Poezie

Moartea unei bunici

1 min lectură·17 iunie 2014

Mediu

Lumina e aprinsă în odaie,

Stau umbre adormite peste grinzi

Și într-un colț , tăcută , tu bunico

În gânduri prea albastre te perinzi!

Așa cu dor tu mâinile dibace

Pe degete bătrâne ți le frângi,

Stropești cu lacrimi straiele sărace

Și nu aude nimeni că tu plângi!

Te regăsești in pozele din casă

Ce stau bătute-n cuie prin pereți,

Ți-aduci aminte când erai frumoasă

Și-i mângâiai cu zâmbet pe băieți.

Iar vorba ta ușoară și duioasă

Ce pe nepoți îi adormea-n povești

E stinsă și e liniște în casă

Căci doar în poze poți să-i mai privești!

Pe tâmpla caldă și albită-n vreme

Cad gânduri negre de pe necuprins

Căci moartea vine totuși prea devreme

Când focul viu din ochiul tău e stins!

O umbră te trezește din visare

Și ți se pare că îți bate-n geam

Dar este doar o clipă de uitare

Sau vântul ce se joacă pe un ram!

E noapte , e târziu pe lumea toată

Și nu mai ai puterea să mai stai

Rămân in drum privind ultima dată

Cum pleci în noțiunea ta de rai!

003.007

GOGLEA BOGDAN SORIN. “Moartea unei bunici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/goglea-bogdan-sorin/poezie/14051421/moartea-unei-bunici

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.