"glas interior" – 8162 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CMCosmin C. M.
Am decis sa dau glas chemarii de a arunca intr-adevar cateva cuvinte despre mine. Viata mea este relativ banala, nimic deosebit fata de mii sau milioane de alti oameni. Copilaria a decurs in imaginatia si entuziasmul prieteniei, a strictetii impuse de parinti sau bunici si in vremurile bombardamentului cultural media post revolutionist. Si totusi, cand aveam vreo 14 ani, am pus mana pe o carte - obisnuiam sa mai citesc cate ceva. Cartea se numea Dune si e oarecum faimoasa. A avut un impact imens asupra conceptiilor mele si mai ales asupra preconceptiilor. A fost momentul in care am incetat sa mai cred tot ceea ce mi se spune daca eu nu concluzionez, pe baza logica sau fizica, acelasi rezultat. Am inceput sa-mi pun intrebari, intrebari care, in viziunea mea, erau esentiale: ce sunt? incotro ma indrept? ce imi doresc? ce este dumnezeu? ce este viata? ce este un deja-vu?... Totul s-a schimbat si s-a metamorfozat intr-o opinie solida a universului inconjurator... in timp desigur... mi-au...
12 poezii, 0 proze
CEClaudia Eu
Sunt vie atunci când scriu poezie, Când mă-nfioară primul vers Cerându-mi să-i dau glas și sens. În rest sunt eu … mai mereu, Aceeași, neschimbată,eu, Cum mă știți … Necunoscuta x cam incomodă Banală în ecuația esențială, Paradoxal de importantă câteodată. Mă rătăcesc din când în când Prin noaptea îndoielii Mă dor tăcerile, Dar pot să râd, în fiecare zi, Vreau încă un miracol pe pamânt Și cred în strălucirea stelei mele.
16 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
SNSuflet Nomad
Nu scriu ca să îți placă sau să te oftice, să te trezească sau să te îngroape, ci pentru că în lume e haos și vreau să povestesc prin scris, nu prin glas, întrucat oricum nu m-ar auzi nimeni, tot așa cum nici eu nu aud sau, mă fac că nu aud. Eu măcar recunosc. Sunt clădită din imperfecțiuni, păcătuiesc și nu mă cred "cea mai tare din parcare", dar nu suport prostia, insensibilitatea și superficialitatea, motiv pentru care uneori risc să fiu mai acidă și extremistă. În rest... Dacă vrei să te deprimi, apasă Enter, fără să mă faci responsabilă de stările tale. Dacă nu vrei, folosește comanda: alt F4. Mulțumesc și... Succes.
2 poezii, 0 proze
Badulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
EMElena D. Marcu
EU eu respir, eu tremur, eu zambesc, eu ma inrosesc, eu plang, eu merg inainte, eu...nu sunt speciala, dar daca totusi sunt si nu realizez asta? ha! eu...visez. da visez! am propria mea gradina cu vise pe care le cultiv asa cum vreau eu. nu imi sunt impuse reguli speciale de gradinarit. sunt doar eu si straturi pline de iluzii, vise, idei, dorinte..."cultivator de vise" ! si totusi eu...inca invat. invat sa am curajul sa fiu eu insami, sa-mi recunosc meritele si sa accept infrangerile. invat sa strig atunci cand nu pot aproba in tacere si invat sa suspin atunci cand nu am glas sa pot striga. am nevoie sa invat toate astea... meandradoi@yahoo.com t3ddy_m3
25 poezii, 0 proze
Aandrada
hhmmmm....:-? ma numesc Dada-Andrada si.. primii pasii i'am inceput nu de mult, cu multe interese ce ma atrag de la drumul initial.. Ziua in care m'am nascut (25.07.1992)..a fost banala.. aiureah.. pana cand glasul meu.. a spart acea monotonie absurda.. am reusit sa supravietuiesc de atunci pana azi.. cu intamplari placute.. neplacute.. Trecutul meu a inceput sa prinda glas, pacat ca ma irita bratara , ca scriam mai multe.. Poate k privirea ta se va ingropa in frazele contradictorii cu viata.. Nu ma vei cunoaste niciodata foarte bine, nu sunt o oarecare, mintea mea are cu totul alte legi... Prin natura mea.. zambesc la orice, insa un zambet parfumat... rar il vezi.. Sunt condusa de visele realitatii, pacat ca tu nu ma vei conduce...].. Nu'ti imagina lumina ochiilor mei, aproape de tine, din moment ce nu ma cunosti.. Imi cresc sansele sa te cunosc, asta numai daca te'ai intrebat vreodata cum reactionez la cuvintele tale.. Imi place sa dorm, sa ajung cu mainile in lumea abisului, sa...
