"le pont d'un arc-en-ciel" – 20663 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
RTRichard Taillefer
Richard Taillefer est né le 21 avril 1951 à Montmeyan. Fils d'un traminot, il grandit à Marseille où il fait ses études au collège Charpy puis au lycée technique Jean Perrin. Conducteur de train à la SNCF de 1972 à 2001, militant syndical, il est élu délégué du personnel à plusieurs reprises. Il s’installe à Savigny-le-Temple en 1981 et il y assure la présidence de la maison de la culture Espace Prévert de 1993 à 1998 puis la fonction de Maire-adjoint délégué à l’action culturelle depuis 2011. Œuvres Combat pour un amour, Éditions Pensée Universelle, 1977 Ombre et lumière, Cahiers Froissart, 1979 Litanies pour quatre saisons, Cahiers Froissart, 1981 Au rond point des falaises, Cahiers Froissart (Prix Froissart), 1984 Corps de papiers, Éditions La Table Rase, 1991 En un clin d'œil, Éditions Patrimages, 2009 Jusqu’à ce que tout s’efface2, Éditions Dédicaces, 2010 Des clins de mémoire3, Éditions Dédicaces, 2011...
10 poezii, 0 proze
André Chénier
André Marie Chénier (n. 30 octombrie 1762, Constantinopol - d. 25 iulie 1794, Paris) a fost un poet francez, reprezentant al neoclasicismului târziu și considerat precursor al romantismului. Admirator al Revoluției franceze, devine victimă a acesteia și a exceselor Terorii Iacobine. Opera * 1791: "Jeu de paume"; * 1792: Imn pentru elvețieni ("Hymne sur les Suisses"); * 1795: Tânăra prizonieră ("La jeune captive"); * 1801: Tânăra din Tarent ("La jeune tarentine"); * 1819: Poezii ("Poésies"); * Elegii ("Élégies"); * Hermes ("L'Hermes"); * America ("L'Amérique"); * Iambi ("Iambes"). ** André Marie de Chénier, dit André Chénier, né le 30 octobre 1762 à Constantinople et mort guillotiné le 25 juillet 1794 à Paris, est un poète français. Il était le fils de Louis de Chénier. Né à Galata (aujourd'hui Istanbul en Turquie) d’une mère grecque (Elisabeth Lomaca) et d’un père français, Chénier passe quelques années à Carcassonne, traduit dès l’adolescence...
1 poezii, 0 proze
JMJean Marot
Jehan Desmaretz, alias Jean Marot (Mathieu, près de Caen, v. 1465 - Paris, v. 1526), écrivain français de la fin du XVe et du début du XVIe siècle, qui fut un poète et grand rhétoriqueur . Jean Marot reçut une éducation négligée. On ne lui fit point apprendre le latin ; mais il y suppléa, autant qu'il fut en lui, en étudiant dans les auteurs l'histoire, la fable et la poésie. Le Roman de la Rose était sa lecture favorite. Sa bonne conduite et quelques vers qu'il avait composés lui méritèrent la protection d'Anne de Bretagne, depuis femme de Louis XII ; il fut son secrétaire en 1506 et son poète en titre ; et, par son ordre, il suivit Louis XII dans ses expéditions de Gènes et de Venise, avec mission expresse de les célébrer c'est ce qu'il fit dans deux poèmes intitulés l'un Voyage de Gênes, l'autre Voyage de Venise, où l'emploi du merveilleux ne nuit en rien à l'exactitude historique. Louis XII mort, il entra au service de François Ier comme valet de garde-robe, et donna à son maître...
1 poezii, 0 proze
GBGeorges Brassens
Georges Brassens, né à Sète, Hérault, le 22 octobre 1921, mort à Saint-Gély-du-Fesc, Hérault, le 29 octobre 1981, est un poète auteur-compositeur-interprète français. Il mit en musique et interpréta, en s’accompagnant à la guitare, plus d'une centaine de ses poèmes et ceux d’autres poètes dont Paul Fort. Il enregistra de 1952 à 1976, 14 albums. Il reçu le Grand Prix de poésie de l'Académie française en 1967. Il est l’auteur des chansons: Les Copains d'abord, Chanson pour l'Auvergnat, Bancs publics, La Mauvaise réputation, Je me suis fait tout petit, L’Orage, Dans l’eau de la claire fontaine, Les Trompettes de la renommée, Supplique pour être enterré à la plage de Sète, La non-demande en mariage, Mourir pour des idées et, sur un poème d’Antoine Pol, Les Passantes. Georges Brassens est né dans un quartier populaire du port de Cette (le nom de la ville ne sera orthographié Sète qu’en 1928). Dans la maison familiale[1] il est entouré de sa mère Elvira, de son père...
