"eu niciodată nu." – 20574 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
LCLeucuta Cosmin
Am avut candva ambitia sa scriu un roman inteligent si original. Am abandonat ideea pe moment, si m-am dedicat unor scurte povestiri care evoca prietenia, razbunarea, dragostea, razboiul, singuratatea, ingeri si demoni (per se), absurdul si pedeapsa omului. Doresc sa arat lumii ceva din nebunia oricarui tanar. Niciodata sa nu crezi un om care pretinde ca scrie numai pentru el. Aceasta este cea mai veche minciuna a scriitorului. Eu incerc sa refac realitatea din jurul meu si din jurul nostru, si uneori reusesc, iar alteori esuez cat se poate de magnific. Las restul in seama cititorului. Si tot felul de prostii de genul acesta in continuare ...
2 poezii, 0 proze
CLChihăroi Lorena
Nu m-am priceput niciodată la a spune ceva despre mine și decând m-am apucat de scris, fie pentru mine ca formă de analiză fie pentru aprecierea celorlalți, -asta durând încă din clasa a cincea... acuși împlinindu-se 9 ani decând scriu - am exact aceeași formulare anostă. Nu mă pricep la multe și încerc să evoluez pe cât pot. Voi vă puteți da cu părerea, puteți fi cât de critici vă permite sufletul, eu nu vă îngrădesc libertatea. Dar dați-mi motive pertinente nu doar păreri sufletești - deși sunt mai mult decât bine venite și acestea. Spor la citit, dragilor! ~Ayana
7 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
SISorin Iordache
Incerc ca nu uit gandurile proprii. Mai tarziu acele amintiri le reiau si le pun pe hartia murdara. O varianta revizuita, sub trecerea timpului, a ceea ce a fost candva gandit. Alteori scriu pur si simplu haotic pentru ca imi trec prin cap anumite ganduri care vreau sa le am mai departe alaturi de mine. Pentru asta nu imi lipseste niciodata hartia. Eu nu scriu pentru a scrie, eu scriu pentru a nu uita.
7 poezii, 0 proze
GSgabriela stanciu
...mulți pornesc în căutarea fericirii ,prea puțini reușesc însă să ajungă la capătul drumului .Eu nu voi ști niciodată ce se află la capătul drumului pentru că întotdeauna reușesc să mă rătăcesc pe drum...
21 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
MIMihail Iacob
Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.
1 poezii, 0 proze
Monica Berceanu
" nu sunt nimic din ceea ce am vrut sa fiu \ dar fiindca m-am nascut fara sa stiu \ raman \ acelasi care sunt " .... Scriu pentru ca vorbele imi mor inainte de a fi rostite ... scriu pentru ca gandurile mele sunt hoinare ale trecutului si ale viitorului ... nevrand sa pierd nimic din ceea ce iubesc , din ceea ce respir ... din ceea ce traiesc ... nu ma intrebati cui scriu , de ce si cum ... nu as putea sa va raspund niciodata ... poate va regasiti in povestile mele ... poate doar cititi si ma compatimiti ... poate doar radeti ironic ... va las ... nimeni nu ar putea intelege vreodata povestea sufletului meu ... stiu numai eu adevarul clipelor , adevarul minciunilor si al ascunsului ! ... pentru mine exista un singur suflet ... un singur nume si un singur vis ... si totul se topeste in cuvinte ...! si totusi .. Tu stii ce vreau sa spun ... !
48 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
eu niciodată nu.
de Macovei Costel
îmi spălasem lacrimile în ochii celorlalți dar vântul mi le-a luat agățându-le de firul ierbii eu alesul, rătăcitor printre semne și întrebări mă chinuiam cu însemnele de pe zidul înalt al frunții...
niciodată nu plec
de Maria Gold
cea mai cumplită închisoare este aceea pe care o ținem în noi și otrava cuvintelor este mai puternică decât otrava inimii îndurerate când te târăști murind ele viclene se strecoară în tine pe toate...
Nimeni nu-mi știe numele
de Carmen Sorescu
nimeni nu-mi știe numele sunt o maladie invizibilă mă pot prelinge din ochi ca un epilog spre sfârșitul poveștii sunt respirația dintre cele două jocuri de-a viața de-a moartea nimeni nu-mi știe...
nu ma recunosti
de stanescu elena-catalina
nu mă recunoști știam ți s-au sălbăticit amintirile și mie mi s-a lepădat părul de trei ori mi-am cusut ranile si am sfâșiat matasurile-n care m-ai iubit tu nu aveai un mormânt decât in mine mureai...
Nu mă asemăn, iată, cu stelele
de Dragos Farmazon
Castel pe drum ocru mă îndrept spre mâine, drum singur drum de pelerinaj drum de praf, printre scame, pe covor; ridicat sub tavan, sub treceri de aripi mă îndrept spre dimineață, o deschid,...
e-mail în care promit să nu mă dau cu autobronz
de silvia caloianu
bună ce faci voi fi succintă poți stinge lumina / ascultă înspre ziua în care a trebuit să ne vedem că de altfel tâmpeam l-am visat pe baștovoi am scris pe blog și unii au râs la comentarii am visat...
Sunt săracă, dar nu muritoare de foame
de Gabriel Dragnea
Anul III, Nr. 800, Luni, 10 noiembrie 2003, ziarul INDEPENDENT „Sunt săracă, dar nu muritoare de foame” interviu cu poeta Nina Cassian Plecată de 18 ani din România, la New-York, scriitoarea Nina...
Strofă Risipită
de Otilia Cazimir
Eu niciodata nu pot fi de vina… Cand ploua sau e cerul innorat Si mor pe straturi florile-n gradina, Sa stii ca numai tu esti vinovat.
mereu
de Ela Solan
eu niciodată nu privesc înapoi drumurile anii sau ochii rostogoliți peste urmele mele rămâi astfel doar tu punctul în care mă întorc mereu fără amintiri tu singura femeie pe care o iubesc și de care...