Joachim Ringelnatz

Hans Botticher este numele său, Wurzen este o localitate de lângă orașul Leipzig. Născut într-o familie de burghezi cu tradiție în acest sens, Ringelnatz se îndepărtează de ea, și în treizeci de ani de viață practică tot atâtea meserii umile(hamal în docuri). Ajunge comandant de vas în timpul primului război mondial. Cântăreț de cabaret, pictor, hoinar, se ruinează fizic și moare în săracie. Volume de versuri: Cutia cu tutun de prizat 1912 Poezii gimnaste 1920 Considerații despre femeile suple și grase 1923 În orișice caz 1928 Gânduri la un avion 1930 Moare în 1934, cu opera scoasă din biblioteci din cauza cenzurii național-socialiste.

1 poezii, 0 proze

Haralamb Zincă

Haralamb Zincă (pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman) s-a născut pe 4 iulie 1923, la Roman. Scriitorul a captivat generaţii întregi de cititori prin cele peste 50 de romane polițiste şi de spionaj publicate, dar şi prin jurnalele de front şi cărțile de cercetare istorică. Este considerat părintele literaturii de gen din România, Sfârșitul spionului fantomă fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar O crimă aproape perfectă, prima carte polițistă. A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori români ai epocii sale. Cărţile lui, tipărite în tiraje de 250.000 — 300.000 de exemplare, se epuizau în doar câteva zile. Cazurile inventate de el erau atât de surprinzătoare, încât anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale. A fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti — pentru cartea-document Și a fost ora H (1971) — şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976). A murit, după o lungă suferinţă, la Bucureşti, pe 24...

2 poezii, 0 proze

Haralambie Grămescu

Haralambie Grămescu (18 ianuarie 1926, Plenița, județul Dolj - 2003) este un poet și traducător. Este fiul Elisabetei (născută Odinescu) și al lui Ionel Grămescu, țărani. Frecventează Facultatea de Medicină la Cluj (1945-1949), Școala de Literatură „M. Eminescu\" la București (1950-1952) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1964-1965). Între 1950 și 1972 este, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară\" și „Luceafărul\", lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului\", dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. Grămescu urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt concepute ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta,...

1 poezii, 0 proze

Peter Hamill

1 poezii, 0 proze

Peter Hamill

0 poezii, 0 proze