"cumva suportabil" – 20024 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
MDmarjus dasad
sunt cumva altfel...
205 poezii, 0 proze
EGeva mariae grosu
ma tem ca nu cumva prostia sa se rezeme de stalpul din fata al portii, purtand straiele intelepciunii
1 poezii, 0 proze
GAGOLCEA LAURENTIU ALEXANDRU
Am început să scriu la începutul anului 1991 pentru a spune cumva ce nu puteam spune pe vremea aceea care încă mirosea a dictatură . Am început să scriu bacovian descoperind că există întradevăr "terapie prin scris ". În anul 1993 încurajat de colegii de clasă și de profesoara de limba română Gearmaty Salvina am obținut locul doi la concursul din vremea aceea "Tinere condee" . Am scris și scriu poezii despre viață, despre tine, despre mine și despre gândul nostru nespus, ascuns poate și nouă în momentul acesta . "Nu scrii fiindcă ai ceva de spus , ci fiindcă ai dori să spui ceva " Cioran - Sfârtecare
8 poezii, 0 proze
Alexandru Ionescu
nascut la bucuresti nu vreau sa public carti cumva sunt mai mult cititor decat om care scrie. N-am pretentii de poet, doar scriu astea. Imi fac veacul prin Romana. Imi place mai mult Thomas Mann decat Hesse, asta ca sa nu avem discutii. la poezie, sunt cam acru... gust multe, imi plac foarte foarte putine.
19 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
rock girl
Nu-s prea multe de spus despre mine, insa vreau sa fac o precizare, practic un sport numit orientare si daca cumva vreun orientarist viziteaza siteul il rog sa ma contacteze, poate mai discutam.
1 poezii, 0 proze
AAndreiMarinescu
Despre mine atat as vrea sa cunoasteti:cred ca m-am nascut din cuvinte,de aceea cand termin de rostit un cuvant,mi-e teama ca nu cumva sa se destrame ceva din launtrul meu ingeresc.
1 poezii, 0 proze
Eu
Ciudat...si acuma ar trebui sa`mi povestesc viatza? Pierdere de timp shi spatziu... M`am nacut candva, undeva, de catre cineva si cumva...Conteaza cine is? Un nimeni imbracat acum,aici,cu mine si o ciudata.
2 poezii, 0 proze
BGBogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
IBIon Barbu
Ion Barbu este pseudonimul matematicianului Dan Barbilian (n. 18 martie 1895 la Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961 la București). Este pseudonimul sub care a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți români din secolul trecut, „dacă nu cumva cel mai mare”, scrie Alexandru Ciorănescu în volumul său publicat în 1981 la Twayne Publishers și tradus în limba română în 1996). Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele inițial Barbu) și Smaranda, născută Șoiculescu. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică. Tot în acest timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. În anul 1919, Dan Barbillian începe colaborarea la revista literară...
95 poezii, 0 proze
cumva suportabil
de Daniela Luminita Teleoaca
în imboldurile mele – făptură nesăbuită – ți-am desființat toate barierele de corali am decretat “proprietate în 2” asta în ciuda bureților și a sepiilor albastre a aricilor populându-ți...
aspecte virale
de FLOARE PETROV
strâng semne astrale dintr-o cuspidă așteptând viitorul cumva suportabil speranța-i înflorată ca o conopidă îmi spune că și necazul este cantabil. ziua aleargă spre noapte rapidă doar stelele mă mai...
de sporturi extreme
de silvia caloianu
plouă în draci pe moldova uite cum plouă temperamental de se face amsterdam cu cerul încă deschis pentru avioane celebre și sporturi extreme dar eu nu sunt una dintre femeile gri care se spânzură de...
Sonia cu accent grav și hiat (14)
de Daniela Luminita Teleoaca
Sfârșit de noiembrie. Zloată. Cerul se ascunde după cortine groase de fum. Ies aburi. Oameni trec. Zgribuliți și taciturni. Unii pe lângă alții. Unii prin alții. Cuvintele își fac loc mai greu. Nu se...
Închisoare
de Daniela Luminita Teleoaca
Atinseseră foarte probabil punctul acela paroxistic al suportabilității durerii în ordine umană. De aceea poate își permiteau (sau nu avuseseră încotro?!) să existe firesc, ba chiar cu urmele unei...
limită
de Daniela Luminita Teleoaca
nu mai luasem de mult în seamă sălciile limbile lor personale prelungind vocalele în ritmul căderii insidioase dincolo de viață și pe lângă șarpele verde de apă dulce trecusem pe lângă târâișul...
Horro(r)scop
de Valeriu D.G. Barbu
Calea Lactee s-a cam brânzit vaca a murit sau e stearpă boii Carului Mare au obosit Moartea cântă la harpă Steaua Polară s-a vândut pe un pol pe centură în nord, Orion proxenet... Moartea și-a...
Ne datorează Dumnezeu ceva?
de ion pascal vlad
Caut să inventez fel de fel de strategii pentru a nu mă gândi la trecut. Mi se pare ilogic, lipsit de sens să trăiești din amintiri, să trăiești în trecut. Problemele trecutului, atât timp cât nu au...
Jurnal de sa nu ma vad
de Stefan Doru Dancus
JURNAL DE SÃ NU MÃ VÃD Păcatul cărnii Motto: “Cum rămâne casa pustie după ce prietenii au plecat, cum paharele și jumătățile de țigări rămân singurii străjeri ai propozițiilor spuse, așa rămâne...
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
"-Am terminat. ………… ? Înţelegi? Sunt bulversată. Această ultimă parte, pe care tocmai am terminat-o, este ceva pământean, totuşi, ceva ce eu pot digera, pot înţelege. Cred totuşi că eu sunt un om...