"cuante de singurătate" – 3277 rezultate
0.03 secundeMeilisearchVictor Jara
Victor Jara s-a nascut pe data de Septembrie 23, 1932 in Lonquen, un mic orasel din Chile. Parintii sai erau tarani. Tatal lui, Manuel, era un muncitor pe cand mama sa, Amada, facea tot felul de treburi marunte pentru bani. Tatal lui Victor avea probleme cu bautura si avea obisnuita sa o bata pe Amanda. Dupa cativa ani, Manuel se muta in alta parte sa lucreze ca fermier iar Amanda a ramane singura sa-si creasca copii. Mama lui Victor muncea din greu, avea o viziune foarte optimista in viata si credea in puterea educatiei. Ei ii placea sa cante la chitara ceea ce il invata si pe Victor. Amanda moare cand Victor avea varsta de 15 ani. Victor isi paraseste casa, abandoneaza studiile pentru a devenit preot, abandoneaza si preotia si intra in armata pentru putin timp. Se intoarce in Lonquen fara bani si proiecte de viitor. Incepe sa studieze muzica folclorica Chileana impreuna cu niste prieteni. Devine interesat de teatru si urmeaza Universitatea de Teatru din Chile. Devine din ce in ce...
0 poezii, 0 proze
ESEne Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
Jimi Hendrix
La 27 noiembrie 1942 se naste la Seattle James Marshall Hendrix dintr-o familie in care s-a amestecat sange de alb, negru si rosu. La unsprezece ani, putin dupa moartea mamei sale, incepe sa cante la chitara. La 16 ani abandoneaza scoala si devine un muzician ratacitor. Ei, nu trubadur, nu, ci rythm&blues si rock’n’roll. Dupa ce face armata la parasutisti, la 21 de ani devine session man, adicatalea canta si el cu cine avea nevoie de un chitarist de acompaniament. In ‚65 isi face primul grup, dar nu are prea mare succes in America, asa ca un baiat dragut, Chas Chandler de la Animals il duce la Londinium, unde Jimi devine star. Dupa ce da niste albume tari gen „Are you experienced?”(‚67) sau „Electric Ladyland”(‚68) si dupa ce face istorie la Woodstock(‚69) si in insula Wight(‚70), Jimi moare din cauza unei supradoze in anul de gratie 1970. Daca va fascineaza chitara lui ca si pe mine, va invit sa-i cititi si versurile. Merita.
28 poezii, 0 proze
RCRobert Choquette
S-a născut la Manchester, New Hempshire, S.U.A., în anul 1905. Gazetar, colaborator la Radio-Canada, președinte al Academiei canadiene-franceze și al Academiei Ronsard. A deținut posturi de seamă, printre care acela de ambasador în Argentina. Poezia lui este un manifest adresat tinerelor generații de a se inspira din natura și peisajul canadian, pe care să le cânte în versuri tonice, virile. Volume : Printre vântoase (1925), Muzeul Metropolitan (1931), Poezii noi (1933), Suită marină (1953), Opere poetice (1956). Robert Guy Choquette, CC, GOQ (April 22, 1905 – January 22, 1991) was a Canadian novelist, poet and diplomat. Born in Manchester, New Hampshire, his family moved to Montreal in 1914. In 1968, he was appointed Canada's ambassador to Paraguay, Uruguay, and Argentina. He served until 1970.[1] In 1968, he was made a Companion of the Order of Canada. In 1989, he was made a Grand Officer of the National Order of Quebec.
1 poezii, 0 proze
NPNikolaus Rudolf Pilly
Președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, organizația locală Călan Autor a nenumărate articole în domeniul tehnic, studii monografice, poezii, proză și cântece. Publică regulat în presa de limbă Germană. Este cunoscut ca fiind printre puținii din țara noastră care cântă la fierăstrău. Cântă la acest "instrument" din 1952 Semnează cărțile: Punerea corectă în funcționare a furnalelor Romanțe noi pe teme vechi cât lumea (vol. I, II, și III) Lieder Strausschen Heinen in Fruhling Zündet an ein Licht Rose Im Schnee Einsamkeit Volume colective: Funcționarea furnalelor cu intensitate de ardere mărită(autori: N. Pilly, I. Stoicoi) Uzina "Victoria" (1970 - 1980) (autori: N Pilly, D Frentoni) Din istoria siderurgiei românești (autori: I. Tripsa, A. Alexandrescu, I. Barbu, O. Hatarescu, Șt. Olteanu, N. Pilly) Nikolaus Rudolf Pilly a reușit să îmbine metalurgia și arta, făcând ferăstrăul să cânte. Deși născut în Călan, Nikolaus Pilly a trăit marea parte a vieții sale în Reșița....
10 poezii, 0 proze
BVBoris Vian
Boris Vian (n. 10 martie 1920, Ville-d'Avray — d. 23 iunie 1959, Paris) a fost scriitor francez, poet, dramaturg, romancier, traducător, inginer, inventator, trompetist și comentator muzical. A publicat, de asemenea și sub pseudonimul Vernon Sullivan sau Bison Ravi, Baron Visi sau Brisavion (anagramele numelui său). Boris Vian s-a născut în 1920 la Ville d’Array, lângă Paris, într-o familie burgheză, ca fiu al lui Paul Vian, beneficiarul unei rente care reușea să asigure cu ușurință nevoile financiare ale întregii familii și al Yvonne Woldermar Ravenez, care provenea la rândul ei dintr-o familie înstărită. La 5 ani, Boris știe să scrie și să citească, la 8 ani i-a citit deja pe Corneille, Racine și Molière. La vârsta de 12 ani a contactat o febră reumatică urmată de tifos, boli care-i vor marca sănătatea pentru întreaga viață. La vârsta de 17 ani a învățat să cânte la trompetă. A studiat la Liceul Versailles și și-a luat diploma în inginerie civilă în 1942. A debutat în 1943 cu...
