"e firesc să te adâncești în tăcere" – 20926 rezultate
0.02 secundeMeilisearchRazvan
Ma numesc Ivanescu Razvan Claudiu si locuiesc in Arad. Poate prima intrebare este de ce? De ce imi place poezie. Razspunsul este simplu. Pentru ca asa e firesc. E firesc pentru ca e omenesc sa ai o inclinatie catre frumos, catre cult si catre perfectiune. Prima poezie am scris-o cam prin clasa a VIII si este o poezie dedicata mentorului meu Nicolae Labis, a caru viata a fost rapita de un mister, iar de ultima mea poezie nu va pot spune cand va fi. Probabil niciodata. Va multumesc.
2 poezii, 0 proze
GMGeorge Magheru
[George Magheru (17-3 Dec. 1892--17 Aug. 1952) Poet modernist și dramaturg, care a cultivat o lirică nonconformistă și un teatru de factură filosofică (piese de teatru: “Piele de cerb – pretext dramatic pentru meditațiune”, “Oglinda fermecată sau Divina re-creațiune”; poezii: “Cântece la marginea nopții” Criticul literar Gr. T. Popa e sensibil, cum e și firesc, la scrisul medicilor-scriitori. Astfel, în Pietre de Cerb, de George Magheru (1937), vede un echivalent românesc al lui Faust. Afirmația este encomiastică și el argumentează pe larg, asta însă nu-l împiedică să-i reveleze lipsuri în măiestria artistică, datorită cărora George Magheru a ratat o potențială operă de prim rang a literaturii românești. Ca poem consacrat destinului uman, el îi reproșează linearitatea: "el este biolog și știe acest lucru".
18 poezii, 0 proze
Andreea
Sunt atatea evenimente, persoane, vorbe, zile relevante pentru ceea ce sunt eu astazi... bune, rele. In fine, am invatat ca sunt atatea lucruri gri pe lumea asta, incat ma feresc sa fiu bicolora. E mult prea riscant. De asemenea, as vrea sa evit sa ma definesc raportandu-ma la un anume lucru, prefer (macar pentru inceput) ca textele cuprinse pe acest site sa vorbeasca despre starile, gandurile, emotiile, reveriile mele. Si in final, despre mine.
2 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
GTGeorge Talaz
George Talaz sau G. Talaz (n. 1890, Toporăști, jud. Vaslui, d. 1973) este pseudonimul lui George Antonescu, un poet, pictor și publicist care a colaborat la publicațiile Flacăra, Gândirea, Universul literar, Azi și mai ales la cenaclul profesorului M. Dragomirescu. A scris mai multe volume de poezii, dintre care Râsul apei (1923) și Sonete (1929) au fost premiate de Uniunea Scriitorilor Români, din care a făcut parte. În Istoria literaturii române contemporane, Eugen Lovinescu apreciază poezia ca având o solidaritate intimă cu natura, dar critică lipsa de originalitate a formei, impresia de atonie, vetusitate și de banalitate. Radu Boureanu spunea însă despre el: "Ca poet este un sincer, ca pictor stă sub semnul seninătății făcând o pictură pe care aș numi-o carnetul plastic al unui poet care se mărturisește fără ocoluri așa cum e: firesc, clar, reconstruit." Opere literare * Flori de lut, Casa Școalelor, București, 1920 * Râsul apei, Editura literară a "Casei școalelor", București,...
3 poezii, 0 proze
petra
Încerc a găsi un sens pentru tot,deși observ ,pe secundă ce trece, că frumusețea pură nu trebuie și nici nu se lasă a fi căutată de sens, formă, culoare, origine, standarde cunoscute.Atunci când nu îl găsesc ,o explicație personală și proprie va lua locul uneia logice.E un reflex firesc și necondiționat,pe care îl deținem cu toții. Nu-mi doresc a schimba cititorii, sper doar a le pune piedică, pentru a se împletici în impresii,opinii și idei și a cădea pe gânduri.
3 poezii, 0 proze
DRDAN RADU
..."SECRETUL VIETII".... Eu unul, sunt ferm convins ca imposibilitatea noastra de a IUBI rezulta firesc doar din mosteniri genetice, din capacitatea noastra relativa si limitata a simturilor. Suntem ceea ce credem. Lumea e formata din gandurile noastre.
