a ajutat să-mi pun o anumita ordine în gândire!
8 poezii, 0 proze
dan liberman
Nascut pe 16 iunie 1968. Contact: dan.liberman1968@gmail.com Profil: Sensibil, rece, brutal, strain in propriul destin. In cautare de altceva, de acel ceva ce poate schimba fie si pentru o clipa tortura cotidianului. Mult prea legat de timp, de forta clipei care ma zdrobeste. Timorat de finitudinea inexorabila. Intr-o viata viitoare, poate un fluture albastru. Azi, aici si acum, o incercare, un gand, o clipa, o bataie de aripa. Asta sunt eu.
5 poezii, 0 proze
mult prea acum
de Daniela Luminita Teleoaca
e omul ăsta de sâmbătă după-amiază – o zi care habar nu are să înceapă cu începutul – el și sentimentul de a aștepta la nesfârșit sărbătoarea de mult rătăcită pe lângă cum s-a prăvălit pasărea în...
Mult prea multe
de Gheorghe Mădălina
Prea mult timp a trecut De când am mai zâmbit Cu-adevărat. Prea multe vise s-au scurs, Scrise, șoptite-ntr-un discurs De oricine care speră că întâia oară Vom zbura. Sunt prea multe vise sfărâmate în...
mâine e prea departe
de Daniela Luminita Teleoaca
întinde-ți gândurile păstrează-mi echilibrul aici acum pe funia îngustă spune-mi cum facem rost de suportul verde de 1 + 1 care să nu dea din prima 2 în drumul de-o clipă vei întâlni provocarea poate...
mâine e prea departe (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
întinde-ți gândul păstrează-mi echilibrul aici acum pe funia îngustă spune-mi cum facem rost de suportul verde de 1 + 1 care să nu dea 2 în drumul de-o clipă vei întâlni provocarea poate banala...
Era prea alba
de Zoltan Terner
Era prea albă Era prea albă nesfârșirea din privirile tale pe atunci nu știam că sunt mult prea prețioase ca să le trăiesc și să le mor fără har orele pe care le primesc de la tine în dar și mult...
***
de saDSA
pot spune acum ca niciodata nu am fost sau macar ca niciodata nu am fost atat de mult. Acum insa.... Era o zi, cred, nu am de unde sa fiu atat de sigur, dar imi amintesc chiar foarte bine. Pacat ca...
MAI PRESUS DE TOATE
de Drugas Cosmin Adrian
Ma plimb pe strazile pustii Cu speranta ca ai sa revii Sunt mult prea trist acum Sa scriu o poezie fara scrum Privesc in jurul meu, si incerc a intelege De ce prin cuvintele tale inima incepe sa...
Clișeu 2
de Nico
Privește prea departe, rătăcită, și caută ce ieri cu tine-avea, îi urmărești suflarea dezgolită, ce o-mbrăca mai ieri suflarea ta. Se pierde-n toate și e plictisită Si caută cu-nfrigurare altceva, O...
profeție scită
de Virgil Titarenco
mă opresc aici nebăgată în seamă de nimeni o veșnicie se toarce străină în mine e prea tîrziu acum mult prea tîrziu războiul se sfîrșește chemîndu-mă pe nume ca o muzică aspră în stepa...
Darul
de eu_ lory
Sufletul-mi se lasa Cuprins de un dispret nebun Ma invinuieste Ca l-am daruit cui nu trebuia Dar e prea tirziu Acum… Sa mai pot lua darul inapoi Deja nu mai am nici un drept Asupra lui … E mult prea...