"moarte la ureche" – 20230 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
JRJaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
CBCharlotte Brontë
Charlotte Brontë (21 aprilie, 1816 – 31 martie, 1855) a fost o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai celebre romane din literatura engleză. S-a născut la Thornton și și-a petrecut copilăria și tinerețea la Haworth, bucurându-se de educația sporadică, lectura independentă și libertatea de acțiune ce li se oferea tuturor copiilor din familia ei. Un an petrecut la o școală ieftină pentru fiice de preot, la Cowan's Bridge, unde mâncarea proastă și disciplina exagerat de severă au ruinat sănătatea surorilor ei mai mari Maria și Elizabeth, moarte la 10 și respectiv 11 ani, i-a oferit lui Bronte materialul pentru zugrăvirea școlii din Lowood în romanul „Jane Eyre”. În 1831 Brontë a fost trimisă la școala din Roe Head, Dewsbury. Corespondența cu prietenele cunoscute aici, care a durat până la...
0 poezii, 0 proze
CSCamillo Sbarbaro
S-a născut la S. Margherita Ligure la 12 ianuarie 1888 și a murit la Spotorno la 31 octombrie 1967. Studiază greaca și latina. Lucrează mai întâi în industria siderurgică la Savona, apoi devine profesor de limbi clasice la Genova (unde rămâne până în 1951). Se ocupă în paralel cu studiul lichenilor, fiind recunoscut ca un specialist de faimă internațională în această direcție de cercetare. Colaborează la „Riviera ligure”, „Voce”, „Lacerba” etc., păstrându-se la distanță însă de grupurile literare. Din 1951 se retrage împreună cu sora sa la Spotorno unde va locui până la moarte. A tradus din tragicii greci și din prozatorii francezi din secolul trecut. Primul său volum de poezii, Résine, apare la Genova în 1911. Se afirmă însă cu Pianissimo (al cărui titlu îi va fi sugreat de muzicianul Giannotto Bastianelli), publicat în 1914 la Florența (în colecția revistei „Voce”) și primit favorabil de Boine și Cecchi. Urmează două volume de proză (Trucioli, Vallecchi, 1920 și Liquidazione,...
1 poezii, 0 proze
CRClemente Rebora
Clemente Rebora s-a născut la Milano la 6 ianuarie 1885 și a murit la Stresa (1 noiembrie 1957). A absolvit Facultatea de Litere din Milano, fiind apoi profesor în diferite școli și ocupându-se și cu activitatea publicistică (e prezent în revista florentină „La Voce”). Chiar editura revistei „La Voce” îi publică în 1913, volumul de debut Frammenti lirici. După experiența traumatisantă a războiului (la care participă ca infanterist), în 1922 publică placheta Canti anonimi. Este un bun traducător din Tolstoi, Gogol și Andreev. Se va călugări în 1933, iar din 1936 va fi prelat la Stresa până la moarte. Receptarea și integrarea „fragmentelor lirice” în tradiția poeziei de valoare din prima jumătate a secolului a fost lentă; dacă inițial trece drept un poet oarecare, ba chiar este total respins de un critic de importanța lui E. Cecchi, abia în 1937 va fi reabilitat de Gianfranco Contini, fiind considerat un expresionist de talie europeană. Criticul Vincenzo Mengaldo insistă asupra...
0 poezii, 0 proze
Mitrofan (parintele Mitrofan)
SCURTA LAMURIRE PENTRU CITITORI Textele care urmeaza sunt estrase din lucrarea Parintelui Mitrofan (calugar rus din secolul trecut), Viata repausatilor nostri si viata noastra dupa moarte (talmacita in romaneste de Mitropolitul Iosif Gheorghian). Parintele Dumitru Staniloae scria despre ea: \"Cartea aceasta este socotita de mare folos credinciosilor si Bisericii intregi, pentru intretinerea legaturii dintre cei in viata si cei plecati dintre ei [...]. Intr-o epoca in care gandul la moarte, sub influienta mentalitatii occidentale, este constant reprimat in favoarea unei atentii acordate exclusiv vietii pamantesti, cartea de fata reprezinta o indrumare nepretuita pentru sustinerea in inimile crestinilor ortodocsi a perspectivei pe care ne-a daruit-o Revelatia.\" (din prefata volumului 1 al editiei integrale, aparut in 1993 la Editura \"Anastasia\"). Fie ca Dumnezeu sa ne pomeneasca intru imparatia Lui, cu toti cei pe care-i purtam in ganduri si in inimi, vii sau mutati de la noi.
