"conștiința presupusului poet" – 18970 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbada eys
"constiinta mortii te imbie sa traim mai mult" traiesc...sau ma fac ca traiesc
4 poezii, 0 proze
GAGondos Ana
Daca e sa fiu sincera, constiinta ma condamna demult, si totusi scrisul este constiinta mea.
40 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
stanciulescu lucian
pelerinaje in meca occidentala,minciuni frumoase care de ceva vreme imi sparg in continuu geamul gindirii.cioburile amintirilor sunt mea culpa care imi zgirie constiinta,iar indestructibilitatea efectelor personale imi raneste,putinta degetului in cauza, de a il pune pe ranile provocate altor semeni. si cu toate acestea ,creierul inimii imi spune ca pot suporta infuzii noi de trairi reparatoare. scurgerile de emotionalitati se datoreaza razvratirii laturii psiho,afective de tirania ratiunii consumatoare de Prezent cu reminiscentele viciilor.
1 poezii, 0 proze
ILIna-Stefania Lazar
M-am nascut in Vrancea si am copilarit intr-un sat asezat intre dealuri si langa padure. Viata patriarhala a satului m-a inspirat sa scriu poezii in adolescenta. Apoi, viata la oras mi-a revelat rolul pe care poezia il are pentru constiinta. Consider ca poezia este expresia sufletului liber, a constiintei care prin vers se eliberaza de poverile lumesti si se plaseaza in lumea spirituala. In poeziile pe care le-am scris si le scriu las sa se citeasca in sufletul meu, sa se vada o parte din el si, prin urmare, poezia este parte din sufletul meu care se concretizeaza poetic prin actul de simtire si gandire din momentul creatiei. Prima poezie publicata pe acest site, si anume Manifest pentru poezie si eseu, am compus-o ca raspuns pentru cei care m-au descurajat sa scriu versuri. Doresc sa il citez pe Fénelon: "Ce poate fi mai placut si mai simplu decat sa fii sincer cu tine insuti, neavand nici de ce te teme, nici ce inventa?"
9 poezii, 0 proze
Virgil Maxim
Virgil Maxim (4 dec. 1922, după unele surse 1923-1997) Elevul Virgil Maxim reprezintă unul dintre numeroșii foști deținuți politici care au lăsat urmă de aur în conștiința colegilor de detenție și în închipuirea celor care au auzit doar de el, fără să-i cunoască direct. Numele câtorva dintre aceștia sunt: dr. Traian Trifan, Traian Marian, studenții Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și viitorul ieromonah Arsenie, pe atunci: Anghel Papacioc, tineri total dedicați vieții creștine Maxim Virgil s-a născut în anul 1922. Ca elev al Școlii Normale din Buzău, a fost arestat în ultima clasă, și condamnat, în 1942, la 25 ani muncă silnică, pentru apartenența la Frățiile de Cruce. Amnestiat prin Decretul din 23 august 1944, a fost ținut în continuare, timp de 20 ani, într-o detenție ilegală. Smuls din penitenciarul destinat elevilor – Târgșor –, socotit un element ‘periculos’, este aruncat în brațele reeducatorilor din Gherla, unde suferă chinuri indescriptibile. Totuși a supraviețuit torturilor și a...
2 poezii, 0 proze
Lingurar Rares
In simpla mea infatisare, probabil se ascunde ceva ce ar trebui sa iasa la suprafata si nu are cum, decat prin descarcare sufletul pe hartie, chiar si in timpuri grele sau nesuportate de constiinta. Loial, incerc a deveni un mic afluent a marilor rauri ce curg acum!
13 poezii, 0 proze
FDFiodor Mihailovici Dostoievski
Feodor Mihailovici Dostoievski 11 noiembrie, (30 octombrie, stil vechi), 1821, – 9 februarie, (28 ianuarie, O.S.), 1881, St. Petersburg, Rusia) a fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, ale cărui opere au avut un efect profund și de durată asupra ficțiunii din secolul al XX-lea. Adesea prezentând personaje aflate în stări de conștiință extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea psihologiei umane și analiza politicii sociale și spirituale a societății din Rusia epocii sale. Multe dintre operele sale au fost profetice și el a fost un precursor al unor idei moderne. Se spune despre el că este părintele existențialismului, în special în Note din subterană, volum descris de Walter Kaufmann drept „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”. Este unul dintre cei mai importanți autori din literatura universală, a cărui operă este o strălucită replică literară și filosofică la criza socială și spirituală a vremii sale,...
