"inserții pe marginea unei lumi" – 10403 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
DJdana julei
Când îngerii tac și lumea se stinge în vid,timpul te poartă pe căi neștiute spre a te descoperi ...
47 poezii, 0 proze
ETEfim Tarlapan
Efim Tarlapan s-a născut pe 17 mai 1944, in loc. Măgurele-Bălți din Republica Moldova. Absolvent al Facultății de Filologie(secția Ziaristică),Chișinău. Volume publicate: Scuzați pentru deranj...-1974 Zâmbete cu supliment-1987 Atlas comic-1990 Buturuga mică-1993 Dioptrii pentru ochelarii de cai-1995 Alfabetul-ghicitoare-1999 Toporul taie închinându-se...-2000 Îngerii din cerul gurii-2003 Scrieri de satiră și umor (satire, epigrame, poezii, aforisme)-2003 Pro-scris (volum selectiv-satire, fabule, epigrame, ghicitori, versuri pentru copii, pagini de jurnal)-2005 Antologia cronologică a aforismului românesc, ediție unică (editura Dacia din Cluj-Napoca)-2005 Marea antologie a epigramei românești (editura Prut internațional, cu oprefață de academicianul Mihai Cimpoi)-2005 Câte-o poantă de căciulă... (Antologie cronologică a epigramei românești de pretutindeni și a epigramei străine)-2007 Cu mâța-n carte... (Antologie cronologică a parodiei românești de la-nceputuri până azi)-2009 Membru al...
21 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
DMDANILA MONICA
Sa incepem cu inceputul, adica mai bine zis cu o frumoasa si insorita zi de iarna adica 13 Februarie 1973 cand am aparut pe lume in prafuitul Bucuresti, o foarte prietenoasa, voluntara si guraliva Varsatoare. Si sa fiu sincera n-as fi vrut sa ma nasc in alta zodie , si mai mult decat atat am ales sa apar cu 2 saptamani mai devreme decat era prevazut de la nenea doctorul. Sunt unica la parinti (desi toti suntem unici, ca personalitate si suflet) cu toate ca mi-as fi dorit frati sau surori. Am crescut inconjurata de dragoste si armonie si de prieteni insa mereu am simtit o nevoie mai mare de dragoste decat ceilalti... Nascuta in Bucuresti dar cu radacini dincolo de Prut, asa m-am nascut, romantica, si la inceput am crezut ca sunt ciudata, sau ma rog asa credeau cei din jurul meu pana cand am crezut-o si eu...Si eram ciudata pentru ca : imi placea marea, sa ii ascult chemarea la ceasul când se tes luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri.. Mai eram ciudata pentru ca...
156 poezii, 0 proze
CCSF
Ce înseamnă a te scrie într-o biografie? Nu e nimic altceva decât a-ți resemna trecutul, a semna un contract, oarecum, declarându-l - pe el, trecutul - trecut. Ce-a fost a fost și așa a fost, zică-se. Scrisul, ca pasiune, nu a trăit decat în mod temporal în mine. Nu am cunoscut încă atemporalitatea acestui amor. E greu, sincer, fiindcă nu le este multora "la'ndemână". Pentru asta e nevoie de ceva mai mult. Din punct de vedere lumesc, sunt absolvent al liceului Nikolaus Lenau și am pus de-un BSc de la Imperial College London în studiile management-ului aplicat. De când scriu, am dat cu condeiul pe la mai multe competiții, agățând pe ici, pe colo câte o remarcă mai amiabilă și câte un premiu. Dintre cele trei graiuri principale în care sunt fluent, le iubesc pe toate pentru ceea ce îmi oferă: româna o ironie tandră, germana un cinism flegmatic/contemplativ și engleza un sarcasm copilăresc. Cuvinte rotunde, dar presărate cu bune intenții, ca tot în lume.
39 poezii, 0 proze
Gelu Teodorescu
Absolvent al Colegiului Național Sf. Sava din București, promoția 1998, clasă de limbi moderne (engleză\franceză), licențiat în psihologie (Universitatea "Titu Maiorescu" 2003), boem în vremurile liceului, dar și ale facultății, fascinat de imagine, mai mult decât de cuvinte. Fără însă a le neglija deloc pe acestea din urmă, cu care am încercat să creez câte ceva, răzleț însă. În timpul liber (și nu numai), fotograf amator, cu intenții serioase de a deveni profesionist "cu acte în regulă" și cu "o stare de transmis" prin "creațiile" mele.
4 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
inserții pe marginea unei lumi
de ioana bolba
Dacă vrei poți să împingi cerul cu palmele deschise E cel mai sigur că vei găsi un culcuș pleoapelor tale Noaptea toți îngerii se adună la tâmple să cânte Deșirată de vise Luna-ți pipăie inima Azi e...
Ramura de foc a fericirii
de florin caragiu
În cartea „despre ea, niciodată” (Grinta, 2010, volum bilingv, trad. în lb. franceză Letiția Ilea), Adriana Lisandru practică o poezie feminină frustă, viguroasă, în registru liric confesiv, cu...
Incizii pe mijlocul destinului (ll)
de Mihaela Rascu
Capitolul 2 A doua zi avea examen la Anestezie. Sperase să poată dormi întreaga noapte. Îi făcuse baie Larisei, reușise să o hrănească înainte de ora opt și, până la zece, o culcase. Þipătul...
secvența | distopic
de Mondea Adrian
motto: „nu e loc pentru semne, / pentru direcții. / totul e lipit de tot” – NICHITA STĂNESCU, omul-fantă .stau pe marginea celei mai profunde iluzii izbindu-mă inert de orele înconjurate de naturi...
Pe marginea unei lumi scindate
de Zavalic Antonia-Luiza
trecea femeia cu sufletul vagabond, în pletele ei timpul i-a șuvițat o prăpastie în care se lunecă din orice alergare din orice mers ajungi mai căzut ca infernul în care se întorc îngerii cu sărutul...
Pe marginea unui curcubeu
de Amur
Stau cu tălpile atârnând în albastru, deasupra unei lumi care încă învață să respire. Soarele își scutură razele în culori lichide șî își trage pe umeri mantia de lumină iar ploaia, jos, pare mai...
Zece autoportrete în acuarela nebunie
de Bogdan Baghiu
Zece autoportrete în acuarela nebunie Incoerență Am să mai pășesc peste craniul meu ars de acest sor al cărui strălucire a fost dată la rebuturile Genezei. Las orice sintagmă a înserării să dea...
Pictura de pe pânza sufletului
de Vali Nițu
În culoarea timpului topit derulez secvență cu secvență fiecare nuanță a sărbătorii ce poartă un nume, puritate. Parcă a fost vis, a fost să fie cea mai frumoasă ramă a unui tablou cu chip de femeie,...
Dacă cititul în stele este o cercetare demnă de un tomist
de dorin cozan
Însemnări pe marginea art. 5, Q. 95 (Dacă divinația care are loc cu ajutorul astrelor este nepermisă) din ST IIa IIae, cu privire la bine și rău în gândirea tomistă În jurul anului 1400, pictorul...
curte interioara cu porumbei
de nastia muresan
cămașa ta lila căzută la marginea patului (spui si acum că era bej-galbui, de fapt, și că lumea se colorează diferit în irișii mei) pășesc pe vârfuri în sufrageria înaltă sumbră și rece, conservând...