8 poezii, 0 proze
JPJacques Prevert
Jacques Prévert (4 februarie 1900 - 11 aprilie 1977) este un poet și un scenarist francez. După succesul primului său volum de poezii, Paroles (la vârsta de 45 de ani) devine, grație limbajului familiar și jocurilor de cuvinte, un mare poet popular. Poeziile lui sunt celebre în cadrul statelor francofone și sunt învățate în școlile franceze. *** Jacques Prévert: 4 February 1900 – 11 April 1977) was a French poet and screenwriter. His poems became and remain very popular in the French-speaking world, particularly in schools. Some of the movies he wrote are extremely well-regarded, with Les Enfants du Paradis considered one of the greatest films of all time. Prévert was born at Neuilly-sur-Seine and grew up in Paris. After receiving his Certificat d'études upon completing his primary education, he quit school and went to work in Le Bon Marché, a major department store in Paris. Called up for military service in 1918, after the war, he was sent to the Near East to defend French interests...
75 poezii, 0 proze
PJPhilippe Jaccottet
"Singurul poet din grupul poeților romanzi care a locuit în Franța. Traduce din poezia italiană și germană. Poe crescut la simbolistica artei mediteranee și nostalgiilor septentrionale, care nu îngăduie libertinaje dar celebrează libertățile cuvântului, receptiv la seducția senzațiilor auditive, la cromatica psihologică, încărcând subțirimile portativului cu aluzii, reflecții și concepte(...)" - Ion Caraion Volume apărute: Promenadă sub copaci (1957), Ignorantul (1958), Obscuritate (1961), Aer (1967), Lecții (1969). franceză Philippe Jaccottet (né à Moudon, canton de Vaud, Suisse, le 30 juin 1925) est un poète et traducteur suisse d'expression française. Jaccottet a traduit Goethe, Hölderlin, Leopardi, Musil, Rilke, Thomas Mann, Ungaretti mais aussi l'Odyssée d'Homère. Son métier de traducteur a occupé dans sa vie une place considérable et se révèle, en terme quantitatif, plus important que sa production poétique; s'il a été dicté par la nécessité, il ne s'agit pas...
1 poezii, 0 proze
RCRene Char
René Char (n. 14 iunie 1907 - d. 19 februarie 1988) a fost un poet francez René Char est un poète et résistant français né le 14 juin 1907 à L'Isle-sur-la-Sorgue et décédé à Paris le 19 février 1988 René Émile Char est le cadet des quatre enfants nés des secondes noces, en 1888, d'Émile Char et de Marie-Thérèse Rouget, sœur de sa première épouse, Julia Rouget, décédée en 1886 un an après leur mariage. Son grand-père paternel, Magne Char, enfant naturel et abandonné, dit Charlemagne, était né en 1826 à Avignon. Son père Joseph Émile Magne Char, qui abrège son nom, administrateur délégué des plâtrières de Vaucluse et maire de L’Isle-sur-la-Sorgue à partir de 1905, meurt le 15 janvier 1918. Bien que les conditions matérielles d’existence de la famille deviennent alors précaires, René Char passe son enfance aux « Névons », la vaste maison familiale dont la construction venait d'être achevée à sa naissance. Bâti comme un colosse (1,92 m) et impulsif, il joue passionnément au rugby....
43 poezii, 0 proze
EBEmil Botta
Emil Botta (n. 15 septembrie 1911, Adjud - d. 24 iulie 1977, București) a fost un poet, prozator și actor român. Este fratele eseistului Dan Botta, precum și fiul lui Theodor Botta, medic, și al Aglaiei. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Nțional joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc. A jucat în numeroase filme, cum ar fi: Se aprind făcliile(1939), Viața nu iartă, 1958, Erupția, 1958, Când primăvara e fierbinte, 1961, S-a furat o bombă (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Pași spre lună( tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraților (regia Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aș fi... Harap alb, 1965, Șah la rege, 1965, Dacii, 1966, Faust XX, 1966, Subteranul, 1967, Columna, 1968, Mastodontul,...
