Poezie

cobor și (a)lunec

1 min lectură·8 ianuarie 2011

Mediu

sunt atât de trist

încât rătăcesc gândurile

în cele mai pure izvoare de trăire

poate ar trebui să fiu mai puternic

să nu văd cum fărâma de viață mi se scurge

asemenea firului de apă

prin cremenea albastrului timp

sunt atât de singur

chiar dacă în jurul meu pulsează viața

îmbrățișarea ei mi se pare a fi de complezență

așa cum o dau atâția

într-un sens pe care nu-l înțeleg

decât interesele

unora și altora din cercul ce te vrea

segment

sunt atât de ieri

și mă dor reproșurile care au ucis iubirea

principiilor mele

simplele șabloane desfigurează chipul

umbre pleacă și vor rămâne urme

ce nu se vor vindeca nici dincolo de viață

mă tot gândesc să plec

poate ar fi mai bine

suspin și cobor

încet

sunt atât de mâine

dar de ce mai sunt

poate știi tu

Bi răsărit

eu trist

apus

001.461

Vali Nițu. “cobor și (a)lunec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/13966980/cobor-si-alunec

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.