61 poezii, 0 proze
E.T.A. Hoffmann
1 poezii, 0 proze
E.T.A. Hoffmann
0 poezii, 0 proze
EHE.T.A. Hoffmann
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann, cel de-al treilea prenume fu ales mai târziu de către autor, din admirație pentru Mozart - a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt Piticuț - zis și Cinabru, Spărgătorul de nuci, Elixirele diavolului, Urciorul de aur și Domnișoara de Scudery. Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780, de la divorțul părinților, alături de mama sa în casa bunicilor de linie maternă. El se bucură de la o vârstă fragedă de o bună pregătire muzicală și se îndeletnici cu desenul, dovedind aptitudini mai ales în domeniul caricaturii. Despărțit de fratele său, el își petrecu copilăria într-un mediu...
7 poezii, 0 proze
e firesc sã te adânceşti în tãcere
de Tudor Gheorghe Calotescu
oricum cuvintele doar amplificã prãpastia precum un ecou învârtit pe un zbor de erete dar oricât ai crede în legi eterne şi teoreme îndoielnice într-o zi vei plânge timpul petrecut în faţa unei table...
e firesc să te adâncești în tăcere
de Calotescu Tudor Gheorghe
oricum cuvintele doar amplifică prăpastia precum un ecou învârtit pe un zbor de erete dar oricât ai crede în legi eterne și teoreme fleoșcăite într-o zi vei plânge timpul petrecut în fața unei table...
Întoarcerea acasă
de Emma Greceanu
În noapte senzațiile se lipesc de tine ca niște pânze de paianjen, aparent invizibile, trăirile devin intense, obsesiile se adâncesc, suntele capătă tonalități ciudate, umbrele stăpânesc colțuri ale...
Ecourile unui discurs neterminat
de adrian grauenfels
Rameau: uneori imi mor cuvintele Tibik : uneori as vrea sa nu mai moara pruncii necuvantați ca ființa in mine R: tu ai o duiosie extatica T: tu ai o tristețe de valuri R: o invaluire trista in...
“E greu să nu iubești, e greu să și iubești, dar cel mai greu este să iubești în zadar”
de Mandra Ana-Maria
“E greu să nu iubești, e greu să și iubești, dar cel mai greu este să iubești în zadar” Iubirea este cea dintâi lege nescrisă a umanității, camuflată sub emblema constrângerii, descătușată prin...
Porcii nu mint niciodată!
de Calotescu Tudor Gheorghe
Porcii nu mint niciodată! Oamenii, din păcate o fac mai mereu. Ba din nevoie, ba pentru a-și urmări un scop, ba din iubire, ba din mai știu eu ce alt scop nobil care ar face întreprinderea minciunii...
Uită-mi cuvintele ne-bune!
de Zoltan Terner
Uită-mi cuvintele ne-bune! Uită, te rog, omule, cuvintele ne-bune pe care ți le-am adresat. Nu erau ale mele. Aparțineau clipei ne-bune, cu zminteala ei, cu graba ei iresponsabilă, cu nesăbuința ei....
Pâine și sare
de Daniel Puia-Dumitrescu
Dimineață de toamnă târzie, început de iarnă în Carpații Meridionali, lângă Făgăraș, comuna Șinca Veche; este Duminică, una dintre acele zile când știi că se va întâmpla ceva deosebit, când sătenii...
Virgil Titarenco - înainte de încătușarea în sens
de Maria Prochipiuc
Un alt poem na(t)iv, cu nativ “de fapt eu nu exist”- doar timpul face rotocoale in jurul meu, “Uneori ma atinge pe umar”- un dor “Numele meu intreg(sic!)”- e prea plin de vocale, “Barbatul poet”- e...
IARNA DE VIS SI POVESTE
de buzoianu adriana
IARNA DE VIS SI POVESTE Asculta cum vantul mugeste, Cum frunze de ram se desprind, E toamna tarziu,se-adanceste, Si iarna ne prinde tacand. Tu cata suflarea plapanda In mreje de vis glacial, E clipa...