"file 5" – 20400 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
critica-de-teatru-si-film
Teatru, film, spectacol, puncte-puncte
de Radu Herinean
Puși Dinulescu
Dumitru/Puși Dinulescu. Născut la 27 august 1942, Fecioară cu ascendent în Leu; în zodiacul chinezesc Cal. De formație filolog (1965) și regizor (1973). Autor, ca regizor, a două filme de lung-metraj: "Sper să ne mai vedem" (1985. Casa de filme nr. 3. Scenariul: Ion Băieșu) și "Nunta cu sirena" (1998). TVR. Scenariul: Celina Petrescu și D. Dinulescu). Semnează până în 1998 cu numele din buletin: Dumitru Dinulescu. A debutat în 1966 în revista Amfiteatru. A fost asociat o perioadă de timp cu grupul oniriștilor estetici. A primit "Premiul Asociației Scriitorilor din Bucuresti pentru povestirile din "Linda Belinda" (1979) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul "Îngerul contabil" (1985). În ultimii ani i s-a jucat la Teatrul Național din Craiova și la Teatrul "Al. Davila" din Pitești piesa "Casa cu țoape". Piesa "Bani de dus, bani de-ntors" s-a filmat în 2004 in regia lui Alexandru Tocilescu, având în distribuție și mari vedete ca Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani și Adriana...
1 poezii, 0 proze
Gheorghe Duță-Micloșanu
La 10aprilie 1930, într-o căsuță simplă din comuna Micloșani, județul Muscel (azi, comuna Malu cu flori, județul Dâmbovița) se năștea, ca al treilea copil, Gheorghe, fiul lui Constantin Duță- Ștefan și al Mariei Duță. Copilăria și primii ani de școală s-au petrecut la Micloșani, într-un decor de basm. Fire sensibilă și talentată, Gheorghe Duță a manifestat de timpuriu o pronunțată înclinație către artă și literatură și sub ochiul atent al învățătorului Victorian Stănescu, a ”editat” la șapirograf, împreună cu alți colegi, o revistă școlară (”Aripioare”), care a fost trimisă prin țară și în capitală. Astfel, la numai 11 ani, micul artist din Micloșani era răsplătit, în urma unui concurs de reviste școlare, cu mențiune pe țară pentru poezie și desen din partea Casei Școalelor. Drumul era astfel, stabilit. Gheorghe Duță a plecat, ca elev de liceu, la Câmpulung-Muscel. A participat la multe concursuri de cultură și literatură și meritele i-au fost recunoscute prin diplome și premii. S-a...
4 poezii, 0 proze
George Sand
5 juin 1804 : mariage à Paris de Maurice Dupin et de Sophie Delaborde. Le 1er juillet naissance d’Amantine, Aurore, Lucile Dupin, leur fille, qui deviendra George Sand. Sa famille paternelle appartient à la grande bourgeoisie cultivée, et par sa grand-mère elle descend du maréchal Maurice de Saxe, allié par sa nièce Marie Josèphe, dauphine de France, à la famille royale. Sa famille maternelle au contraire appartient au petit peuple de Paris mais George Sand ne reniera jamais aucune de ses origines, où elle puise une expérience multiple et originale. 1808 : Maurice Dupin, lieutenant-colonel aide de camp du prince Murat, accompagne son chef en Espagne. Au mois d’avril, sa femme et sa fille le rejoignent. Le 12 juin, naissance d’Auguste Dupin à Madrid. Fin juillet, toute la famille arrive à Nohant, chez la mère de Maurice Dupin. Le 8 septembre, mort d’Auguste. Le 16 septembre, Maurice Dupin se tue en tombant de cheval. Après bien des discussions, Sophie Dupin abandonne la garde de sa...
1 poezii, 0 proze
Dan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
Phaedrus Caius Iulius
Phaedrus, Gaius Julius (c.15 BC—c. AD 50), Thracian slave who came to Rome and became a freedman in the household of Augustus, the author (in Latin) of a collection of fables in five books containing some hundred stories, published probably in the thirties of the first century AD. There is also an appendix of another thirty-two fables, probably also by Phaedrus. The collection includes fables proper, a number of anecdotes (e.g. about Aesop, Socrates, and Menander), and defences of the author against detractors. The fables are based on those of Aesop and on beast-stories from other sources which had come to be attributed to Aesop. They are written in verse, in iambic senarii (see METRE, LATIN 2), and their object is two-fold, to give advice and to entertain. They are generally serious or satirical, dealing with the injustices of life and social and political evils, but occasionally they are light and amusing. In general they express patient resignation. Phaedrus observed in the...
1 poezii, 0 proze
Georg Trakl
Poet austriac, născut la 3 februarie 1887 (la exact 5 ani de la nașterea lui James Joyce) în Salzburg, ca fiu al lui Tobias Trakl, comerciant șvab de proveniență bănățeană, și al Mariei Trakl; gimnaziul și liceul la Salzburg, cu două clase repetate; fire hipersensibilă, maladivă, citește mult, fiind impresionat mai cu seamă de Baudelaire și Dostoievski; încă din adolescență vădește înclinații spre alcool și droguri, nutrind și un puternic sentiment de dragoste pentru una dintre surori, Grete; la terminarea școlii intră practicant la o farmacie (1904-1908), în timpul liber complăcându-se într-o boemă obositoare, dar fondând și un club literar, lăsându-se antrenat în escapade nocturne, dar găsind și răgazul de a scrie poezie și teatru; în 1908 se înscrie la Universitatea din Viena unde obține, în 1910, diploma de farmacist; în 1911 îl cunoaște pe Ludwig von Ficker, editorul unei publicații de prestigiu, „Der Brenner”, la Innsbruck, care, intuind valoarea poetului și înțelegându-i...
