Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

limită

1 min lectură·
Mediu
nu mai luasem de mult în seamă sălciile
limbile lor personale prelungind vocalele
în ritmul căderii insidioase dincolo de viață
și pe lângă șarpele verde de apă dulce trecusem pe lângă târâișul maroniu
nescrupulos acoperit de grația perfidă a strecuratului sub ape
cumva din nepăsare trecusem... știusem tot timpul:
nu-și părăsise o clipă ascunzișul
niște ochi uitând să se facă mari aveau să imortalizeze papura braziliană
cu poveștile ei negre sexuale și crepuscolare solitudine
substituind parțial sarcinile mele de absentă suverană
și arțarii, da, arțarii erau la fel de naivi
sărbătoreau ca întotdeauna Crăciunul în plină vară
fără prea mult să se sinchisească de privirile
și așa amorțite ale celor subit trecuți în ilegalitate
podul ruginea ruginea ruginea
orice tentativă gestuală
pășeam cumva
pe deasupra
fiarelor lui
în susul
oricăror lumi
tangibile
îmi plăcea salcia dobrogeană dreaptă
și mătasea încă nevăzută a porumbilor vii
în care niște mâini ale copilăriei aveau
să-mi scufunde tandru fața
până azi totul fusese suportabil
001324
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
160
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “limită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14147250/limita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.