31 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
UUrmuz
Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, s-a născut la 17 martie 1883 în Curtea de Argeș. Visa o carieră de compozitor, citea literatură științifico-fantastică, descrieri de călătorii. Face studii de drept și, după luarea licenței, funcționează ca judecător în județele Argeș, Tulcea și la Târgoviște. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casație. Începe să scrie, aparent fără conștiința că produce literatură, numai pentru a-și distra frații și surorile, parodiind cu niște false automatisme academismul prozei curente. Textele lui îi atrag atenția lui Tudor Arghezi, care îi găsește pseudonimul și îi publică, în 1922, în două numere consecutive din Cugetul românesc, Pâlnia și Stamate, "antiproză" intitulată ironic "roman în patru părți", în care face o serie calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor: oamenii coboară nu pe scări, ci din maimuță; o masă fără picioare bazată pe calcule și...
4 poezii, 0 proze
conștiința presupusului poet
de Marinescu Victor
nu există. da, nu există. e doar un bordel în care toată lumea se fute cu toată lumea și iată poezia toată.
Henrik Sienkiewicz: Quo vadis? la 120 de ani de la apariție
de Ivan Pilchin
Henrik Sienkiewicz, fără îndoială, este unul dintre cei mai importanți și cei mai citiți scriitori ai Poloniei, un maestru al romanului social, psihologic și istoric. Mai mult decât alți prozatori...
Am citit despre rușine
de Oancea Sorin
Mã doare conștiința ca o portocalã dulce-acrișoarã cu amintirii din epoca de aur. Mã doare limba pentru atâtea cuvinte care s-au respirat în van cãtre o lume surdã. Mã doare capul cu presupusul meu...
Violator în libertate
de Marian Malciu
Tudor a depus plângerea pe care o încropise juristul firmei al cărei angajat era, după ce a stat de vorbă îndelung și cu șeful Secției de Poliție. Comisarul l-a lămurit cu privire la necesitatea unei...
Un pictor al angoasei
de heghedus camelia
“Arta e unul din cele mai puternice mijloace de îndreptare a lumii, un nobil ținut unde omul scapă condiției umane pentru a ajunge la aceea prin care e măsura zeilor.” (André Malraux – Saturn. Eseu...
Aniversare protevista
de IOANA-CARMEN POPESCU
Cele ce urmeaza sunt niste amintiri ceva mai vechi si dateaza dintr-o perioada in care fiecare dintre televiziunile nou aparute in goana dupa audienta invitau masiv telespectatorii ademenindu-i cu...
Străbătând ceața 47
de nicolae tomescu
Aproape toți dormeau. Nuțu privea prin geam în bezna de afară. N-avea ce vedea doar, din când în când, lumina palidă a vreunui bec ce fugea grăbită înapoi. Observă, mai apoi, o altă lumină roșiatică,...
Chemarea destinului
de Marian Malciu
Polițiștii au verificat întreaga casă și toate acareturile din curte. Primiseră dispoziție să-l depisteze și să-l rețină pe cel presupus a fi vinovat de răpirea și sechestrarea fetei. Elementele de...
Frumoasa cu ochii de codru abia înverzit
de Dragoș Vișan
Plecăm din București chiar pe 1 august, la 7.30 a.m. Acceleratul, luînd-o spre nordul și răcoarea paralelei 46, ne va lăsa iarăși pe pământ cât mai departe. Gara de Nord, gară eliberată matinal de...
Mâhnire
de Cristi Popa
Ce este...? Divorțul=despărțire (uneori temporară!) a 2 oameni ce și-au unit destinele, care și-au promis în fața D-lui credință veșnică. Până când moartea ne va despărți...! În timpurile de astăzi,...