Căutare

Sunt un element nesemnificativ intr-un univers mult prea mare. Din acest motiv mi-am creat propriul univers. Atrasa de enigme, de noapte de frumusete, si de poezie. Dar REA. "Ucid fara scrupule sau cel mai mic regret Vanand sinistrul aspect nocturn Caci eu sunt placerea durerii tale Picaturi mici si rosii ce cad ca o...ploaie"

1 poezii, 0 proze

Nerses Snorhali

Născut în cetatea Țovk (mările) din familia prințului Apirat Pahlavuni. A studiat la mănăstirea Carmir(Roșie) de pe muntele Sev (Negru). 1130 Episcop 1166 Patriarh Suprem (Catoliocos) Este cel mai mare poet medieval armean după Naregați

1 poezii, 0 proze

Liviu Ioan Stoiciu

de completat Fișa biobibliografică Liviu Ioan Stoiciu s-a născut la 19 februarie 1950, în comuna Dumbrava Roșie (Canton CFR) -– Piatra Neamț. Prenumele tatălui: Ioan. Copilărie la Cantonul 248 – Halta CFR Adjudu Vechi (la 2 kilometri de comuna Adjudu Vechi și la 4 kilometri de orașul Adjud), mutat cu părinții aici din 1951 (în acest an, pe 21 iunie, îi va muri mama, Ioana Sandu; după recăsătoria tatălui, va fi crescut de mama adoptivă, Elena Berescu și va avea un frate și trei surori). Școala primară și elementară (până în clasa a VI-a), în comuna Adjudu Vechi. Adolescență (începând cu clasa a VII-a) la Adjud, regiunea Bacău / județul Vrancea. Absolvent Liceu teoretic (diplomă bacalaureat umanistică) Adjud, promoția 1967 (în anul 2000 i-a fost acordată diploma de “Cetățean de Onoare al orașului Adjud”). Studii superioare – filologie și filozofie (anual întrerupte ; 1967/1968 – Baia Mare și între anii 1971 și 1975, cu absențe – București, și cu un an de studiu pierdut – Cluj, inclusiv...

5 poezii, 0 proze

Tadeusz Rozewicz

09 octombrie 1921, Radomsko, Polonia. Debut cu poezii în 1938. Participă la al II-lea război mondial. Studii de istoria artei la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Volume publicate: Într-o linguriță de apă (1946), Neliniște (1947), Mănușa roșie (1948), Cinci poeme (1950), Timpul care vine (1951), Versuri și imagini (1953), Câmpia (1954), Frunze căzute din pomi (1955), Zâmbete (1955), Poem deschis (1956), Examenul întrerupt (1960), Convorbiri cu prințul (1960), Roza verde (1961), Cartoteca (1960), Nimic în mantaua lui Prosper (1962), Martorii sau mica stabilizare (1962), Grupa lui Laocoon (1963), Chip (1964), Opere dramatice (1965), Excursie la muzeu (1966), Versuri și poeme (1967), Al treilea chip (1968), Regio (1969), Moartea în decoruri vechi (1970), Poezii alese (1971), Piese de teatru (1972) Numeroase premii literare, nominalizare la premiul Nobel. -(sursa - traducere de Nicolae Mareș - Tadeusz Rozewicz, Neliniște, Ed. Biblioteca pentru toți, 1984.

2 poezii, 0 proze

Nikolaus Rudolf Pilly

Președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, organizația locală Călan Autor a nenumărate articole în domeniul tehnic, studii monografice, poezii, proză și cântece. Publică regulat în presa de limbă Germană. Este cunoscut ca fiind printre puținii din țara noastră care cântă la fierăstrău. Cântă la acest "instrument" din 1952 Semnează cărțile: Punerea corectă în funcționare a furnalelor Romanțe noi pe teme vechi cât lumea (vol. I, II, și III) Lieder Strausschen Heinen in Fruhling Zündet an ein Licht Rose Im Schnee Einsamkeit Volume colective: Funcționarea furnalelor cu intensitate de ardere mărită(autori: N. Pilly, I. Stoicoi) Uzina "Victoria" (1970 - 1980) (autori: N Pilly, D Frentoni) Din istoria siderurgiei românești (autori: I. Tripsa, A. Alexandrescu, I. Barbu, O. Hatarescu, Șt. Olteanu, N. Pilly) Nikolaus Rudolf Pilly a reușit să îmbine metalurgia și arta, făcând ferăstrăul să cânte. Deși născut în Călan, Nikolaus Pilly a trăit marea parte a vieții sale în Reșița....

