"doArE infinit" – 20519 rezultate
0.03 secundeMeilisearchivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
TATinc Anca
04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.
29 poezii, 0 proze
SCsamuel cezar
DOAR EU...UN ATOM NEDESLUSIT DIN COMPONENTA VALTORILOR INFINITULUI...
2 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
Tilita Radu
Viata mea e o poveste Ce continua zi de zi. O poveste fara sfarsit Ce continua la infinit. Stau si ma gandesc... Ce am fost si ce-am facut? Si imi dau seama... Un trecator intr'un film al vietii mut. Daca mi'a fost greu sau usor, Nimeni nu m'a intrebat Eu doar am incercat Si am continuat sa razbat. Nu am reusit de fiecare data, Uneori am plans, Alteori am zambit. Eu iti multumesc ca ai fost langa mine, Atunci cand mi'am dorit!
1 poezii, 0 proze
grecu ioan
Venim singuri pe aceata barca ancorata in marea vietii pe care unii o numesc traiectorie personala sau destin;dar eu ii spun simplu:sansa.Viata mea este o continua cursa spre infinitul posibilitatilor si a ocaziilor.Viata este o loterie a sanselor! M-am nascut nu demult,cu ganduri tinere,dar cu aspiratii mult mai batrane,eruptii vechii isi au inca ecoul in mine,cel caruia ii place filozofia,poate ma intelege.E foarte greu sa faci un rezumat al propiei vietii,cand aceasta e de doar 16 ani,fara sa ai sentimentul ca omiti ceea ce e important,chiar daca spui doar banalitati! Poate ca sunt un introvertit,dar atata timp cat sunt eu pot face orice,chiar imposibilul!!!!!
3 poezii, 0 proze
Gabriel Netejoru
În mintea mea acum răsar imaginile toate. Știu cum eram când om eram, cum arătam la anul șapte. Acum, după un milion de ere pământene, nu am uitat c-am fost, că sunt stăpân al vieții mele. Dar viața mea nu e nimic. Nimicu-mi este viața. Sunt doar un roi de galaxii pulsând în infinit.
1 poezii, 0 proze
Țuțueanu Georgiana-Mihaela
Am terminat un liceu teoretic la mine în oraș(Giurgiu), cică al doilea în județul nostru, profilul mate-info, apoi am făcut o pauză de un an până să vin la facultate în București, deoarece nu am avut curaj sau susținere binevoitoare, acum sunt deja absolventă a facultății de Filosofie din cadrul U.B. Timpul(întotdeauna liber) mi-l petrec ascultând...muzică(Bach sau Iron Maiden), gândindu-mă la ce voi mai citi în viitorul apropiat și încercând să nu aprofundez cu adevărat tema sau problema morții, care mi se pare de neevitat. Acum sunt bine, răspund când sunt întrebată ”ce mai faci?”, însă sunt un infinit de lucruri care contrazic afirmația mea. Vreau doar să iubesc, ca totul să merite efortul. Mă autoevaluez excesiv de mult, în timp ce mă supraestimez, probabil pentru a compensa, însă la finalul zilei aștept...
