"chiar în dimineaţa facerii lumii" – 20265 rezultate
0.04 secundeMeilisearchbizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
Arthur Schnitzler
Arthur Schnitzler (n. 15 mai 1862, Leopoldstadt - d. 21 octombrie 1931, Viena) a fost un scriitor și dramaturg austriac, precum și cel mai important reprezentant al Modernității vieneze. Arthur Schnitzler, fiul unui proeminent medic laringologist evreu, Johann Schnitzler, și al fiicei doctorului vienez Philipp Markbreiter, Luise Markbreiter, s-a născut la Viena, pe Praterstraße 16, Leopoldstadt. Viena era pe atunci capitala Imperiului Austro-Ungar. Și-a început studiile în medicină la Universitatea din Viena în 1879. Își obține titlul de doctor în medicină în 1885 și profesează la Spitalul General din Viena (Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien, AKH), dar abandonează medicina pentru a se dedica scrisului. Operele sale a fost adesea controversate, atât datorită francheței în descrierea sexualității (într-o scrisoare către Schnitzler, Sigmund Freud mărturisea chiar : "Am impresia că dumneata ai dobândit în mod intuitiv - ca rezultat al unei introspecții - tot ceea ce eu a trebuit să...
6 poezii, 0 proze
heghedus camelia
Am absolvit în 1990 Facultatea de Chimie-Fizică a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, în 2004 pe cea de Matematică-Informatică a Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, și nu de puține ori mă întreb la ce-mi folosește... "Mă încăpățânez să caut fantomele în locurile cele mai vii, cele mai reale, cu certitudinea existenței lor, undeva între noi, lângă mine, aici sau aiurea, pe această stradă sau poate, chiar în această casă. E vorba de o relație între vii, între oameni care se caută cu disperare, care răscolesc înnebuniți mulțimile calme ca să se găsească, fără să aibă alt indiciu decât certitudinea existenței celuilalt, neavând unul despre altul decât vaga idee pe care exasperantele apariții înaintea întâlnirii le-o dau.” Gellu Naum kam997@yahoo.com
226 poezii, 0 proze
Alexandru Depărățeanu
Alexandru Depărățeanu (25 februarie 1835 - 11 ianuarie 1865) a studiat în țară și apoi la Paris, unde și-a însușit idei revoluționare. Amestecat în mișcarea politică a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat (1864), dar a murit tânăr. A lăsat totuși pe lângă o dramă Grigore-Vodă o colecție de poezii, care s-a tipărit pentru prima dată în 1861 sub titlul Doruri și amoruri. E sigur că avea talent, dar natural, el n-a ajuns decât în faza de imitație și de inspirație după maeștrii săi, mai ales francezi. Influența aceasta se vede chiar în vocabularul întrebuințat de el, fapt care-l apropie de Heliade, care pare a-i fi fost maestru, dar îl face neînțeles azi. Probabil că nimeni nu i-ar fi reținut numele bietului Depărățeanu, dacă Topîrceanu nu l-ar fi parodiat memorabil în Vara la țară. De altfel o parte din scrierile lui aflate la moșia din Deparați a fost arsă la răscoala din 1907. Să remarc totuși talentul lui Alexandru Depărățeanu, care promitea, dar nu se copsese...
1 poezii, 0 proze
Constantin Brâncuși
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii îi pronunță numele Brancusi. Născut în data de 19 februarie 1876, Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae și Maria Brâncuși. Prima clasă primară o face la Peștișani, apoi continuă școala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 - 1898) vine la București unde absolvă Școala de Belle-Arte în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține "mențiune onorabilă", Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din 1901, câștigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu...
4 poezii, 0 proze
Mihail Gălățanu
Mihail Gălățanu (n. 11 septembrie 1963, Galați) este un poet român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Mihai Gălățanu s-a născut la 11 sept. 1963 la Galați. A terminat Universitatea de Fizică-Matematică, în 1988. A absolvit școala postuniversitară de Relații Internaționale (Paris, 1994-1995). Bursier al Guvernului francez și al Comunității Europene (2004-2005). A fost membru al cenaclului Universitas. Primul premiu literar (infantil, așa cum a și rămas autorul pînă în ziua de azi): pentru monolog literar, tabăra de la Ștefești-Prahova, in 1972, la 9 ani. Debut: poate fi considerat oricare din poemele publicate integral (toamna lui 1982) la rubrica DILIGENȚA POȘTALÃ din revista Cronica, cu recomandarea lui Emil Brumaru – sau chiar în LUCEAFARUL (1980-1981) de poetul Geo Dumitrescu. Debut (cu un grupaj mai amplu): 12 decembrie 1983, în SLAST (Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului, condus de Ion Cristoiu, cu o prefață de Alex Ștefănescu, chiar în preziua morții...