39 poezii, 0 proze
ȘBȘtefan Baciu
Ștefan Baciu (n. 29 octombrie 1918, Brașov - d. 6/7 ianuarie 1993 Honolulu) a fost un poet român din diasporă, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat și profesor universitar. A fost fiul lui Ioan Baciu, profesor și al Elisabetei Baciu, casnică. Cursurile liceale le urmează la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov, avându-i ca profesori pe Emil Cioran (logică și filosofie), Octav Șuluțiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană). Apoi a fost student la Drept, în București, atașat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu. Debutează în anul 1933 în revista "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană în revista Klingsor, în același an. Pentru volumul său de debut "Poemele poetului tânar" primește în anul 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundațiilor regale". Activitatea literară din țară din țară Între...
19 poezii, 0 proze
DTDolfi Trost
Dolfi Trost (n. 1916, Brăila – d. 1966, Chicago) a fost un teoretician, grafician și poet suprarealist român, inițiator al grafomaniei entoptice și inventator al "stilamanciilor" (ce apar în Poem în leopardă și Un ocean de licheni urmat de Poemul regăsit de Virgil Teodorescu) și al "vaporizărilor" (ce apar în Un lup văzut printr-o lupă de Gherasim Luca). A făcut parte din grupul suprarealist român alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca și Paul Păun. După instaurarea comunismului în România, Dolfi Trost a fost arestat pe când încerca, împreună cu Gherasim Luca, să fugă în Occident. Cărți publicate * Vision dans le cristal. Oniromancie obsessionelle. Et neuf graphomanies entoptiques. (Viziune în cristal. Oniromancie obsesională și 9 grafomanii entoptice), Les Éditions de l’Oubli (Editura Uitării), București, 1945 (tiraj de 500 de exemplare numerotate, cu 9 ilustrații de autor) * Le profil navigable, négation concrète de la peinture (Profilul navigabil. Negare...
4 poezii, 0 proze
Arcul lunii
de holobaca gheorghe
Pe podul dintre ieri și mâine materia nu mai țipă. Au încremenit silabele de jar, nu mai răsar crăiese din tei. Necunoscutul ce pășește cu sandale de vânt pe pavimentul din careuri albe și negre,...
Cal nebun
de Adrian Nicula
Pe caldarâmul umed al străzilor Parisului Unei nopți încețoșate de noiembrie, Un cal alb, arab, în plină goană, un labirint pustiu, Din care vrea să scape, fuge disperat, Scăpat din grădina...
Călin (file din poveste)
de Mihai Eminescu
Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi păsind în...
handmade
de marin badea
de la o vreme toate femeile îmi par frumoase, le văd ușor melancolice, împlinite, pline de încredere în ziua de azi, într-un ieri care nu a mai fost, într-un mâine care va veni muuult mai târziu,...
Foișorul cu vise - V I I I -
de Emil Iliescu
Bineînțeles, că în afara unei singure vederi din țara florilor de cireș, și a câtorva din orașele europene străbătute, Fabiola nu a mai găsit de cuviință să-mi mai transmită măcar un palid cuvânt. Să...
A căzut o stea
de Costache Ioanid
A căzut o stea, steluță de nea, pe urechea mea, și mi-a povestit, până s-a topit, basmul unui vis, pe care l-am scris, — pentru cei mărunți, nu pentru cărunți —. Și steluța mea astfel povestea:...
Fortareata digitala
de Dan Brown
Prolog Plaza de España Sevilla, Spania 11.00 A.M. Se spune că, o dată cu moartea, totul devine limpede; Ensei Tankado știa acum că e adevărat. În vreme ce își încleșta mâna în piept de durere și...
Refuzul memoriei
de Ion Funeriu
Ion Funeriu Eseuri lingvistice antitotalitare Editura Marineasa 1998 Timișoara Refuzul memoriei Giuseppe e morto! Ma come e morto? Morto definitivo... Dialogul din moto-ul acestui articol este...
Pentru pesimiști...
de cristina cornilă
Pentru pesimiști... De fiecare dată cînd aștepți ceva și nu se mai întîmplă, ți se pare că e sfîrșitul lumii. Nu importă valoarea lucrului așteptat, ci ideea de confort moral/spiritual ce ți-o...
ŢARA STUPIDĂ
de Eugen Galateanu
Ţara stupidă Macte Ţara asta e chiar tâmpită. Nu numai oamenii, dar şi lucrurile-şi vremea, azi plouă, mâine ninge, peste tot mizerie, numai mizerie. E o țară...