Constant Tonegaru

Constant Tonegaru (*26 februarie 1919, Galați - †3 februarie 1952, București) a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești. După ce își întrerupe studiile liceale, pe care nu le mai termină vreodată, practică profesii dintre cele mai diverse, precum aceea de funcționar la Ministerul Culturii sau vânzător de fructe la Constanța. Duce permanent o viață boemă. În anii 1946 și 1947 audiază cursurile de literatură ale lui George Călinescu la Facultatea de Litere din București. Debutează în 1942 în revista Expresul din Brăila. Ulterior colaborează cu poezii la revistele Preocupări literare, Kalende, Universul literar. Singurul volum de poezii apărut în timpul vieții, Plantații - distins în 1945 cu premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă acordat scriitorilor tineri - face dovada apartenenței poetului la mișcarea de avangardă, dar aduce în peisajul liric al epocii nostalgia minulesciană a ținuturilor exotice, colorată de...

15 poezii, 0 proze

Sanda Movilă

Sanda Movilă (n. Maria Ionescu pe 15 decembrie 1900, Cerbu, Argeș, d. 1970) este o poetă și romancieră româncă. Este cunoscută mai ales ca fiind soția scriitorului Felix Aderca. Opere * Crinii roșii, Editura Literară a Casei Școalelor, București, 1925 * Fruct nou, Editura Literară a Casei Școalelor, București, ? (cu prefață de Octav Șuluțiu și portret al autoarei) * Desfigurații, Editura Vremea, București, [1935?] * Călătorii, Editura Fundației pentru literatură și artă, București, 1946 * O vară la șipotul fântânilor, Editura Tineretului, București, 1957 * Câte se petrec la mare! Povestiri, Editura Tineretului, București, 1962 * Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1966 (cu prefață de Dumitru Micu) * Pe văile Argeșului, Editura pentru Literatură, București, 1968 (roman) * Viața în oglinzi, Editura Mihai Eminescu, București, 1970 * Desfigurații. Nălucile. Viața în oglinzi, Editura Minerva, București, 1990

2 poezii, 0 proze

Matei Albastru Gavril

Semnături: Matei Gavril, Gavril Matei, Matei Gavril Albastru, Gavril Matei Albastru, Matei Albastru... (n. 3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, jud. Cluj - d. 22 mai 2008, București) A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A lucrat între anii \'70-\'80 în redacția revistei Luceafărul. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române. A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii „Un copil lovește cerul” (1968). Mai este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăția” (1972), „Între floare și fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertății” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Povești auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spațiu mai curat” (1991), „Pur și alte poezii & alte referințe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003). Unele sunt de poezii, altele de proză.

2 poezii, 0 proze

Omul Cu Sobolani

1 poezii, 0 proze