"cobor" – 19024 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MMihaela
o viata plina de urcusuri dar mai multe coborasuri...asa am ajuns eu pe pamant!!!
3 poezii, 0 proze
TCTheodorescu Costin
Viata este un lung sir de urcusuri si coborasuri.Unele sunt mai usoare, altele anevoioase.Trebuie sa reusesti sa supravietuiesti, trebuie sa ramai drept, in picioare, sa infrunti foarta cu capul sus.Dar oare este posibil, oare exista cineva care sa poata afirma cu tot sufletul ca niciodata nu a fost doborat de probleme???Cred ca nu...Oricum, dupa parerea mea dragostea este cea care te poate face cel mai fericit sau cea care te poate cobori in mormant."Cel mai mare dar este sa iubesti si sa fii iubit"(George Sand).
2 poezii, 0 proze
Mihail Kogalniceanu
MIHAIL KOGALNICEANU (1817-1891) Mihail Kogalniceanu s-a nascut la 6 septembrie 1817. Era fiul vornicului Ilie Kogalniceanu si al Catincai Stavilla, \"coboritoare dintr-o familie genoveza, stabilita de secole in vechea colonie genoveza Cetatea-Alba\". Invata mai intii in casa, cu calugarul German Vida, apoi la pensionul francez al exofiterului Cuenim, in noul institut al francezilor Lincourt, Chefneux si Bayard. In 1839 se pune sa redacteze \"Foaea sateasca a printipatului Moldovei\", publicatie nevinovata de economie rurala cu efecte modeste dar sigure. Inca din 1838 deschidea subscriptia pentru o editie completa, dupa mijloacele de atunci, a operelor lui D.Cantemir, in colaborare cu C.Negruzzi. adiotantul avea sa scrie \"Viata Domnului\", avea sa traduca din frantuzeste Istoria Imperiului Otoman, din nemteste Descrierea Moldovei si sa mai ingrijeasca de alte citeva texte. In mai 1840 anunta 6 tomuri din Letopisetele Valahiei si Moldaviei. In acelasi an pregatea aparitia, ce avea sa...
0 poezii, 0 proze
DAdaniel aporof
m-am născut într-un neam de extratereștri, am primit cea mai alesă educație, am fost fericit, iar când mi-a venit vremea am coborât printre oameni to get in some trouble
5 poezii, 0 proze
Ion Rosca
Nascut si copilarit tare demult in com Bulzesti, jud Dolj Acum... Sunt un arhanghel coborât De pe un zid de mănăstire Și căruia i s-a urât De-atâta searbădă iubire. Privirea nu-mi mai cată-n cer Fiindcă la mine, sub sutană, Se află-ascuns un lucifer, Simțind iubirea ca pe-o rană....etc etc In rest... inginer... mi-e dor... A,am publicat doua volume de poezii: Ninsori târzii, în 2006 la editura MJM Craiova și Decor în asfințit în 2008,la aceeași editura. Lansare de carte, critici literari locali, sinceri, fericiti ca au citit aceste cărți (cunoașterea nu aduce totdeauna nefericire)
1 poezii, 0 proze
RRRadu D. Rosetti
Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...
1 poezii, 0 proze
LBLaura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
Adrian Vancica
Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
1 poezii, 0 proze
BDBarbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
DIDavid Lidia Ileana
Nascuta la Sinaia, iubesc natura si tot ce imi ofera ea ... Am cazut pe Pamanat pe data de 30 iulie 1989 la ora 5:42, o ora matinala care imi da puterea sa incep ziua chiar dinaintea primelor raze ale soarelui, sa pornesc cu cu El la drum, prin suisurile si coborasurile zilei ... Scrisul este modalitatea mea de exprimare a trairilor. Multi cred ca e doar o masca, dar este o realitate.
27 poezii, 0 proze
cobor
de cristina dobreanu
simt abisul crescand, il simt inaltandu-se, sagetand in ochiul tau gri-albastru. ma privesti, si vrei sa-ti invelesti sufletul cu pielea mea subtire. cobor, in linistea albastrelelor rupte, ce se...
Cobor?
de dan david
Nimic nu mă poate opri; Nici măcar rinocerii, Să mă răzvrătesc, Să mă răspopesc, să mă convertesc La credința băștinașilor sălbatici Din Munții Stâncoși, Din jurul Babelor și a Peșterii Muierii. Nu...
COBOR SPRE STELE
de padure gabriel
Sunt doar un prizonier ranit, In temnita tacerii; De ea demult eu am fugit, Am dat-o chiar uitarii. Din nou ma-ntorc acum la ea, Ma-ntorc de voie buna, Revin la visul de a sta, Afara e furtuna....
Cobor spre tine,
de marjus dasad
Cobor spre tine, Din întuneric, Fără să mă grăbesc, Nicidecât: Cobor spre tine, Spre început, Departe, Cu pași de infimă gingășie Cobor spre tine Și fiecare treaptă Îmi este vers, Căci fiecare...
Cobor muntele...
de andrei lazăr
cobor muntele în aleanul vâjâietor al vremurilor grele, alerg printre flori, copacii mă privesc nedumeriți, adineauri eram trist, acum arunc bucurii din priviri... eternul zâmbet zburdalnic al...
cobor nivelul de trai cum...
de Ottilia Ardeleanu
cade cortina după othello moartea aterizează fără parașută producția la hectar tinde spre minimizare preinfarctul de medicamente se datorează soarelui pasărea în picaj se dedă cătării de vânător...
Cobor în mine c-un pocal de vin
de Ștefan Petrea
Hârtia goală e-un prilej de frică Și proxim vers nu știu unde mă duce Aștept cu nerăbdare mă educe Căci planurile-ntotdeauna-mi strică. Și vidul infernal stă să m-apuce Da\'i tot închipuire la...
cobor și (a)lunec
de Vali Nițu
sunt atât de trist încât rătăcesc gândurile în cele mai pure izvoare de trăire poate ar trebui să fiu mai puternic să nu văd cum fărâma de viață mi se scurge asemenea firului de apă prin cremenea...
Cobor adânc
de viorel ploesteanu
Din cer atârnă iedera nebună, În mine crește dragostea sălbatic... Într-o tornadă mă întind molatic, Tu vino-n zori iubire de adună. Mă răstignește dorul ce se sparge În sânge, ca-ntr-o rece stâncă...
cobor la picioarele tale infinitul
de Daniel Dăian
într-un singur punct ți-au ajuns cuvintele și ai aplecat sărutul la adăpostul pământului câțiva te părăsiseră deja dar era de la sine înțeles că orice Everest urcat în tălpile goale se întâmplă doar...