6 poezii, 0 proze
paviliuc alina cristina
Psiholog, sunt pasionata de filosofie, literatura si arta. Scrisul reprezinta o transpunere si transfigurare a nelinistii interioare. Suferinta este inevitabila, deci necesara, devenind fructuoasa atunci cand chiar in miezul ei vizualizezi constient miscarile sinelui.
2 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
Tiberiu Iliescu
Tiberiu Iliescu (n. 26 decembrie 1906, Craiova, d. este un poet român, cunoscut îndeosebi ca redactorul-șef al revistei interbelice Meridian (1934-1946) de orientare modernistă eclectică. Craioveanul Tiberiu Iliescu este un scriitor mai putin cunoscut, retinut de istoria literara drept un participant la miscarea de avangarda. Aici se afla si punctul de discordie in privinta interpretarii operei lui Iliescu. Conform recentei monografii a Xeniei Karo, Aventuri verticale, Tiberiu Iliescu este un autor care a apreciat in primul rind valoarea estetica si culturala, indiferent de locul in care aceasta se manifesta. Astfel, la revista Meridian, pe care a editat-o cu intermitente intre 1934 si 1946, scriau, e drept, Geo Bogza, Sasa Pana, Gellu Naum, apareau Marcel Iancu sau Victor Brauner, dar Tiberiu Iliescu deschidea paginile si unor elogii lui Vasile Parvan, G. Ibraileanu, O. Densusianu, personalitati fara legatura cu grupurile de avangarda, aflate uneori chiar in conflict deschis cu...
1 poezii, 0 proze
Gheorghe I. Radu
m-am nascut fericit si continui sa fiu chiar daca in majoritatea timpului nu stiu.
22 poezii, 0 proze
chiar în dimineaţa facerii lumii
de Tudor Gheorghe Calotescu
înainte de a se face luminã când încã nici soarele nu era pus în centru şi nici nu primise botezul hidrogenului (hidrogenul ãsta e întotdeauna vedeta) doar echipa de paparazii era gata de atac toţi...
înainte de a se face lumină
de Calotescu Tudor Gheorghe
înainte de a se face lumină chiar în dimineața facerii lumii când încă nici soarele nu era pus în centru și nici nu primise botezul hidrogenului (hidrogenul ăsta e întotdeauna vedeta) doar echipa de...
Nașterea Poetului
de Valeriu D.G. Barbu
la începuturi se ivi tânjirea omul se visă cum visează din neînțelesul muzicii lăuntrice țâșnind din ecoul facerii lumii ceilalți oameni îi lăsară lui cuvintele toate fără nicio părere de rău fiindcă...
Moș Crăciun atipic
de Adriana Marilena Stroilescu
Domnule anonim, Sunt eu, Moș Crăciun, vezi bine că exist atâta timp cât primesc și răspund la scrisori, chiar dacă în acest an tu nu mi-ai scris, eu îți cunosc gândurile, ba chiar și pe tine din...
Noaptea unui vis în subsolul conștiinței – Povești cu vieți triste (7)
de Covaci Oana Maria
Un alb sclipitor rotund și viu îmi străpunge ochii. De data asta sunt eu. Goală în propriile mele cuvinte. Despopoțonată de circul facerii din jurul meu, desfăcută de polenul lumii și împlinită în...
Lumină din Lumină pentru Lumină
de Emil Judea
Elena Niculiță-Voronca, după propriile ei cuvinte, „ridică un mic colț al voalului” asupra vieți etnice a poporului român relativ la culturo-geneza autohtonă a „paralelelor între credințele poporale...
Lumină din Lumină pentru Lumină
de Emil Judea
Curând,toată creștinătatea va sărbători Nașterea Domnului. Eveniment ce avea să schimbe esențial istoria în mileniile ce au urmat.Oare,această naștere s-a petrecut așa,fără de așteptare? Scrierile...
Dionysiac, adică bahic în "Evanghelia eretică" de Viorel Savin
de Maria Pilchin
Aș putea fi închis într-o coajă de nucă și să mă socotesc un rege al spațiului infinit. Hamlet II, 2. Întâlniri livrești S-a întâmplat sa ajung la această carte într-un mod curios. La un moment dat,...
Hipnoza căderii
de Maria Elena Chindea
”în podul palmei un sân de femeie îngenunchează cerul în răscruce c-un strigăt de pasăre auzi iubite timpul clipocind la țărmul inimii?” iată lumea spune Dumnezeu ostenit găurile negre strivite de...
stări
de Anisoara Iordache
dimineață de sfârșit de noiembrie, ceva mai senină, aduce-n casă miresme de pini. o adiere tandră de ondulații cromatice atinge tăcerea. chiar dacă, prin animația străzii n-am chef de nimic, simt...