11 poezii, 0 proze
Petru ROMOSAN
Tatăl: Samoilă Mama: Floarea Căsătoril cu Adina Kenereș (prozatoare) Absolvent al Liceului George COșbuc din Cluj (1976). Angajat în București la o galerie de artă a Fondului Plastic (1981-1988) Debut cu vss. în rev. "Tribuna" (1972) Debut ed. cu vol. vss. "Ochii lui Homer" (1977, Premiul uniunii Scriitorilor RSR). În sept. 1988 reușește să treacă clandestin granița în UNgaria după o tentaivă eșuată în aug. "M-a ajutat Dumnezeu, altfel nu îmi explic de ce ofițerul de grăniceri care a oprit căruța în care eram i-a cerut actele doar călăuzei mele.[...]" Stabilit din 1988 în Franța, la Paris, unde înființeazăp o galerie de artă. Revine în România în 1998 și întemeiază împreună cu soția sa Ed. Compania. Autor al antologiei "Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române" (București, 2001). "Ochii lui Homer" - CLuj, 1977 "Comedia literaturii" - București, 1980 "Rosa canina" - București, 1982
12 poezii, 0 proze
IPIon Larian Postolache
Ion Larian Postolache (18 noiembrie 1916, Adjud - 7 decembrie 1997, București) este un poet și traducător. Este fiul Siminei (născută Dobre) și al lui Dumitru Postolache, tâmplar. Învață la Liceul „Unirea" (1928-1936) și la Liceul Comercial (1936-1939) din Focșani. Face studii universitare la Academia Comercială din București, în anii 1942-1945 este reporter de război. Tehnician la „Gazmetan", București (1947-1951), lucrează până în 1953 ca proiectant la Institutul de Proiectări pentru Industria Ușoară. Debutează cu poezie în 1933, la revista „Căminul" din Focșani. Participă la cenaclul Adonis și frecventează cenaclul Sburătorul (1940-1943). În 1945 conduce, la Sibiu, gazeta „Curierul", pe lângă care funcționează un cenaclu la care participă Lucian Blaga, Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Ioana Postelnicu, Ecaterina Săndulescu. În anii 1946-1947 înființează la București un cenaclu literar, iar în 1970 ia parte la fondarea cenaclului „Tudor Vianu". Colaborează la gazetele focșănene...
1 poezii, 0 proze
doArE infinit
de daniel
ma doare de mor imi vin sa zbier sa alerg dezgolit sa te prind cu privirea macar sa te tin aproape sa simt ca-mi poti fi alinat sa ma simt sa ma mint a mia oara in episoade un nesfarsit gram de...
Gând al unui suflet rătăcit
de Galceava Sofia
Mă doare infinitul, Mă mângâie finitul Și-n dulcea mea robie Se-ntinde nesfârșitul. E viață și e moarte, E ordine și haos, Omule, graunte de nisip, Gând al unui suflet rătăcit Pe plaja nesfârșită a...
va rataceste printre meri
de Radu Sanda
-Ma doare! -Ce te doare? -Ma doare... ma doare bucata de carne rigida, congelata strivindu-mi oasele degetelor ma doare ca n-aveti gauri pentru orbite dar ca purtati ochelari ma doare linistea...
Eva rătăcește printre meri
de Radu Sanda
-Mă doare! -Ce te doare? -Mă doare... mă doare bucata de carne rigidă, congelată strivindu-mi oasele degetelor mă doare că n-aveți găuri pentru orbite dar că purtați ochelari mă doare liniștea...
ceața
de Ioan-Mircea Popovici
o ceață fără cusur pune stăpânire pe țărmul albastru ca veștile triste se amestecă-n șoapte s-au strâns în noduri poveștile mă frâng și mă frământ și trag din mine arome-n fum de pipă cu usturimi de...
ma doare 1
de miclos adrian
ma doare privirea infinit de tare, ma doare omenia,ma calca-n picioare, moartea isi ascute coasa pe creierul meu, intreaga omenire a uitat de dumnezeu... ma doare clopotul de la biserica... ma doare...
Papillion
de Parfenie Iliieas
Doisprezece pasi in stanga Patru pasi in dreapta si vre-o zece innainte Iar infinitul doare Și e in partea Dreapta... Stanga... Un salt si o lovitura ca O bubuitura Si aer comprimat Dar nu te-ai...
cu mine in mine
de Palade Ana Nicoleta
ma trezesc dimineata, soarele intra pe geam si imi arde fata ma gndesc... imi fac planuri, de viiror, dar e ceata. ma doare ceva, as vrea sa stiu ce... dar nu imi mai stiu nici propiul nume, e greu...
Ce dureros te doresc!!!
de radu alexandra
Ziua aceea... ce dezordine... ce dezordine halucinantă M-am lovit iar de nori și m-am pierdut Ce mizerie... ziua aceea când sunt un nimic Și mă doare,și sunt infinit de mic Și mă agit, și mă lovesc,...
poemul mărturisirii
de crisan ciprian laurentiu
E o zi tristă. Soarele moare retras în mormântul cerului întunecat. Sentimentul ce m-a animat și m-a reanimat de atâtea ori, m-a părăsit. În locul lui un gol infinit care doare mă face să scap din...