"cum rodește câmpia" – 20352 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
Ciu Radu
Cum trece timpul......daca as putea sa stau pe loc, poate ca lacrimile ar inceta sa curga si as putea sa uit cat de albastru arata cerul in seara asta.
47 poezii, 0 proze
VSVartolomei Simona
Cum mai trece timpul....26 de ani (intre timp m-am si maritat)....si lucrurile incep sa capete forma...cuvintele incep sa capete forma....sufletul insusi ia forma universului.E bine.Astazi, doar astazi, e bine.
47 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
IIoana
Cum să fac să nu-mi iasă nimic complicat sau simplu?!Sunt un om mai mult decat normal, uneori prea normal.Acest lucru se poate observa atunci cand ma asez incomod intr-un fotoliu, si ma apuc sa citesc; atunci cand ma chinui sa prind ceva bun la tv, cand imi e frica de mine mai mult decat ar trebui...etc Imi e frica sa imbatranesc, as prefera sa sar direct la moarte, sa nu prind perioada in care ma vor napadi durerile si gandurile pesimiste. Din cauza simplitatii mele absurde, imi place sa cred ca nu am nimic iesit din comun.Doar alte pasiuni si anume: calatoriile, cititul, scrisul si muzica.
1 poezii, 0 proze
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
paladi claudiu
asa cum iti doresti
1 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
Rraluca
incep cum a inceput un bine cunoscut simbolist roman: "aici sunt eu, un solitar"...sunt solitara cand plang si rad, cand urasc si iubesc, cand uit si invat...cuvinte simple, o idee, o viata intreaga am petrecut incercand sa aflu totul, dar m`am ales doar cu frumusetea si misterul pe care le voi venera pana la moarte...
5 poezii, 0 proze
RNrozina nicolae
"Nu cum sunt eu sunt eu. Ci cum esti tu sunt eu. Un fel de tu intors, pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu"N.S.
7 poezii, 0 proze
Crina P.
Dupa cum usor se poate observa, toate poeziile mele sunt adresate unei singure persoane... muzei mele! :) Stiu ca nu am nici studiile si nici talentul necesar pentru a scrie versuri, insa aceste randuri reprezinta gandurile mele, un capitol din viata mea! C., eu ma pot reindragostii, dar tu ce te faci fara dragostea mea?! ;)
14 poezii, 0 proze
cum rodește câmpia
de enea gela
ne prefacem că n-am văzut niciodată vânătorul masturbându-se în fața animalului împușcat între ochi cu gândul la femeia lui gonflabilă scăpată din buzunarul rupt al făgăduinței... îmbrăcăm în catifea...
dor I rod...
de ioana matei
între mine și albastru se rotește iar câmpia... COMENTARII...fără răspuns: Dor...i în oglinzi... ioana matei George Pașa, mare nedumerire...ce interesant!...(oare poetul cum a aflat?...și in ce timp...
Câmpia din inima mea (2)
de petre ioan cretu
cum mureau gutuile la fereastra mea din adânc îmi țâșnea un țipăt mut ca o fiară și mă frângeam și mă pierdeam și mă uitam /într-o lume nebună căci timpul te rotește cu rost și slavă, câmpia mea...
Uitării mele, în miracol modern
de Iulia Elize
Cu capul pus pe perini mofturoase Sunt cari ce-mi intră iarăși pe sub oase Mașina ta mai demarează-n rute Se-nchide pieptul meu pe roți căzute. Ca amețită, de prea mult e vinul Visez bărbatul blând,...
România - sălașul zeilor
de Camelia Tripon
ROMÂNIA - SÃLAȘUL ZEILOR \"... dar a ieșit așa: să fiu român - și vreau cu toată lumea să mă-mpac.\" Inscripție pe piatra de hotar - Geo Dumitrescu Asistăm în prezent, pe plan mondial, la o...
Privire aruncată în spatele culturii...unde ne este Sinele ?
de Valeriu Sofronie
Motto – “orice act de creație originar, este un act anticultural…într-o operă de creație autentică, originară, avem de-a face cu o evadare expresă din spațiul culturii…în problemele mari, importante...
Clișeu35: pământul
de Ottilia Ardeleanu
Pământul are și el raze. Oamenii. Unii stau cu picioarele în sus. Dar nu cad pentru că îi atrage ceva la pământul acesta. Nici ei nu prea știu ce. Doar că dimineața le e cam greu să se ridice și să...
Descendenții
de Silviu Somesanu
Îmi calcă pe urme, descendenții. Pășesc drept, au o privire pătrunzătoare mai adâncă decât fântâna. Așază-n obișnuință puterea încrederii, voința adevărului. Valul moștenit prinde aripi. Știu cum...
Un cer numit copilărie
de Stefan Radu Musat
Am aprins o stea pe cerul nopţii; seamănă întrucâtva cu mama. Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini, doar o inimă cu mult trup. Mă urmează desăvârşit prin guri de lumină care înghit...