Poezie
moarte la ureche
sonet
1 min lectură·
Mediu
părea că ești - ce fadă-nchipuire
părea că sunt - ce-albastru era cerul
dar în adânc cioplea numai minerul
a noastră criptică alcătuire
ne cuprinsese în psaltire gerul
un morb al morții către Cer suire
de-acolo se vedea-n înșiruire
pămânții triști și pe alocuri clerul
un preot ne îngroapă și ne ceartă
iubito, că suntem la început
dar caravana trece, câinii latră
în Rai acum ni-i singurul avut
devin un sloi rostogolit de piatră
căci nu mai sunt la viață priceput
023.322
0
la strofa a doua parcă e prea mult improvizat(de ex. "clerul")
frumos închipuit!
valentin