"lumina stinsă prea devreme" – 20186 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
I-Ioan Al. Brătescu -Voinești
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise pentru copiii săi. Ioan Alexandru Brătescu-Voinești vede lumina zilei la Târgoviște, în anul 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. A fost membru al Academiei Române. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. Nuvelele și schițele sunt partea teoretică a operei sale. Este cunoscut și pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni), ș.a. S-a stins din viață în anul 1946.
0 poezii, 0 proze
luminita lumina
3 poezii, 0 proze
carmen virna
Nascuta in Galati si atat;
6 poezii, 0 proze
Catalin-Adrian
2 poezii, 0 proze
alma stancu
1 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
MSMihail-Adrian Simion
In lumina autobiografiilor postate, a mea suna astfel: ... :)
41 poezii, 0 proze
lumina stinsă prea devreme
de Vali Nițu
murmur și șoaptă pe strada copilului ce își cere dreptul de a zâmbi verde imperturbabile secvențe din filmul premiat cu zmeura de aur ce suportă cu greu realitatea se aude o melodie distorsionată...
Mihai Eminescu
de Razvan Claudiescu
S-a stins poetul, călimara i-a secat, El prea devreme-n veșnicie a plecat, Era grabit spre lumea de apoi, El a plecat, dar gândul tot îi era la noi!... S-a stins poetul, steaua lui s-a reaprins, Ea...
Despartire printre randuri
de Moldovan Tiberiu
Tocmai te citeam printre randuri. Am ramas placut impresionat. De ganduri atent cernute si de poeme neterminate. Te vreau printre strofe dar te pierd printre cuvinte. E simplu. O ora prea tarzie...
Copilul meu doarme
de Ela Victoria Luca
azi calc pe vârfuri de inimă copilul meu doarme o dimineață pierdută pe gene mă tem să nu îi smulg visul râsul născut nu-i poate fi nici peruzea nici infinit doar veștedă iarbă azi plâng din mine...
Când dimineața e prea cruda ca să-i spui bună
de Rivis Ioana
Știi, se întâmplă să ai câteodata nopți din acelea în care oricât de târziu ar fi, lumina nu vrea să stea stinsă, ca și când ar știi că nu-ți vezi gândurile în întuneric. O noapte din aceea în care...
Moartea unei bunici
de GOGLEA BOGDAN SORIN
Lumina e aprinsă în odaie, Stau umbre adormite peste grinzi Și într-un colț , tăcută , tu bunico În gânduri prea albastre te perinzi! Așa cu dor tu mâinile dibace Pe degete bătrâne ți le frângi,...
pescuitorii de lacrimi
de Mihaela Maxim
I pe întunericul clipei... mă bucuram ...prea devreme de gustul lacrimilor număram... timpul crescut clipe lungi și verzi până la cer mă-nchideam în mine singură Cutia Pandorei sălășuia un pustnic...
Mărturie
de Flesner Petru Iulian
Era o noapte fără fund – Albă de-atâta-ntunecime – Când mi se păru c-aud Rostită-n șoapt-o rugăciune. Lumânarea-n sfeșnic stinsă; Jarul pîlpâia-n cămin; Totu-n jur mustea a umbră Când simții al lui...
Sfarsit de vara
de Madalin Ciortea
Anotimpurile trec peste existenta marginind cumva ceea ce suntem si prinzand in acele timpului ceea ce am devenit lasand prezentului o privire in trecut si speranta unui maine imaginat. Suntem...
despre câțiva dintre copacii pe care-i găzduiesc la mine
de Adina Ungur
Poate pentru că am crescut într-o curte sub bolta celui mai frumos copac pe care l-am văzut vreodată sau poate, nu! Dar îi iubesc și îi port cu mine! Copac Fremătând Eu trăiesc în pământ și sunt...