10 poezii, 0 proze

Cirstea Nicolae

Am scris toată viața, dar a trebuit să mi se nască prunca pentru a da piept cu cititorii... În anii ultimi de liceu profesorul de română, Pencioiu - Dumnezeu să-l răsplătească în veșnicie - îmi profila o carieră în ale literelor, că scriam bine, zicea el. Profesorul Diniș, habar n-am de mai trăiește ori nu, dar de bine tot îi urez, c-o fi aici ori dincolo, că, jur, cu mare și curajoasă deschidere m-a îndemnat să mă uit mai înapoi nițel, să-i aflu pe Hegel și Schopenhauer, pe anticii greci, pe gânditorii moderni francezi, și-mi dădea cărți îngălbenirte de vreme, broșuri de buzunar editate de edituri ce nu mai existau sub comuniști și asta fiindcă, zicea el, filosofia de-o preda la clasă era hârtie igienică. Roșie! Să fim bine înțeleși... Dar, după liceu a venit armata, facultatea și, offff, eu m-am făcut economist, casnicia și-apoi prunca. Obligații, frumoase obligații cărora ardeleanul din mine s-a dedicat cu pasiune. Scrisul a rămas într-un perpetuu plan secund. Că am mai scris câte...

38 poezii, 0 proze

Baciu Crina Maria

M-am nascut in 15 august 1986 in Fagaras. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt din acel oras... Apoi am ajuns in Sibiu. Pe parcursul acestor ani, viata a fost o impletitura din fire negre si rosii incrustate cu vise, dorinte si fericiri. Scrisul meu curge din ranile ce si le provoaca reciproc cei doi eu. Pana si amintirea mea cea mai veche are in atomii ei doi eu: acum eu scriu si eu critica.

8 poezii, 0 proze

Sanda Movilă

Sanda Movilă (n. Maria Ionescu pe 15 decembrie 1900, Cerbu, Argeș, d. 1970) este o poetă și romancieră româncă. Este cunoscută mai ales ca fiind soția scriitorului Felix Aderca. Opere * Crinii roșii, Editura Literară a Casei Școalelor, București, 1925 * Fruct nou, Editura Literară a Casei Școalelor, București, ? (cu prefață de Octav Șuluțiu și portret al autoarei) * Desfigurații, Editura Vremea, București, [1935?] * Călătorii, Editura Fundației pentru literatură și artă, București, 1946 * O vară la șipotul fântânilor, Editura Tineretului, București, 1957 * Câte se petrec la mare! Povestiri, Editura Tineretului, București, 1962 * Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1966 (cu prefață de Dumitru Micu) * Pe văile Argeșului, Editura pentru Literatură, București, 1968 (roman) * Viața în oglinzi, Editura Mihai Eminescu, București, 1970 * Desfigurații. Nălucile. Viața în oglinzi, Editura Minerva, București, 1990

2 poezii, 0 proze

Eugen Constantinescu

Nimic nu vine din nimic, sau nimic nu e intamplator... Ma plimb uneori de mana cu Muza mea pe alei cu trandafiri roșii și uneori, auzind-o ce-mi spune, scriu sau compun un cantec (mai bine zis invers!), ma las purtat pe aripile visului meu cel mare care negresit va trebui sa se implineasca! Undeva, cândva...pe Calea Victoriei au trecut doua doamne frumoase la pas cu tineretea mea inca nenascuta. 6 aprilie 1920, intr-o miercuri

132 poezii, 0 proze

marea roșie când se desparte

de Simion Cozmescu

hai murgule stoarce sub copite tina acestei lungi nămieze du-mă la penumbra părului dragei mele drage ce-adună pripasul clipelor cu genele-i frumos mirositoare le coboară apoi în zâmbetul...

„Minți și pentru mine când spui că nu mă iubești”!

de Ottilia Ardeleanu

Mugurii primăverii, ca niște nări umede de cai nărăvași, umplu copacii, herghelii albe și roaibe alergând în aer. Tropotele lor nasc flori. Până la fructul dorit e cale lungă de dragoste. Micii mei...

ArticolAtelier

Iubirea – salt în abis

de Maria Elena Chindea

salvează-te iubite matricea e pregătită (de veșnicii mobilez dormitoare) coada cometei scutură vise în pietre când scurtcircuităm aceeași secundă miracolul sparge seifuri eliberează eul din chingă de...

Arta de a căsca

de Laur Abehg

Întinde-ți botul la infinit. Desparte-ți buzele ca Marea Roșie și deschide gura sub un arc ce se completează pe sine. Și cască... Cască ca și cum ai încerca să tragi aer în piept pentru o legiune....

Am să recunosc doar acum

de Maria Elena Chindea

prin tine reglez economia lumii să nu intri în insolvență celulele mele fac un memoriu de intrare în ilegalitate nu mai vor să prindă mucegai în talpă decojind aceleași gesturi și cuvinte trăire...

Atelier

Zooistorii (6-7)

de Dragoș Vișan

6. Palmierul călătorului din Doubleoasis Palmierul călătorului a fost aclimatizat de câțiva ani și în Râsmania! Cine deschide un atlas botanic de pe timpul lui Ceaușescu, nu poate evita să dea nas în...

ProzăAtelier

micro-texte

de florin bratu

apoi nu se mai putea face nimic doar luminile ce se aprindeau în oraș sau undeva mai adânc ca niște păsări cu ciocuri incandescente ori tristețea ta uneori ce începe să putrezească ce începe să nască...