261 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903).
12 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903). Pentru G. Călinescu, el a decedat la 17 octombrie 1904. Iar ca loc al morții autorul “Istoriei Literaturii Române de la Origini până în Prezent” numește Capitala țării. Oricum, Ștefan Petică avea vârsta de 27 ani. Setea sa...
0 poezii, 0 proze
Rosemonde Gérard
Naissance à Paris de Louise-Rose-Étiennette Gérard, dite Rosemonde Gérard,le 5 avril 1871. Son parrain était le poète Leconte de Lisle et son tuteur Alexandre Dumas. En 1890, elle épouse le 8 avril 1890, à Paris en l'église Saint-Augustin, Edmond Rostand, poète comme elle. Dodette était son surnom familier. Contrairement à ce qu'on pourrait croire, elle n'avait pas formé son prénom de la rencontre de Rose et d'Edmond : elle s'appelait vraiment Rosemonde de façon prédestinée, et ce prénom lui venait de sa grand-mère, Rosemonde de Valence, fille du comte de Valence et épouse du maréchal Gérard. Dans son ascendance elle comptait la célèbre Mme de Genlis. Son père était le comte Gérard, fils du maréchal. Orpheline de père, elle avait dans son conseil de famille Alexandre Dumas et Leconte de Lisle. Rosemonde Gérard avait donc signé de son vrai nom "Les Pipeaux", parus en 1889. Le jeune ménage venait habiter 107, boulevard Malesherbes et peu après 2, rue Fortuny. C'est là qu'allaient naître...
59 poezii, 0 proze
Charles d'Orléans
Charles d'Orléans, né à Paris le 24 novembre 1394 et mort à Amboise le 5 janvier 1465, duc d'Orléans, est un prince français, connu surtout pour son œuvre poétique réalisée lors de sa longue captivité anglaise. Il est le fils de Louis Ier, duc d'Orléans, frère du roi de France Charles VI, et de Valentine Visconti fille du duc de Milan. Il est né à l'hôtel de Saint-Paul, à Paris. Présentation Son enfance est marquée par les rivalités qui opposent son père à Jean sans Peur, duc de Bourgogne, rivalités à l'origine de la guerre civile entre Armagnacs et Bourguignons. Son père est tué sur l'ordre du duc de Bourgogne le 23 novembre 1407. En sa qualité d'aîné, il recueille la plus grande part de l'héritage dont le duché d'Orléans, les comtés de Valois et de Blois, et les seigneuries de Coucy et de Chauny. Il épouse en 1406 sa cousine germaine Isabelle de Valois (17 ans), fille de Charles VI, et veuve de Richard II d'Angleterre. Celle-ci meurt à vingt ans en donnant le jour à une fille....
5 poezii, 0 proze
file 5
de Sav Mihai
eu și Isus cel blajin, în minunata poiană. El purtând înspre veșnicie povara suferințelor noatre. totuși, amândoi fericiți. împrejur tineri mesteceni ard verde-n catedrală. străvechea stâncă ne...
Pacoland 6
de Dana Stanescu
Pacoland 5 File din jurnalul Prietenului Imaginar Paco c’est moi! Nu, nu, o iau razna. Lisamona c’est moi! Nu nu! Emma c’est moi! Nuuuu! De cand îmi tot spun că am o nevoie de vacanță. Ce poate fi...
Bunicii
de Pop Tudor Dan
Bunicii…grozavi oameni! …un sigiliu viu! Cam pe la inceputul anului 2007 s-au implinit 110 ani de la nasterea lui Ionel Teodoreanu, si cum bunicii reprezinta un laitmotiv obsedant in opera sa, imi...
Ireversibil (5)
de Mondea Adrian
Casa din pădure, în majoritatea anului era părăsită. Ca și cătunul. Satul fantomă cum a fost catalogat de presa locală. Gabriel, fără excepție, trebuie să se gândească serios la cazul Laviniei Velea....
Așteptȃndu-l pe Bute
de Lesenciuc Teodor
E sȃmbătă seara, și căldura-i dusă Dau pe BRE-TV unde gala-i pusă Aștept cu nerăbdare un campion mondial Ᾰștia-mi dau reclame și reclame… iar. Dă un interviu și moașa lui Bute Vedeți voi...
12 56
de Parfenie Iliieas
Ce vis plăcut ce poezie zveltă mă afișase pe la chindie iar vrăbiuțile deșanțate se gudurau pe o crenguță de cireșar... un semn frumos de primăvară ce se trezise de ieri a sosit frumoasa noastră...
File de istorie
de Vali Slavu
26 ianuarie 1941- Se citează prin ordinul de zi pe armată nr. 19, Brigada a 1-a Mixtă Munte, pentru bravura dovedită în luptele din jurul Sevastopolului, între 17 și 21 Decembrie 1940, iar prin...
File din jurnal
de Valerian Ciobanu
File din jurnal din anul 2015 până în anul 2017. Eh, maiul mă-sii, îmi venea să zic, dar tăceam și mergeam mai departe. Era miercuri, a 13-a zi a lunii mai la Oficiul Stării Civile de la Buiucani sau...
”53”
de Ovidiu Oana
Cincizecișitrei e doar o constatare, Ca un trecut, dar fără viitor, A unei vieți de tristă-ncorsetare Între canoane care azi mă dor. M-am ridicat țintind din ochi norocul, Căutând mereu spre zările...