1 poezii, 0 proze
AFAulus Persius Flaccus
Viata lui Aulus Persius Flaccus ne este relativ bine cunoscuta, datorita lui Valerius Probus, care a alcatuit o biografie a acestui poet. Persius s-a nascut la 4 decembrie 34 d.C, in vechiul oras etrusc Volaterrae, intr-o importanta si instarita familie de cavaleri, care avea legaturi de rudenie si de prietenie cu marile familii romane, indeosebi cu cea a Arriei, sotia celebrului senator stoic Paetus Thrasea. Ramas orfan de tata la varsta de sase ani, Persius a fost adus la Roma, cand avea doisprezece ani. in Capitala, Persius si-a facut studiile in preajma unor profesori celebri, printre care se numarau Remmius Palaemon si Annaeus Cornutus. El a frecventat pana la moarte cenaclul lui Cornutus, dar a aderat si la cercul cultural-politic al lui Thrasea. S-a imprietenit cu Caesius Bassus si Lucan, insa a manifestat rezerve fata de Seneca. Dupa o foarte scurta tinerete, traita sobru, in congruenta cu cele mai austere norme stoice, s-a stins din viata la 24 noiembrie 62 d.C, rapus de o...
1 poezii, 0 proze
JCJulio Cortazar
Julio Cortázar (n. 26 august, 1914, Bruxelles, Belgia - d. 12 februarie, 1984, Paris, Franța) a fost un important romancier din Argentina, unul dintre cei mai importanți autori ai curentului școlii realismului magic sud-american. Când Cortázar avea 4 ani familia sa a revenit la Buenos Aires unde au locuit într-un cartier numit Banfield. După ce și-a încheiat studiile la Universitatea din Buenos Aires, a devenit profesor de literatură franceză la Universitatea din Cuyo, Mendoza, la jumătatea anilor '40. În 1951, opunându-se ascensiunii regimului lui Perón, Cortázar a emigrat în Franța, unde a locuit până la moarte. Din 1952 a lucrat ca traducător pentru UNESCO. Între proiectele sale de traduceri se numără o versiune spaniolă a romanului lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe, și a povestirilor lui Edgar Allan Poe, iar influența acestuia asupra povestirilor sale este unanim recunoscută. La bătrânețe a devenit intelectual de stânga și a susținut cauza acesteia în America Latină, și a lăudat...
17 poezii, 0 proze
Bo Yang
În anii șaizeci din secolul al XX-lea a început să se folosească de pseudonimul Bo Yang. Se ocupă de formele literare deosebite. Scrie eseuri care abordează segmente particulare ale literaturii chineze, precum și pagini întunecate ale societăți chineze și establishment-ului politic. El critică aceste lucruri și le dezvăluie mecanismele. Prin aceasta a determinat o serie de reacții dure din partea societății. Pe 7 martie 1968, dat fiind faptul că a avut o influență directă asupra deteriorări relațiilor dintre popor și guvern, în Taiwan a fost condamnat la moarte. După un oarecare timp, a fost grațiat și pedeapsa i-a fost comutată la doisprezece ani de închisoare silnică. A fost exclus din partidul Guomindang, iar pedeapsa și-a ispășit-o pe o insulă-închisoare din Pacific. A fost eliberat în 1977. A stat la închisoare nouă ani și douăzeci și șase de zile. În 1984, a ținut prelegeri pe întinsul Statelor Unite despre tema „chinezii cei împuțiți“, redată apoi într-o carte. Aceasta a avut...
1 poezii, 0 proze
Rraluca
incep cum a inceput un bine cunoscut simbolist roman: "aici sunt eu, un solitar"...sunt solitara cand plang si rad, cand urasc si iubesc, cand uit si invat...cuvinte simple, o idee, o viata intreaga am petrecut incercand sa aflu totul, dar m`am ales doar cu frumusetea si misterul pe care le voi venera pana la moarte...
