Poezie

MAI PRESUS DE TOATE

2 min lectură·19 august 2001

Mediu

Ma plimb pe strazile pustii

Cu speranta ca ai sa revii

Sunt mult prea trist acum

Sa scriu o poezie fara scrum

Privesc in jurul meu, si incerc a intelege

De ce prin cuvintele tale inima incepe sa sangereze?

Nu stiu daca voi mai putea sa-ti scriu vreodata

Nu stiu daca voi mai fi acel baiat de alta data…

Am vrut sa ma schimb, sa fiu altfel decat eram

Si chiar daca tu ai plecat, eu totusi speram

Acum insa, am sa incerc sa fiu asa cum poate ti-ai fi dorit:

Distant, rece, fara sentimente, cu sufletul golit

Nu stiu cum ar fi fost daca nu ti-as fi spus nimic

Insa stiu ca nu pot pastra trecutul fara glorie in secret la nesfarsit

Mai stiu ca ar fi fost timp sa ma urasti sa iti fi dorit

Ca dintre toti baietii pe mine sa nu ma fi iubit

As da orice sa pot sa uit cele scrise

Insa nu exista bandaj care sa-mi vindece ranile

Mai bine mi-as semna condamnarea la moarte

Decat sa stiu ca suferi si-mi esti aproape

Am sa alerg din nou in noaptea pustie

Am sa mai beau apa cu lamaie

Am sa incerc sa uit ca m-ai ranit

Am sa fiu alt baiat, iti promit!

Poate atunci cand ai sa realizezi cat de mult ma doare

Nici tu n-ai sa mai poti dormi noapte dupa noapte

Stiu ca acum vor urma zile grele pentru amandoi

Si cand vei veni, vom fi iarasi doar noi doi

Lacrimi si foc vor curge in inima mea

A fost deajuns un cuvant sa imi sfasii inima

Dar acum, as vrea sa uit de toate,

Sa ma retrag in singuratate

Pentru ca viata fara sentimente e o imensa pustietate

Insa tacerea, privirea si glasul dragsotei, sunt mai presus de toate…

001.536

Drugas Cosmin Adrian. “MAI PRESUS DE TOATE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/drugas-cosmin-adrian/poezie/5569/mai-presus-de-toate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.