2 poezii, 0 proze
UGUliana Gaina
Absolventa a Universitatii de Stat din Republica Moldova, facultatea Litere, specialitatea Limba si literatura romana - limba engleza. Am inceput a scrie din placerea de a ma ascunde printre cuvinte, din dorinta de a spune ceea ce nu pot spune cu glas tare; mult timp mi-a fost teama sa arat cuiva gandurile mele din frica de a nu fi inteleasa si din frica de a fi considerata ciudata, dar fiecare dintre noi este ciudat in felul sau pana la urma, nu?! Scrisul ma linisteste, imi permite sa fiu "eu", imi permite sa iubesc, sa urasc si sa ma regasesc cand ma pierd...
1 poezii, 0 proze
IMIon Marinescu
(n. 09.02.1927 – d. 06.05.1991) Poet, prozator, culegător de folclor și publicist. Autor a numeroase piese de teatru, proze, epigrame, fabule. Profesor de limba și literatura română la școala generală și liceul din orașul Călan. Fost director al școlii generale din localitate. -Volume colective: *Tinerețe fără bătrânețe (folclor din regiunea Hunedoara - culegere coordonată de Clemente Constandin) - Casa regională a creației populare 1961 *Ghici ghicitoarea mea - Editura Tineretului 1965 *Ceteră cu glas de foc (Folclor poetic din regiunea Hunedoara) - Casa regională a creației populare 1965 *Ghicitori - Editura: Ion Creangă - 1972 *Strigături din Hunedoara (culegere întocmită și îngrijită de Clemente Constandin și Aurelian Sârbu) - Deva 1972 *Sub arcuri de lumini (Volum îngrijit de Silviu Guga și Ion Marinescu) - Deva 1979 -Editează de asemenea o monografie a satului Chitid - Deva 1972
14 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
glas interior
de Florentin Cristian
Dacă auzi un glas în tine Ceilalți spun că nu e bine Că e cineva și îi seamăn Și care îmi este geamăn Asta cred cei care n-au citit Opere frumoase nu scrijelit Deoarece atunci când înveți Ți-auzi...
Miraj de toamnă
de Silviu Somesanu
Vâslesc prin apa străină cuvintelor, caut sunetele în care am să vibrez pe notele descumpănite ale toamnei. Partiturile pe care le cânt au ritmul visător și culori metalice de aramă să dea glas...
fiecare
de Florentin Cristian
Avem o singură înfățișare Cu sufletul mereu în luptă Pentru următoarea îmbrățișare Iubind părinții din care e ruptă Este bine să ai cu cine semăna E blidul din care vei mânca Dacă auzi un glas...
Învățătură
de Cosmin Soameș
De la o vreme am învățat tot mai mult despre moarte! Cred că mi-am făcut suficient pregătirea pentru a face și acest ultim pas: am citit cărți ale oamenilor înțelepți, am ascultat ce spun...
dreptul la neiertare
de jifcu oana maria
daca ploaia s-ar fi oprit pentru o singura clipa, as fi privit, poate, inapoi... si as fi vazut sufletu-i insangerat, sfasiat de coltii regretelor, transfigurat de ghiarele proprie-i imposibilitati...
Destinația finală (8)
de Helia Rimoga
CAPITOLUL 8 ANA Dacă ar fi fost mușcată de o cobră, Silvia nu s-ar fi tras înapoi cu mai multă violență. Aproape că se izbi cu spatele de planșetă, și în tăcerea penibilă care se lăsase, un glas...
Sihastria
de Gavril Kostachis
Pelerinaj spre Mânăstirea Sihăstria .M-am oprit pentru o clipă si am privit spre piatra indicatoare: ,,M-rea Sihăstria -7km.\" Doamne, mi-am zis, aceasta este distanta până la tinta visurilor mele....
Burtă slabă, iubire tare
de Sorin Stoica
Nea Gicu instalatoru' o iubește pe Rozica de la Personal. În secret. Nu știe de ce și nici nu vrea să afle. Dar o iubește. O soarbe din ochi de trei ori pe zi, dimineața la pontare, la prânz la...
peisaj interior
de Roxana Anamaria Zeldea
Mă trezesc pentru încă o dimineață constrânsă, Mă dezlipesc de așternutul fumuriu Și pornesc în căutare… Te privesc pe sub pleoape adulmecând cafeaua fierbinte. Încă mai dormi cu sclipiri de înger pe...
Voiaj interior
de Daniel Aurelian Rădulescu
Am pornit în mine dintr-un fir de păr, cel mai de sus ce stă mereu rebel și am alunecat ceva mai jos spre spate ’nainte de ceafa, ea dintre acele masate, ceva mai sus de unde am echilibrul, la un...