5 poezii, 0 proze
RRrusoiu raluca
Textele mele...sa ma gandesc ...ce pot sa spun despre ele?!Sunt cuvinte rupte din suflet,scrise in urma unei lovituri demonice.Cicatrice am inca si azi...tot ce am scris am simtit pana in adancul sufletului,am trait pana in adncul maduvii si am gandit ...poate... pana in adancul neuronului.Acestea reprezinta "Moartea unui inger" dupa cum am si o proza, trecerea d la speranta la deznadejde,suferinta, dezamagire, si, in sfarsit, la moarte.Poate suna prea dur moarte, dar nu ma refer la moartea trupeasca, ci la cea sufleteasca, ceea ce este si ma dur.Poeziile mele sunt lopeti d pamant puse una peste alta pentru a-mi ingropa viata.Prin poeziile mele si proze sper ca lumea sa invete ceva din ele si sa nu faca aceleasi greseli ca acele "personeje lirice".Totul incepe frumos, la inceput cuvinte frumase, inaltatoare, dar treptat, treptat duc spre morminte , demoni, iad etc.Insa in spatele acestor cuvinte se afla cel mai amar sentimet-dragostea.Ce a fost dragostea pentru mine?!moartea ingerului...
60 poezii, 0 proze
moarte la ureche
de Ștefan Petrea
părea că ești - ce fadă-nchipuire părea că sunt - ce-albastru era cerul dar în adânc cioplea numai minerul a noastră criptică alcătuire ne cuprinsese în psaltire gerul un morb al morții către Cer...
Ca o șoaptă
de Florin Andor
înghițeai viața în doze mici cât să-ți ajungă de la o moarte la alta prietenia era o chestiune de coincidență cu genunchii zdrobiți de scepticism și accidente suferite în copilărie de atingeri...
Dumnezeu coborât
de Ștefan Petrea
când suim pe Dumnezeu în spinarea semnului de întrebare zburăm șovăit de la o moarte la alta printre rămășițe de viață murinzii au în ochi posibilul trai acolo de unde s-a extirpat existența cântec...
A venit la mine timpul
de Alex Vâlcu
A venit la mine timpul și mi-a șoptit la ureche: Am venit să-ți mângâi fața, părul, ochii și mustața. Avenit la mine timpul și mi-a șoptit la ureche: Te-am văzut la braț cu una. Era frumoasă...
Poezii nenominalizate la festivalul de la Constanța
de Liviu-Ioan Muresan
Oamenii mării Noi, oamenii mării, din măruntaie ne-au ciugulit pescărușii, urme de sare pe pielea bronzată în urechi ne șuieră tăcerea. Parcă într-o țară îndepărtată trăim, o țară exotică unde...
Sile de la \"nouă\"
de LUMINITA SOARE
Sile Nică Neronius era medic neurolog. Deși majoritatea spiritualilor săi prieteni îi spuneau măgulitor că-i tobă de carte, el se limita la reflecții abstracte despre viață, la un pahar de vin de...
nebunia curiozitatii
de Mihai Leoveanu
stiu ca voi purta pana la moarte (camasa cu mansetele destramate si poalele ferfenita) nebunia curiozitatii de-a privi dincolo vine cate unul soptindu-mi la ureche ce-ar trebui sa se vada acolo risc...
Testamentul unui greier
de Ioan Grosaru
Se-nhama la iluzii caii firii cu tropote salbatice alearga in migrari, in custodia anotimpului pierdut aflat in rastignire si uitari La poarta marilor deceptii plangand ecoul ce candva era al nimanui...
Ismail & Liamsi, martori-cheie în povestea ușii de broască
de dorin cozan
Ismail urcă, din nou, cele două sensuri ale culturii de varză; unul mirosea a pește de la cap, restul se scarpina în plus, drumul fiind mai mult lung decât lat; dacă numărai prost, dădea cu minus....
Timpul nu vindecă rănile
de mihai traista
(Nuvelă) «Vino moarte să mă iei, dar când vei ajunge, ferească-l Dumnezeu pe acela dintre noi care nu va ști să zâmbească mai frumos ca celălalt» (Ardian-Christian Kuciuk) Ultima dorință a lui Ovidiu...