6 poezii, 0 proze
Ciprian Simut
-nascut in 1983 pe 5 mai, in Oradeea -clasele 1-4, terminate la Scoala Generala nr 16, -clasele 5-8 la Liceul Aurel Lazar, -clasele 9-12 la Liceul Teologic Baptist Emanuel, toate in Oradea... M-am nascut intr-o familie de oameni simpli, dar cu o baza etica, spirituala si morala atat de solide incat nu puteam sa trec prin cei cativa ani de viata fara sa fiu si eu zidit pe aceasta stanca! Mama, tata, fratele meu imi sunt forta, ghid, suflet, incurajare, dragoste, lacrima, indurare, zambet, eliberare...imi sunt familie! De curand viata a primit o noua infatisare cand fratele meu s-a casatorit si acum am si un nepotel! Cei care sunt in situtia mea ma inteleg! Hobby-ul meu este cautarea, iar dupa ce caut imi gasesc implinire in cuvant, desen, gand, imaginatzie, prietenie, durere, bucurie, in adiere, in suspin, in incercari, in lacrimi, in privire...iar acum caut DRAGOSTEA! ...si iata: viata continua sa suspine, continua sa cante, continua sa... traiasca...
6 poezii, 0 proze
IBIvan Alekseievici Bunin
Ivan Alekseievici Bunin, n. 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie), 1870 – d. 8 noiembrie, 1953) a fost primul scriitor rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1933. Motivația Juriului Nobel: "pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice". S-a născut la Voronej, la 10(22) octombrie 1870, într-o veche familie de nobili scăpătați. Copilăria și-a petrecut-o pe domeniul familial, în gubernia Orlovsk, într-o "mare de grâne, iarbă și flori", "în cea mai adâncă liniște a câmpiei". În anul 1881 a fost înscris la gimnaziu, dar, fără a termina cele patru clase, a continuat instruirea sub îndrumarea fratelui său mai mare. Sărăcia, care a atins și conacul, l-a obligat să părăsească în anul 1889 cuibul familial. A lucrat în calitate de corector, statistician, bibliotecar, la diferite ziare. În anul 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. A continuat și după aceea să cânte frumusețile naturii,...
13 poezii, 0 proze
rubic cube
doar daca o sa mi cante nightingale; adica sunt luat prin surprindere o sa scriu mai incolo
3 poezii, 0 proze
cuante de singurătate
de Vasile Munteanu
I tai în mine cu dalta cuvântului limbut instrumentul pe care l-am visat și pe care treaz nu pot să mi-l amintesc tai în carne în oase în tâmple - am să îmi amitesc! altminteri voi muri...
Eugenia Þarălungă. Despre viața secretă a micilor unități de percepție
de florin caragiu
„Frazând tăios și memorabil ca Mariana Marin, dar evitând abisuri care nu-i sunt proprii, poezia Eugeniei Þarălungă duce cu gândul la inscripții de pe vechi blazoane, unde ascunsul se revelează prin...
Fântânarul
de Negru Vladimir
îmi culc numele pe trupul tău obosit să-l tot repete la poarta de sud a inimii cu urechea lipită de pântec aud cântecul de jale cum imaginează încă orgasme ciudate caravane de cuante în alai spre...
Pace-n veșnicie, ție cel de dincolo de dincolo!
de Cirstea Nicolae
În urmă cu ceva vreme, când, după aproape 20 de ani de alte priorități m-am reapucat de scris, am poposit cu scrisele mele pe un site nou înființat. Dinamica întâlnită acolo m-a făcut să scriu iar și...
Regina copacilor
de Telenadrian
Þine-mă de mână, fără teamă. Pe insula asta nu sunt băștinași să te vadă. La întoarcere, nu voi spune nimănui că m-ai ținut de mână. Hai, ține-mă de mână până la mare, până la valuri, până la...
Lăutarul...
de Cristian Lisandru
Mi-a plâns la ureche un bătrân lăutar, sătul de nopți prefăcute în zi, de muzică și de toți mesenii lumii în fața cărora a stat cu vioara într-o mână și cu dor de singurătate în cealaltă. L-am rugat...
Marat ar fi cântat și acum, dacă n-ar fi fost privat de mediul său privat, de singurătatea lui maximă.
de Bot Eugen Iulian
În acele dimineți se auzea mai des marat decât singurătorul începea să cânte odată cu apariția primelor raze de soare era de neînțeles pentru mine și de nevisat cum poate o asemenea făptură fragilă...
pergola de viță sălbatică
de Adriana Lisandru
dormisem mult, dormisem până când brațele-au prins să mă doară, greierele-ncepuse, ca-n fiece seară, să cânte și asfințitul își răsturnase culorile, grei de singurătate, umerii mei abia-și făceau loc...
caut doctor de dinți stomatolog cum se zice când taci
de florian stoian -silișteanu
sunt demodat și nu înțeleg alarmele sofisticate pe care uneori românii le supun probelor de singurătate mă simt ca o parcare în care e liber să intri ca un tir pe care miliția îl trage pe dreapta...
rătăcita întrebare
de Ottilia Ardeleanu
de-atunci tot în criză stați sau vă mutați dintr-o criză în alta mai tatonați o afacere o scădere în prosperitate mai schimbați buzunarul gol cu cel rupt mototoliți proiectele pe doi-trei ani cu...