"la voie royale" – 23929 rezultate
0.04 secundeMeilisearchprofa-la-liceu
Jurnalul unei profe de liceu
indemn-la-nesupunere
Îndemn la nesupunere
de Liviu Nanu
cronici_eliad
Cronici pentru evenimentele de la Casa Eliad
de Radu Herinean
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
JFJean-Pierre Claris de Florian
Jean-Pierre Claris de Florian, né près de Sauve à Logrian, le 6 mars 1755 et mort à Sceaux le 13 septembre 1794, est un auteur dramatique, romancier, poète et fabuliste français. Issu d'une famille noble et vouée à la carrière des armes, il naît au château de Florian, sur la commune de Logrian, près de Sauve dans le Gard, au pied des Basses-Cévennes. Sa mère, d'origine espagnole[1] meurt lorsqu'il est enfant et il est élevé au château de Florian. Son oncle ayant épousé la nièce de Voltaire, c'est à dix ans, en juillet 1765 lors d'un séjour à Ferney, qu'il est présenté au célèbre écrivain, son grand-oncle par alliance, qui le surnomme Florianet. A treize ans, il devient page au service du duc de Penthièvre[2] puis entre quelques années plus tard à l'école royale d'artillerie de Bapaume. À sa sortie, il sert quelque temps comme officier dans le régiment des dragons de Penthièvre. La vie de garnison ne lui convenant pas, il sollicite et obtient une réforme qui lui conserve son grade[3]...
1 poezii, 0 proze
Cristian Tanasescu
Sunt un roman canadian si locuiesc la Montreal, un oras multietnic cu ierni lungi si enervante, un megalopolis in plina vibratie inconjurat de minunate parcuri, totul dominat de un munte numit Mount Royal, de la care-si si trage numele de Montreal. M-am nascut intr-un sfarsit de octombrie in anul 1966 atunci cand toamna plangea cu frunze galbene peste parcurile din orasul Ploiesti, oras unde am trait pana la varsta de 34 de ani cand am parasit definitiv Romania. Ca roman cred ca Eminescu este cel mai mare poet al lumii iar Bacovia imi este cel mai drag prieten. Pana in decembrie 2004 nu am scris niciodata un rand macar, am inceput s-o fac insa pentru ca scriindu-mi gandurile in limba romana ma pot apropia mai mult de Romania, tara pe care o iubesc foarte mult si pe care o voi purta mereu in inima mea.
21 poezii, 0 proze
popescu cornel
nascut in bucuresti, din parinti muncitori, cu origine sanatoasa; am la baza liceul absolvit la aurel vlaicu si politehnica - facultatea de energetica; absolvent din vremuri mult apuse; am mai facut si cateva cursuri stefan gheorghiu ca deh, se cereau ca sa poti pleca in strainatate; exilat de buna voie (la munca), de multi ani, in iran, pakistan, iordania, syria; sunt in syria de 12 ani, fara intrerupere; nu am invatat araba; inca mai stiu romaneste
4 poezii, 0 proze
CLConstantin Lamureanu
AUTOBIOGRAFIE INCOMODÃ S-a născut la 21 martie 1949, prima zi a anului zodiacal, în jurul prînzului. A urmat facultatea de fizică, Universitatea din București, pe care nu a terminat-o pentru a urma cursurile facultății de filosofie, secția sociologie pe care o absolvă în 1974. Tatăl a doi copii de care, spre binele lor, nu a avut prea multă grijă. Premiul \"Ienăchiță Văcărescu\"- 1974, Premiul Uniunii Scritorilor - Sighetul Marmației 1979, Marele premiu \"Nicolae Bălcescu\"- 1979. Datorează mult prietenilor și foarte mult dușmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un șef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuință care să îi aparțină, se simte acasă la Biblioteca Națională, Sala de științe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe. Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe...
5 poezii, 0 proze
Nistor Paul
Am scris prima poezie in urma cu un an, dar este nesemnificativa. In urma cu cateva luni am scris o poezie care ma reprezinta si deocamdata ea reprezinta singura poezie care ii dau voie sa iasa la iveala. Restul poeziilor exprima prea mult rautate...ajunge o poezie simpla, cu adevar si in spirit fatalist. Poezia se numeste Colt din mine... si poarta dupa ea gandurile mele.
