"cum joc ping-pong" – 20352 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
CACorneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
MAmotorga alin
cu ce sa incep?da ,cum am inceput sa scriu poezii.am inceput din joaca,prostindu-ma cu altii colegi de clasa,facand biza in versuri uni de altii.asa am inceput sa scriu si asta se intampla prin generala.am continuat sa scriu,caiet dupa caiet,nimeni nu stia de pasiunea asta a mea pt ca n-am vrut sa se stie,era secretul meu.le-am scris ca pe un jurnal si asa au si ramas pana in ziua de azi.ce o sa public pe site-ul asta nu-s decat fragmente fiindca m-am lasat de poezie. uneori mai scriu din plictiseala... e ca un joc... daca tot cititi lasati va rog si un comentariu.vreau sa vad daca am ceva de imbunatatit la poeziile publicate aici.
9 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
SGSanda Ghinea
n. 15 ianuarie 1932, Vaslui Poeta Sanda Ghinea, membră a Uniunii Scriitorilor din România (USR), Filiala Dobrogea, a lansat, de curînd, la editura Ex Ponto, volumul de versuri intitulat „Să-ți rămînă dragostea!”, pe care autoarea îl consideră „cartea vieții sale”. Cuprinzînd sute de poezii reprezentînd cele mai frumoase creații ale sale scrise pe parcursul a patru decenii, acest florilegiu ar trebui să ajungă în colecțiile oricărui iubitor al liricii de calitate. Dacă, după cum spune chiar scriitoarea, poeții sînt împărțiți în două categorii, unii care scriu din... cărțile altora și alții care scriu din propriile experiențe de viață, atunci, cu siguranță, Sanda Ghinea face parte din rîndul celor care se inspiră și creează din ceea ce trăiesc, transformîndu-și trăirile, durerile, bucuriile în versuri pline de sensibilitate. Cartea se deschide cu un ciclu de poeme apărute în volumul de debut al Sandei Ghinea, „Joc de umbre”, publicat în anul 1968 și continuă, pe parcursul celor aproape...
1 poezii, 0 proze
Ciu Radu
Cum trece timpul......daca as putea sa stau pe loc, poate ca lacrimile ar inceta sa curga si as putea sa uit cat de albastru arata cerul in seara asta.
47 poezii, 0 proze
VSVartolomei Simona
Cum mai trece timpul....26 de ani (intre timp m-am si maritat)....si lucrurile incep sa capete forma...cuvintele incep sa capete forma....sufletul insusi ia forma universului.E bine.Astazi, doar astazi, e bine.
47 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
IIoana
Cum să fac să nu-mi iasă nimic complicat sau simplu?!Sunt un om mai mult decat normal, uneori prea normal.Acest lucru se poate observa atunci cand ma asez incomod intr-un fotoliu, si ma apuc sa citesc; atunci cand ma chinui sa prind ceva bun la tv, cand imi e frica de mine mai mult decat ar trebui...etc Imi e frica sa imbatranesc, as prefera sa sar direct la moarte, sa nu prind perioada in care ma vor napadi durerile si gandurile pesimiste. Din cauza simplitatii mele absurde, imi place sa cred ca nu am nimic iesit din comun.Doar alte pasiuni si anume: calatoriile, cititul, scrisul si muzica.
1 poezii, 0 proze
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
paladi claudiu
asa cum iti doresti
1 poezii, 0 proze
cum joc ping-pong
de Aurel Tzucă
cum joc ping-pong toată noaptea, nu pot să dorm flexat, cu paleta în mână, atent la mingea care își scutură conturul prea aproape de ochii minții aștept să se disipe efectul, să nu sară mingea rău...
Alaltăieri
de Iulia Elize
Zi-mi că înțelegi o brândușă care a înflorit în mijlocul lumii năpăstuite iar ai mei se urcaseră într-o mașină de împrăștiat ierbicid pe pământ treceau greieri și se speriau era prea lumină eu cu...
poem pentru mine însumi despre cum stau de vorbă cu mine însumi
de George Pașa
privesc în oglinda dintr-o altă oglindă aflată într-o altă oglindă aflată într-o altă oglindă... până nu se mai vede nimic, nici măcar punctul ăla pe care tot încerc să-l așez undeva, dar nu are...
Strike
de Dan Norea
Cu vreo două luni la vale Fii-mea a găsit cu cale Să îi ia băiatului Un Xbox de ziua lui. E-o cutie ce se leagă La televizor; se bagă Și un senzor în Xbox. Poți juca fotbal și box, Ping-pong, volei,...
Sporturi False (1)
de Pavel D. Kiseleff
Traian Bogoescu: Bună seara, stimați telespectatori, și bine ați venit la întâlnirea zilnică cu sporturile false! Urmăriți în această seară meciul de șah în aer liber dintre Iancu Ciupercă și...
Să ne închipuim că ninge
de Alina Manole
Să ne închipuim pașii transparent, să ne închipuim transparent un leagăn în care să mă dau utza-utza până mă dau peste cap ca pe dintele ăla de lapte de când eram copil și pe care nu l-am scos...
singurătisme la galați
de Adina Ungur
perdeaua o perdea bizară mi se lasă peste retine când mă gândesc la orașul galați cu doisprăzece ore de drum șerpuit și ațipit în amețeala munților a orașelor rulate, străbătute din noaptea zorilor...
Amintiri în sepia
de Maria Elena Chindea
Ahoeee! Se-aude un strigăt gutural, plin. Liniștea șopotitoare a grădinii restaurantului Casei Scriitorilor este spartă. Se lasă o liniște adâncă, parcă întrebătoare. În lumina becurilor din aplicele...
La început a fost Cuvântul
de Emil Iliescu
Existența fiecăruia dintre noi este un iter ineluctabil. Unii îl străbatem umili, târându-ne pe brânci. Renunțând fără luptă la visurile noastre. Ascunzându-ne după explicații ce nu se susțin, dar...