3 poezii, 0 proze
Balea Elena
Născută în Jijila, jud.Tulcea, 28 februarie 1984...m-am născut în ultima zi de iarnă ca să aduc primăvara în sufletul celorlalți...Liceul în Măcin, profil real,bacalaureat 2002, în prezent studentă la Inginerie alimentară, Protecția mediului, anul 4, cursuri zi si Drept anul 2,cursuri zi. Am scris peste 300 de poezii, niciodată publicate. Nu mai scriu de câțiva ani...gălăgia nu-mi dă voie...Și nu mai visez la fel de mult...asta-i trist...
3 poezii, 0 proze
GAGondos Ana
- in exil, am creat si creez, in afara unui sistem de invatamant defect si profund denaturat Am studiat la un liceu din București, in care la orele de romana ma balbaiam, si profesoara de romana nu mi-a dat voie sa merg la olimpiade la romana, pentru ca "eram incoerenta". Liceul era de matematica-informatica, iar atitudinea generala era de profund dispret fata de tot ceea ce nu era matematica sau informatica. Am pierdut 3 ani la Politehnica, din cauza meditatiilor intense la fizica si matematica, insa am sfarsit terminand ASE-ul. Nu sunt vreo voce de generatie, dar cred cu toata taria ca in licee nu se pune suficient accentul pe orientarea vocationala a tinerilor. Si, din nou, cunosc foarte multe cazuri de tineri care nu au avut sansa de a se cunoaste cu adevarat din cauza sistemului de invatamant care in loc sa ii ajute sa isi descopere adevarata cariera, i-a condamnat pe veci la dependenta de droguri si alienare. Nu pot trai fara sa scriu. Desi pana acum 4-5 ani, oficial, aveam "cap...
31 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
HSHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
OCOtilia Cazimir
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută și ca autoarea unor versuri pentru copii. Acest pseudonim i-a fost ales de către scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume după cum spune: "Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viață - fetița cu care am stat în bancă în clasa primară - era proastă, grasă și buboasă...". Era cel de-al cincilea copil al învățătorului Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal și a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale și universitare la Iași, oraș în care și-a petrecut întreaga viață. A debutat în anul 1912 în revistă "Viața românească", în care își va...
26 poezii, 0 proze
la voie royale
de Cătălin Al DOAMNEI
în 1922 la un an fără ceva de la acronimul pcr la pelișor în camera de aur bunica mea orbea când oamenii mai aveau părinți și nou-zecismul nu auzise despre ideea de regalitate îmi spun ai mei au...
Prima lansare de carte. Camica
de Ioana Camelia Sîrbu
Lansarea de carte a avut loc în data de 27 septembrie 2008, orele 11, la liceul teoretic “Onisifor Ghibu”. Nu este o poveste obiectivă a ceea ce a fost, este o relatare personală a ceea ce s-a...
La vie en rose
de Anca Balcanu
O dată cu alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, Franța a devenit interesată din ce în ce mai mult de mișcarea culturală de pe Noul Continent. Două ediții succesive ale suplimentului...
protest la money-fest 2009
de George Pașa
a nomie/ furnici înaintea ploii b aza 1, răspunde/ balerina dansează pe un pian dezacordat c asă în pantă/ atenție, cad țigle/ aici hidroscopu 2, recepție/ condiția existenței: să nu existe condiții/...
O săptămână la Portsmouth, Hampshire, UK (4)
de Helia Rimoga
Ziua a cincea Suntem în autobuzul 16A, pe ruta lui duminicală. E o rută de cele mai multe ori paralelă cu linia țărmului. Mai vedem o dată vechiul Portsmouth de la geamul vehiculului și chiar o luăm...
Quo vadis?
de Radu Tudor Ciornei
Solilocviu 4 Þi-am întrebat preoții când e ziua ta, Doamne Mă priveau de parcă nu auzisem de Duminici liturghii, lumânări, cădelnițe, prescure și pomelnice. Eu nu voiam să știu de ziua ta de odihnă...